Locatie: Iesirea pe la BCR , din Rectorat

Ora: 22:05

Miza: o bere si orgoliul personal

Actori principali : John si Cosmin

Aproape de toiu noptii , cand ne terminam si noi “treaba” in sediu , hotaram sa plecam care incotro spre casa.

Deocamdata toate bune si frumoase , pana ce ajungem in fata masinii lu john , care (baiat finut) se ofera sa ma lase in drumul lui la o gaura de metrou

la politehnica.

Eu nu ca ajung mai repede pe jos si ca nu e nevoie. La care el…. .

-Fugi de-aici ca n-ai nici o sansa …

-Cine mah… eu ? Pariu pe o bere ca ajung inaintea ta daca alerg…

-Bine …s-a facut…dar eu trebuie sa il las si pe Filip la grozavesti…

-Hai ca iti dau avans 10 secunde :)) ….

-Nu hai ca pornim simultan

Zis si facut…

Am pornit deodata… el cu scartz eu impiedicandu-ma de o piatra ( :)) nu am cazut din pacate pentru voi)…si dai si alearga.

Pot sa zic ca am tras cat de tare am putut…. cu ghiozdanul in carca … cu lacrimi (de la frig in ochi si pe obraz )….cu speranta in inima ca berea

o sa fie a mea … . Si dai si alearga si dai si alearga…. pana ce am trecut de gangul acela dubios aproape de gura de metrou de la politehnica.

Inca putin si vad luminita (la propriu) de la capatul tunelului cand BRUSC se aud. Cainii mosu…si dupa latraturi erau vreo 20 pe putin….

juma pe un deal , juma pe celalalt deal , (proabil) nemancati de vreo saptamana :)).

In momentul acela am avut o revelatie … pe deoparte aveam sentimentul dulce al victoriei (daca voi castiga ), gustul proaspat de bere gratis

( care e intotdeauna mai buna decat aia platita ) , satisfactia de a avea dreptate si de al suna acolo de pe scari si sa ii zic…

- NA NA NA ai sa imi dai o bere !!!!

… si pe cealalta imaginea cu una din bestii ce ma musca de fund si eu cum cad in agonie prabusindu-ma pe jos in slow motion , simtind o duzina

cataroaie cum se lovesc de corpul meu “firav” :) urland suficient de tare incat sa ma fac auzit si de baietii cu maneaua la maxim din regie

(aia care practica acest cult).

Si atunci m-am oprit din alergat…acceptand-umi infrangerea. La scurt timp ma suna si john ca ajuns deja … sa isi ceara recompensa ( binenteles

cu “remarcile de rigoare” ca a acordat priporitate la 3 masini :) … and stuf… dar ulterior am aflat de la Filip ca a coborat din masina

rostogilindu-se :) ).

Am pierdut o lupta…dar revin eu…

asa ca … pe data viitoare :).