După cum spuneam, weekendul acesta am fost la ICE(Inner Circle of eeStec). Personal, din start a fost o experienţă pentru care am sacrificat multe; cred că mi-am nenorocit toată grupa din cauza ICE-ului de fapt(cei prezenţi la sediu miercuri 2 dec ştiu de ce). După două teste sâmbătă la prima oră, am reuşit să ajung şi eu exact când începea unul din training-uri, la 15:00. Ca să nu încep să menţionez punct cu punct fiecare moment din zi, o să încerc să fiu concisă. Programul a fost foarte încărcat, dar nu e ceva nou în privinţa asta.
Cele 4 prezentări/cursuri/training-uri pe care le-am prins şi eu au fost foarte interesante. Branding a avut un program genial, căci altfel nici nu se putea. Fund Raising a fost mai mult decât tare, având în vedere că majoritatea noastră, a “cursanţilor”, am stat până la 1 noaptea atenţi. Brother John a ţinut un curs foarte bine structurat în condiţiile cantităţii de informaţii pe care a avut să o prezinte. Fetele de asemenea au avut o prezentare interactivă şi implicativa(dacă există cuvântul). Aici însă apăr şi nişte dar-uri din punctul meu de vedere, insist, strict personal.
Unul dintre ele ar fi faptul că duminică, deşi training-urile au fost în continuare tari, lectorii nu au primit respectul cuvenit. Prin asta mă refer la faptul că au avut sala jumătate goală, fapt ce se poate explică prin oboseală mare, dar totuşi venisem şi pentru sesiuni, nu doar pentru socializare. Ceea ce mă aduce la al doilea dar ridicat de cârcotaşa de mine; consider că a fost din nou lipsă de respect faţă de traineri să se bea alcool în timpul prezentărilor lor. Reprezentăm totuşi o organizaţie; toţi am rămas măcar cu faptul acesta fixat în minte. Fiecare dintre noi, într-un cadru oficial(adică şi un training, workshop, o sesiune de informare) suntem imaginea organizaţiei în numele căreia ne aflăm acolo; un observator extern ar fi rămas mască să vadă aşa ceva(eu una am rămas).
În altă ordine de idei, m-am simţit însă foarte bine. E vorba de atmosfera pe care o creează teen spirit-ul atât de prezent în noi. Deşi picam din picioare din clipa în care am coborât din tren în Buzău, am stat trează până la 7:30 a doua zi. Şi nu singură:)) Zic în sensul că am dansat până am făcut  , am vorbit  mi -a încleştat , am băut   ce-i drept, am  cu lacrimi, am vibrat cu adevărat cu o  din oamenii de acolo. Prin vibrat,  rog  nu  gândiţi la (chiar nu e nicio conotaţie de  ); mă refer la faptul  mi-am regăsit o  din principii  din hobby- la nişte oameni pe care sper   voi  buni prieteni  curând.
A, uitasem la minusuri. Eu nu am avut prieten secret!:((  uitat  mă băgaţi  pe  din oficiu:(( Cu ocazia ,  Hagi   făcut pe secret friend-ul meu.   m- primit  . Dincolo de toate chestiile astea, a fost pentru    mult timp când am plecat bine dispusă de la un training(  unul aglomerat  pe vremuri). Mai am de spus, înainte de încheiere, câteva chestii(atât îmi mai aduc aminte acum); Adi, îţi iubesc papucii ciufuliţi! Şi troller-u ăla cu motive florale; genial! Şi Cârnu nu (cred că) sforăie:)) Şi Mitzu, băi ce-aş fi vrut să vin cu voi să-i speriem p’aia, da erau atâtea scări de urcat. Băi, şi ce-am uitat! Îi salut din oficiu pe toţi oamenii care s-au simţit datori să intre peste şedinţa noastră de echipă de la 4:00 a.m(se ştie din documentare, chiar, că leii sunt mamifere foarte active noaptea). Şi Indra, în sufletul meu am stat de fapt în cameră:)) A, Ioana, cre că mă las de FSP. Băi, şi nu ştiu, nu-mi mai vin acum în minte…
În încheierea mult aşteptată(mulţumesc că aţi ajuns cu cititul până aici), o să vă rog să nu îmi luaţi în nume de rău lucrurile mai dure pe care le-am zis, dar eu aşa văd situaţia. Mulţumim pentru timpul minunat asigurat atât board-ului cât şi echipei organizatoare(în frunte cu Octav).

Be ICE-cool. From now on we’re all EESTEC; a bigger, stronger, more enthuziastic one that before.(Scot dume formale acum)