Tag: PR

oameni paSionați – Bogdan Arvinte (mArvin)

pufuNume: Bogdan Arvinte

Vârsta: 25 ani

Facultate: Facultatea de Automatică și Calculatoare

Ocupație: Front-end Developer

Nickname: mArvin

Locul nașterii: Focșani

EESTECer since 2009

 

 

Intervievator: Ce te-a determinat să intri în EESTEC?

mArv: Varianta scurtă: un Poliquest. Varianta lungă: Când eram în anul I, al doilea semestru, aveam doi colegi care erau deja în EESTEC și tot încercau să mă aducă la un Poliquest. Am intrat în joc, m-am distrat și a fost cel mai tare Poliquest la care am participat – ONG Pirate Quest-ul din 2009, organizat de Cosmin. Mi-a plăcut atât de mult, încât a doua zi am și venit pentru interviuri. După Poliquest am fost în Goblin, la petrecere și a fost super tare. Pare puțin ciudat că am intrat în EESTEC după Poliquest, în aprilie, dar nici nu sunt singurul, de-a lungul anilor sunt câțiva care au intrat în afara perioadei de recrutare și au rămas mult timp în organizație.

Intervievator: Mai sunt prietenii tăi în EESTEC?

mArv: Din păcate nu. Unul a plecat înapoi la Brașov (nu a putut continua aici facultatea), iar celălalt a rămas activ încă doi ani după ce am intrat eu.

Intervievator: Care este ocupația ta în EESTEC și ce misiuni ai finalizat în EESTEC?

mArv: Ocupația mea în EESTEC… Am trecut prin toate etapele, mai puțin cea de coordonator de eveniment. Am devenit senior în toamna anului în care am intrat, destul de repede, apoi am intrat în board pe PR. După mandatul de PR, am candidat din nou în board pentru președinte și după asta, am fost un an senior. A fost cel mai lejer an, dar a fost și pilotul pentru IT School, după care am devenit OC (Oversight Committee). Anul acesta s-a terminat și la fel și mandatul meu de OC, iari acum sunt aici, încercând să continui IT School-ul.

Intervievator: Voiam de fapt să te duc spre statutul de membru de onoare. Cum e să fii membru de onoare?

mArv: La fel (râde). Pentru mine nu e nicio diferență faptul că sunt membru de onoare sau membru senior… nu s-a schimbat cu nimic. M-am bucurat foarte mult pentru că mi s-a validat munca din ultimii ani.

Intervievator: Ce crezi tu că înseamnă să fii membru de onoare?

mArv: Fiecare membru junior, senior, de onoare are părerea lui despre ce înseamnă să fii membru de onoare. Și eu am intrat cu o anumită mentalitate despre ce înseamnă să fii membru de onoare, aveam modelele în față: John, Johnny, Gabiță și Pîrvu. E un membru care a trecut prin câteva etape în EESTEC, a fost în board și și-a lasat și amprenta, care pune pasiune în tot ceea ce face în EESTEC, fără a fi constrâns de poziția pe care o are sau pentru a câștiga recunoștința celor din jur. Majoritatea oamenilor fac lucruri pentru a primi laudele celor din jur, dar după părerea mea, nu asta înseamnă să fii membru de onoare. Muncești, chiar dacă nu ți se acordă recunoștință, în continuare. Un membru EESTEC ale cărui eforturi au fost recunoscute de toată organizația.

Intervievator: Dacă tot ai menționat mai devreme de IT School, ce înseamnă IT School și cum a luat naștere?

mArv: Când am intrat eu în EESTEC erau câțiva oameni destul de buni pe partea asta de IT și mi-a placut și mie domeniul așa că m-am alăturat și am început să învăț alături de ei. Timpul a trecut și a venit și vremea lor să se retragă puțin câte puțin din activitățile de la eeStec, rămânând un număr restrans de oameni care să mai lucreze la site-uri. Sigur au mai venit alții pe parcursul anilor, dar nu au fost consecvenți în activitatea lor pe acest departament și am cam ramas singurul dezvoltator web. De aici, puteti să vă închipuiți și voi restul, am hotărât că e timpul să îmi împart cunoștințele și cu generațiile noi în speranța că o parte din ei imi vor lua locul și vor face poate o treabă și mai bună decât am reușit eu să fac. Misiunea mea încă mai continua…

Intervievator: La câte ICE-uri ai participat?

mArv: 2009-2013, deci 5.

Intervievator: Care a fost cel mai memorabil ICE pentru tine?

mArv: Aș zice că e egalitate între 2009 și 2012. În 2009 a fost primul meu ICE, și e evident că n-o să-l uit niciodată. A fost prima mea legătură cu training-urile de la ICE. Îl țin minte pentru oamenii care au fost acolo și toate jocurile de team building. Și pe cel din 2012 l-am ținut minte pentru că am făcut Time Lapse-ul.

Intervievator: Povestește-ne un moment amuzant de la ICE.

mArv: Ok, nu e chiar amuzant, dar a fost prima mea legătură cu team building-urile și anume un joculeț de team building, “Lanțul de haine”. Nu am fost în echipa care a câștigat, dar am văzut mai mulți chiloți decât trebuia. Atunci oamenii erau mai pasionați decât acum, la modul că dădeau tot de pe ei și îsi puneau fețele de masă în jurul lor ca să poată să se dezbrace.

Intervievator: Spune-mi primele trei lucruri la care te gândești când auzi numele EESTEC.

mArv: Unul din ele sigur e prietenia, pentru că în EESTEC mi-am făcut foarte mulți prieteni. Profesionalismul, nu doar pentru că aceasta este una din valorile noastre, ci și pentru că am văzut evenimente din ce în ce mai bune, parteneri din ce în ce mai mari și parteneri care ne caută, în primul rand. Și al treilea ar fi oportunitatea de dezvoltare.

Intervievator: Spune-ne trei persoane care te-au marcat în EESTEC.

mArv: Cîrnu, pentru că mi-a fost coleg de board în primul mandat și cu care m-am împrietenit până la urmă. Când ești în board, treci peste micile neînțelegeri. Am rămas prieteni în continuare.

Octav, cu care m-am împrietenit de la început. Eram chiar un trio: Adi Postelnicu, Octav și cu mine. Eu și Octav am candidat împreună pentru board: el să iasă președinte și eu să ies PR. M-a marcat în sensul că a fost un punct de trecere în EESTEC.

Și a treia persoană este Cosmin, pentru că am interacționat mai mult cu el, mai ales datorită training-urilor și pregătirilor pentru mentorat. El a ținut cursurile pentru mentori.

Intervievator: Care este poziția ta de board preferată? PR sau președinte?

mArv: Mi-au plăcut amândouă, dar mi-a plăcut mai mult când am fost PR, pentru că am apucat să lucrez cu oamenii mult mai aproape decât ca președinte. Am făcut multe lucruri drăguțe atunci și îmi place cel mai mult perioada aceea pentru că am lasat ceva în urmă: Roșu mArvin.

Intervievator: Care este poziția de EESTEC-er preferată?

mArv: Toată povestea începe dinainte de board, dar s-a definitivat în board, când am lucrat cu oameni la ședințe lucrative și am interacționat mult cu ei. Îi vezi că fac lucruri drăguțe cu mânuțele lor, primind niște indicații fie de la tine, fie de la cine au învățat ei, ceea ce pentru mine a fost oarecum o revelație. Din liceu mi-am dat seama că îmi place să predau, dar nu să fiu profesor și îmi place foarte mult să învăț oamenii din experiența prin care am trecut. Am început ca mentor și mi-a plăcut foarte mult să inspir oameni, să mă întâlnesc cu ei și să-i învăț tot ce știu.

Intervievator: Imaginează-ți că intri în sediu peste 5 ani. Care ar fi reacția omuleților?

mArv: Nu știu dacă o să mă mai știe lumea atunci, n-am cum să știu asta, dar o să fie aceeași reacție când vezi pe cineva nou – “El cine e, de vine aici și vorbește cu lumea?” .

Intervievator: Cum vezi tu organizația peste 5 ani?

mArv: Poate mai măricică, ca număr de membri activi. Sper să avem un sediu mai bun, evenimente din ce în ce mai profi. Parteneri care ne caută chiar și din afara țării, oameni care ne organizează o gală, nu să o facem noi pentru ei.

Intervievator: Că tot vorbeam de evenimente, voiam să te întreb la ce evenimente locale și internaționale ai participat?

mArv: Locale la toate cele de când am intrat în EESTEC, mai puțin Ro Summer Spirit. A fost singurul nostru Exchange din ultimii 5 ani și nu am reușit să ajung la el. Evenimente internaționale, am participat în 2011 la Congres, în 2013 am fost la Pythonia și la Greece me up, iar anul acesta la Congres, tot în Grecia.

Intervievator: Care este cel mai drag eveniment la care ai participat?

mArv: Greece me up. Am explorat orașul (Thessaloniki), m-am plimbat, am fost în camping.

Intervievator: Ai ținut legătura cu participanții străini la evenimentele la care ai fost sau care au avut loc la noi?

mArv: Da, am câștigat prieteni buni în urma evenimentelor, chiar dacă evenimentele durează o săptămână, nu îțî trebuie mai mult de o seară să te împrietenești cu un om. Și am rămas prieteni și ne-am revăzut la alte evenimente peste un an, peste doi ani, alții chiar m-au recunoscut la trei ani după. Eram jenat că eu nu le mai țineam minte numele și ei au venit direct la mine și mi-au zis “Hei, Bogdan. Ce faci, cum ești?”. A fost wow, așa. Cât de mult înseamnă să rămâi prieten cu oamenii cu care ai fost la evenimente.

Intervievator: Ce te menține motivat?

mArv: Faptul că mai am încă ce să predau. Într-un an, doi s-ar putea să nu mai am nimic de dat mai departe și atunci voi veni să îmi revăd prietenii.

Intervievator: Ai vreun regret că ai vrut să faci ceva și nu ai reușit?

mArv: În momentul de față, după cum am spus, nu am reușit să coordonez un eveniment, fie internațional sau local. Cine știe, poate pe viitor dacă mă votează lumea, voi coordona un workshop. (râde)

Intervievator: Cum s-a schimbat EESTEC de când ai intrat și până acum?

mArv: Cred că am menționat asta și în răspunsurile anterioare… Aș putea să spun că sunt mai puțini membri activi, din păcate. Cel puțin în 2009, când am intrat eu, erau foarte mulți membri activi, chiar nu-i cunoșteam pe cei care nu erau activi, atât de mult se lucra. În schimb acum se fac evenimente mult mai profi, dar asta cred eu că e și datorită evenimentelor anterioare, pentru că am învățat din greșeli și cum să le reparăm pe parcurs. Și oamenii sunt din ce în ce mai buni în ceeea ce fac și acum ca să intri în board sunt așteptări mult mai mari decât erau înainte.

Intervievator: Te-a ajutat organizația la nivel profesional?

mArv: Cum să nu! Job-ul mi l-am găsit prin EESTEC. Când am intrat eu, nu știam exact ce voiam să fac mai departe, eram în anul întâi la facultate, abia experimentam viața de student, dar uite că EESTEC m-a ajutat să mă apuc din timp cu site-uri și cu site-uri am rămas. Datorită acestui lucru, Bumbi (Alexandru Bumbacea) m-a luat cu el la serviciu. M-am dus la interviu și am rămas acolo.

Intervievator: Ce planuri de viitor ai?

mArv: Să fac IT School-ul din ce în ce mai bun, să învăț din ce în ce mai multe lucruri, să termin platforma de intranet pentru EESTEC, să ajung în Japonia. Cam atât momentan, nu pot să spun că m-am gândit foarte mult la viitor.

Intervievator: Mai ai și alte hobby-uri în afară de EESTEC?

mArv: Da, mai am și alte hobby-uri în afară de EESTEC. Dacă le-am acordat mai puțin timp în primii mei ani de EESTEC, asta e altceva, dar nu pot să spun că le-am neglijat complet. Pescuitul, programarea în timpul liber, activitățile în aer liber, serialele și filmele si îmi place să alerg.

Intervievator: Sfaturi pentru actuali și viitori EESTEC-eri ?

mArv: Să experimenteze cât mai mult din toate departamentele și după ce se hotarăsc în ce departament vor să intre, să încerce să învețe cât mai mult, nu neapărat să lucreze pentru ei sau pentru materiale, ci să-i ajute și pe ceilalți. Dacă au ajuns la un anumit nivel, să înceapă să dea mai departe. Să iasă de fiecare dată când au ocazia, să se ducă la evenimente internaționale, ar trebui să viziteze cel puțin o țară străină. Spun asta pentru că sunt foarte mulți care nu au plecat sau au fost o singură dată după 3-4 ani de EESTEC. Pentru viitori EESTEC-eri: să rămână în EESTEC, să fie activi.

Intervievator: Vrei să ne mai spui ceva la final?

mArv: Investiți cât mai mult în EESTEC. Dacă ar fi să ponderez: EESTEC 65% și facultatea 35%. Atât de mult a contat pentru mine. Am fost acolo, mi-am dat temele, am dat examenele, restanțe am avut, ca orice student și asta nu a fost din cauza EESTEC-ului, a fost pentru că n-am învățat eu când trebuia. O să fiți mult mai câștigați după activitatea din EESTEC și experiențele pe care o să le aveți la final, decât din cei 4 ani de facultate și 2 de master, pe care o să-i faceți la Poli.


Oameni PaSionați – Camelia Cristache

341462_310547062298396_1485510099_oNume: Camelia Cristache

Facultate: Facultatea de Automatică și Calculatoare, Universitatea Politehnică Bucureşti

Locul naşterii: Galaţi

Ocupaţie: Vicepreşedinte PR (mandatul curent)

EESTECer since 2010

Intervievator: Bună, Cami! Ne bucurăm că ne ești alături astăzi!

Camelia Cristache: Bună! Mă bucur să fiu aici!

Intervievator: Spune-ne un pic cu ce te ocupi în prezent.

Camelia Cristache: Momentan sunt studentă la Master, anul I, în limbă engleză. Pe lângă asta, sunt membră în Boardul actual și chinui membrii din departamentul de Relații Publice.

Intervievator: Ai mai cochetat și cu alte departamente în afară de cel de PR?

Camelia Cristache: Spre rușinea mea, nu prea. În momentul în care eu am intrat în eeStec eram extrem de speriată şi de timidă, abia vorbeam cu persoanele de lângă mine. De aceea, deși m-a atras fundraising-ul în perioada de mentorat (ca pe toată lumea, de altfel), mentorii mei de atunci mi-au spus că sunt cam emotivă și că ar fi mai bine dacă aș rămâne la PR.

Intervievator: Cine ți-au fost mentori?

Camelia Cristache: Am avut un mentor senior, Filip Radovici, și doi mentori juniori, Adi Postelnicu și Robert Muller. Am prins perioada cu 3 mentori (n.e: acum sunt câte doi).

Intervievator: Dacă tot suntem la numărul acesta, care sunt cele 3 cuvinte pe care le-ai folosi ca să descrii eeStec?

Camelia Cristache: Îmi vin atât de multe cuvinte în minte încât nu știu ce aș putea spune mai întâi… Dezvoltare, profesionalism, spirit de echipă!

Intervievator: Din momentul în care te-ai alăturat organizației, probabil ca ai participat la toate ICE-urile. Care a fost cel mai memorabil pentru tine și de ce?

Camelia Cristache: Cel mai memorabil a fost ICE-ul din anul în care eu am intrat în eeStec, cel organizat de Bogdan Tiron cu ajutorul Board-ului de atunci și al Ioanei Verde.

De ce a fost memorabil? Nici nu știu cum să va explic. ICE-ul s-a desfășurat la Bughia de Sus, iar toți aderenții de atunci erau cazați în 3 vile diferite, amplasate în aceeași curte. Hazardul vine legat de camera în care am fost cazată: o cameră izolată, singura, de altfel, de pe acel culoar, situată deasupra bucătăriei și sălilor de training. A fost foarte haotic. Am avut, însă, colege de cameră simpatice: Ioana Simion, care mi-a fost colegă de facultate, și Alexandra Stanca.

Intervievator: Ai intrat în eeStec în anul II de facultate. Ce te-a determinat să intri într-o organizație de-abia atunci? Ştiai de eeStec în primul an de studenție?

Camelia Cristache: Nu, nu auzisem de eeStec în primul an de facultate. Dar aveam pe vremea aceea un prieten care, înaintea începerii unui curs de Metode Numerice din Leu, mi-a spus că pleca de la curs pentru că avea niște treabă la eeStec. Eu, ştiind de la colegii mai mari că era o materie foarte grea la care fiecare prezenţă conta, l-am sfătuit să nu plece. Până la urmă, am făcut o înțelegere: el stătea la acel curs de MN, iar, în schimb, eu mă înscriam la eeStec în următoarea perioadă de recrutări. Era un om excepțional, Dan Valman, care, din păcate, a murit în perioada mea de mentorat.

Intervievator: Ne pare rău să auzim asta. Am vorbit înainte de eeStec, prieteni, care este procentajul de prieteni care fac parte din organizație din grupul total de prieteni pe care îi ai?

Camelia Cristache: Momentan, toți prietenii mei sunt din organizaţie. Mai am persoane cu care vorbesc sau cu care mă văd o dată la câteva luni, însă prietenii mei adevăraţi sunt în eeStec. Seara, când ies de la serviciu, nu mă întâlnesc cu foști colegi, ci merg în sediu. Join eeStec and you’ll lose everyone else (râde)!

Intervievator: Sau: join eeStec și vei căpăta 100 de prieteni noi, sub motto-ul ”nouă ni se mărește familia în fiecare octombrie”. Că tot veni vorba, povesteşte-ne de trei prieteni pe care i-ai cunoscut în spatele ușii din sediu.

Camelia Cristache: Cristina Mărmureanu, cu care am fost colegă de serie, dar cu care nu m-am înţeles aşa bine la început. Cristina este genul de persoană care te face să spui tot ce ai pe suflet, fie că vrei, fie că nu vrei. Pare că are un caracter dificil, dar este o persoană foarte caldă, care este tot timpul acolo când ai nevoie de ea.

Apoi sunt colegii mei actuali de Board: Alina Jianu, Ionuț Corlau și Cătălin Smocot, pentru că ei au fost lângă mine în toate nenorocirile și suferințele și m-au văzut în toate ipostazele: atât nervoasă, cât și în zilele bune.

Ar mai fi Dani Barbu, care mă mir că mai este în viață după Energy Always a Challenge IV (râde). mArv, Ioana Boţan…de fapt, toate persoanele cu care am tras la un moment dat pentru același obiectiv. Pe mine nu mă apropie petrecerile şi distracţia de cineva cât mă apropie orele petrecute lucrănd cu persoana respectivă la un proiect. În cazul ăsta, aş putea să spun că toţi din organizaţie îmi sunt prieteni.

Intervievator: Care e cel mai tare eveniment eeStec la care ai participat?

Camelia Cristache: eeStec Olympics 3, pentru că a fost primul eveniment la care am participat când am intrat în eeStec. Am fost responsabilă pe taskuri mici: am lipit niște afișe prin cămin, am împărțit fly-ere pentru promovare prin cămine, am stat la stand în Rectorat și cea mai pregnantă amintire de la acel eveniment este momentul în care am jucat pe la 2:00AM, ca energizer, chaintag – leapșa în lanț, la inițiativa lui Ion Meitoiu. A fost foarte amuzant, întrucât Cosmin a fost atât de prins de joc, încât din dorință lui de a scăpa după ce aproape fusese prins, și-a rupt tricoul de pe el, făcându-l ferfenițe. Norocul lui a fost că a avut niște pijamale de schimb, întrucât el plănuia să doarmă în acea seară.

Nu pot lasă deoparte EAC IV, în cadrul căruia seară internațională și welcome party-ul a fost una memorabilă din mai mult puncte de vedere pentru mine. Farewell party-ul a fost excepțional datorită discursului motivațional al lui Mladen, precum și seară în care domnul de la Eximprod ne-a salvat de la refacerea materialelor, pierderea perioadei de promovare și folosirea unor fonduri economice oricum inexistente pentru noi la momentul respectiv – un moment în care am trecut de la agonie la extaz în doar câteva ore!

Intervievator: Știm că ai mai fost și la evenimente internaționale. Care au fost acelea?

Camelia Cristache: Congresul din aprilie 2013 în Munich cu Miruna (fost CP în mandatul 2013-2014) și Greece Me Up Vol.2 cu Ioana Boţan și mArv, în iulie 2013. Cel din urmă a fost exchange, ceea ce înseamnă că nu a avut parte academică, ci doar ne-am plimbat, am socializat și ne-am distrat.

Intervievator: Spune-ne despre Congres. Ce înseamna un Congres pentru eeStec-eri, ce se întâmplă acolo?

Camelia Cristache: Congresul este un fel de “Jocuri Olimpice” în lumea eeStec, în sensul că acolo este toată lumea pe care ar trebui să o ştii. La Congres sunt General Meeting-uri zilnice, se alege următorul Board Internaţional, se discută problemele întampinate de-a lungul anului sau cele care trebuie rezolvate pentru anul ce urmează.

Intervievator: Ne poţi împărtaşi un secret? Cât ai scris pentru lucrarea de licenţă la Congres?

Camelia Cristache: La Congres nu am scris aşa mult pentru lucrare. Mă întorceam de la petreceri pe la ora două în loc de ora patru şi mai stăteam câte o oră sa scriu. Acolo nu a fost atât de tragic. Dar imi amintesc de altceva amuzant:. LC Munich (numiţi LC Awsome la nivel internaţional) sunt 12 oameni, lucru care face toată munca lor şi mai apreciată. Dacă la un eveniment internaţional obişnuit îţi vin maxim 25 de oameni, la Congres am fost 120 de oameni. Vă daţi seama că cei 12 oameni nu aveau cum sa se împartă între noi toţi: unii vor acasă, alţii în club, alţii să mănânce, alţii mai ştiu eu ce. Într-o seară, eram câteva persoane şi am vrut să mergem spre hotel. A trebuit să mergem singuri, dar am primit câteva indicaţii de la nemţi cu ajutorul GoogleMaps: iesiţi, faceţi dreapta, stânga, ajungeţi în staţia de tramvai şi luaţi tramvaiul X,  cu care mergeţi în direcţia asta 10 minute fix. Nu ne-au spus numărul de staţii pentru că acolo exact atât durează. Şi da, am supravieţuit!

Intervievator: Ce înseamnă experiența de Board pentru tine? Ai mai candida o data?

Camelia Cristache: Îmi place să cred că nu aș mai candida o dată. Dacă aș face-o, ar însemna că nu mi-am terminat treaba. Dar aș mai candida încă o dată din perspectiva Cameliei de acum un an, iar experiența ca membru în Board înseamnă mai mult decât mă aşteptam: înseamnă, pe lângă toate oportunitățile care ți se deschid din poziția de Board member, să îți faci o echipă de oameni care să comunice foarte bine unii cu alții și care să anticipeze mișcările celorlalți pentru un randament cât mai bun. La început am fost foarte speriată și aveam dubii mari, pentru că nu credeam că o să reușim să ne înțelegem. Eu sunt cu un an mai mare decât colegii mei de Board: Ionuț, Alina și Cătălin, dar, spre deosebire de ei, care mai lucraseră la perioada de mentorat sau alte evenimente, eu nu fusesem la fel de activă.

Intervievator: Ce te-a făcut să te implici în eeStec de-a lungul timpului și ce crezi că te va motiva în continuare?

Camelia Cristache: Hmm… Asta este o întrebare dificilă. Dacă mă credeți, în primul meu an și jumătate în eeStec nu am făcut absolut nimic. Veneam la ședințe și asta era tot. După aceea, PR-ul de atunci, Alexandra Marinaş, mi-a propus să ajut Boardul cu organizarea eeStec Hour din poziția de coordonator. Am acceptat și a urmat, inevitabil, prima ședință la care nu a venit aproape nimeni. Eram foarte puțini oameni în sală: Board-ul, Cosmin Rudeanu și eu. Am vorbit despre ce se făcuse la eeStec Hour până atunci, s-a desfășurat evenimentul, iar, la sfârșit, Board-ul m-a felicitat și mi-a mulțumit, spunându-mi că s-au distrat și a fost super.

Amintirilor legate de evenimentele astea (care, trebuie să recunosc, mă motivează foarte tare), li se alătura ideea că am primit ceva de aici și că vreau să ofer ceva frumos înapoi. Ceva bine făcut si fără jumătăţi de măsură!

Intervievator: Cum crezi că vor reacționa oamenii când vei veni peste 5 ani în sediu?

Camelia Cristache: Camiiiiii!

Intervievator: Ce planuri de viitor are Cami? Ne-ai spus că vrei să fii activă în eeStec, dar ce se va întâmpla în rest?

Camelia Cristache: Pe plan eeStec, mă voi implica în continuare în departamentul de PR pentru că este my love. Pe plan profesional,  vreau să avansez la locul de muncă. Momentan sunt technical writer la o companie de profil, unde am găsit o echipă de oameni la fel de dinamici și ambițioşi ca în eeStec. De exemplu, acum avem de dezvoltat un produs și am primit deja o nominalizare la Cloud British Awards pentru Best New Entry. Spre deosebire de job-ul anterior, aici mă regăsesc mai mult.

Intervievator: Îți place ceea ce faci?

Camelia Cristache: Da. Presupune să înțeleg mințile a vreo 3 oameni, oameni foarte deștepți, de altfel, și să învăț în fiecare zi ceva nou.

Intervievator: Cum ai reușit să îmbini eeStec-ul, Masterul și jobul, să îți faci lucrarea de licență și să fii şi integralistă?

Camelia Cristache: Time management și prieteni foarte buni! Va dați seama că nu am reușit să fac toate astea de una singură, am avut oameni care m-au ajutat atunci când am avut nevoie. Asta şi prioritizarea – trebuie să îţi dai seama ce e important să faci într-un anumit moment.

Intervievator: Ce hobby-uri ai?

Camelia Cristache: Filmele, îmi plac filmele foarte mult.

Intervievator: Întrebare fulger: ultimul film văzut?

Camelia Cristache: Un polițist și jumătate. Nu e tocmai cel mai nou ori cel mai bun, dar a fost amuzant. Dacă nu va place acesta, am fost la The Wolf of Wall Street.

Alt hobby este blog-ul personal pe care vreau să îl încep. Nu știu cine o să îl citească, însă momentan mi-am ales cover picture-ul și numele, mi-am notat idei de articole, însă tot sper să găsesc o zi în care să fiu zen și să pot scrie în tihnă.

Intervievator: Un sfat pentru eeStec-erii actuali și pentru cei viitori.

Camelia Cristache: Work hard, party harder! Să muncească, să se înțeleagă, să se iubească, să încerce să fie cât mai prieteni unii cu alții, pentru că vor lucra împreună, se vor bucură împreună și vor trece prin situații tensionate împreună. Iar, pentru cei viitori, felicitări pentru alegerea făcută, sper să găsiţi aici ceea ce căutaţi!

Intervievator: În procente, cât crezi că te-a ajutat experienţa în eeStec?

Camelia Cristache: Nu pot spune un procentaj, însă va pot spune că ambele locuri de muncă le-am obținut pentru că am făcut parte din organizație: eeStec m-a ajutat să știu ce este o echipă și cum se lucrează în echipă, ce înseamnă să ai un responsabil, un deadline de respectat, cum să gestionezi o situație de criză. Iar la locul de muncă actual am fost selectată pe baza a două articole scrise de mine, unul despre eeStec Art și unul despre eeStec Olympics 3.

Intervievator: Ne-ai spus că în primul an și jumătate în organizație nu ai fost activă. Dacă te-ai putea întoarce în timp, cum ai motiva-o pe Camelia de atunci să se implice mai mult?

Camelia Cristache: Cami de atunci nu vorbea nici cu persoană de lângă ea. La fel cum spune mama: “îi mâncau și câinii din traistă”. EESTEC m-a făcut să am mai multă încredere în oamenii din jurul meu, dar și în mine. I-aș spune, deci, să fie mai deschisă, pentru că sunt o mulțime de lucruri pe care nu le-a încercat și pe care le ratează.

 

Time management și prieteni foarte buni! EESTEC m-a ajutat să știu ce este o echipă și cum se lucrează în echipă, ce înseamnă să ai un responsabil, un deadline de respectat, cum să gestionezi o situație de criză. 


  • December 2019
    M T W T F S S
    « Apr    
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    3031  
  • Copyright © 1996-2010 eeStec Spirit. All rights reserved.
    iDream theme by Templates Next | Powered by WordPress