“We are all cyborgs now” a fost un workshop despre roboti industriali. Tinut in Novi Sad, Serbia, a fost unul din cele mai frumoase amintiri ale anului 2010.

Dupa 14-16 ore de peripetii pe trenul care ne-a adus in Serbia, am ajuns obositi in Novi Sad. Acolo, am fost intampinati la gara de catre un membru al board-ului, care ne-a explicat programul primelor zile si care ne-a ajutat sa ne stabilim. Dupa un dus rapid si o cafea, am plecat la prima locatie a evenimentului, o vila pe malul Dunarii, unde LC-ul lor avea un weekend motivational, un fel de ICE mult mai chill. Acolo membrii gateau de vreo 2,3 ore ceva la ceaun, nu au vrut sa ne zica initial ce fac. Primele impresii, fiind al 2-lea eveniment dupa superba Budapesta, nu au fost foarte ok… Stateam cu Ema si cu Rares, beam putina tarie, si incercam sa ne integram in grupul care vorbea integral Sarba. Am trecut usor pe Engleza, oamenii foarte de gasca. Am avut un training tinut de Nermin, coordonatorul echipei de Traineri EESTEC, care a mai destins atmosfera si a ajutat putin la team bonding cu nemtii. Seara a fost prima petrecere, deja venisera mare parte din participanti, se vorbea engleza peste tot, se schimbase atmosfera.

Dupa cateva beri, rakia si alte minunatii cu miere am avut parte de mahmureala vietii, noroc ca a 2-a zi era program liber si am putut sta chill. Am vazut o parte din Novi Sad, alegand sa mergem pe jos de la vila la hostelul unde am fost cazati pe parcursul evenimentului! Cazarea a fost decenta, m-am simtit ca intr-o tabara din scoala generala. 10 persoane in camera, paturi supraetajate, destul spatiu sa te misti, fete si baieti la un loc! Luni seara a avut loc prima petrecere. Pentru mine a fost o seara de neuitat, preturile super acceptabile, muzica ok, lumea si mai ok, super atmosfera !

A 3-a zi, dimineata am avut parte de prima si ultima lectura despre roboti industriali, unde am vazut o matematica care mi-a trezit amintiri sumbre din liceu… In fine… Am reusit sa trecem peste asta, ne-au mutat intr-un laborator, unde era un robot industrial cu o telecomanda si un pix… Cu dracia asta ne-am jucat urmatoarele 2 zile, incercand sa il programam sa-l facem sa scrie sau sa deseneze ceva pe o foaie de hartie. Destul de interesant si intuitiv modul de programare, dar nu la ce ma asteptam atunci cand am aplicat pentru eveniment. Urmatoarele 2 zile s-au petrecut tot in laborator, unde am reusit sa facem diverse desene, am implementat anumite rutine pentru a face robotul sa scrie cu pixul pe o foaie nume sau sa deseneze smiley-face-uri de pirati sau ce alte prostii  ne-au mai venit in cap.

Sincer, am fost dezamagit de partea academica, a fost mult sub asteptarile mele, insa participantii cu care ne-am distrat in fiecare zi, in fiecare noapte, au fost geniali. Seara internationala a fost un moment deosebit, am degustat diverse variatiuni de Rakia din Bosnia si Muntenegru, Mexicana din Hamburg, paine facuta in casa din Aachen, paste italienesti facute de un chinez din Helsinki… Din punct de vedere cultural, a fost foarte variat! Am avut parte de la imbietoarea muzica a Inei, pana la manelele lor, Turbo Folk si Karaoke. Au fost seri de neuitat una dupa alta, dormeam 3 ore pe seara si ne trezeam a 2-a zis pregatiti pentru inca o zi cu soare in Serbia.

In final, va incurajez pe toti  care vreti sa mergeti in Serbia, fie Belgrad, fie Novi Sad, fie Nis, sunt  toti oameni de treaba, stiu sa se distreze si cu bani mai putini, si cu siguranta nu veti uita serile petrecute alaturi de ei. Zvonurile despre Sarbi ca sunt agresivi, ca fura in tren nu sunt adevarate, daca fura cineva fura tiganii nostri dar jur ca am cautat in tot trenul un tigan si nu am gasit:D Serbia este o tara sigura, frumoasa cu castele si ruine memorabile, va recomand cu cea mai mare placere orice eveniment organizat de ei!

Rami Hanganu