Tag: PR

oameni paSionati – Alexandru Mihai Cîrnu

cirnu

Nume: Cîrnu

Prenume: Alexandru Mihai

Data naşterii: 1 Martie 1989

Locul naşterii: Bucureşti

Ocupaţie: Field Execution Representative

Facultatea: Energetică

EESTECer since: 2009

 
 
 
 

Intervievator: Ce te-a determinat să intri în EESTEC?

Cîrnu: Sincer să fiu, cred că petrecerile.

Intervievator: De la cine ai auzit de petreceri?

Cîrnu: De la Hagi, un bun prieten de-al meu.

Intervievator: Ai avut parte de mentorat când ai intrat în EESTEC?

Cîrnu: Nu, deoarece am intrat în primăvară și atunci nu era implementat mentoratul. Eu am implementat mentoratul în EESTEC împreună cu echipa mea de HR, dupa o încercare în trecut a lui Cosmin Rudeanu.

Intervievator: Ce ai făcut în EESTEC până să ajungi HR?

Cîrnu: Multe, în principal research pentru petreceri, lucram cu Roxana pe PR si excursii la munte.

Intrând în EESTEC, cunoscând oamenii în prima fază am primit de la EESTEC o petrecere, am avut parte de un fel de botez acolo. Uşor, uşor am cunoscut EESTEC mult mai bine, am participat la vreo trei petreceri la Hagi acasă, în Câmpulung Muscel.

A urmat EESTEC RoSummer Spirit, unde am dat o mână de ajutor la organizarea Welcome Party. După aia am ajuns unde trebuia să ajungem, la munte si am încercat să fac o parte de leadership, să conduc toată turma de EESTECeri. Din păcate am mers după GPS-ul lui Dan Mihai şi era să dăm într-o mare cascadă, dar în final am ajuns pe vârful muntelui, unde am avut grijă de mâncare, foc, de acomodarea acelor personaje importante. Apoi am ajutat la farewell party.

După care am ajuns să văd cum este cu adevărat EESTEC, cum sunt oamenii din EESTEC, cât de mult îmi place să fiu acolo şi ajunsesem să stau zilnic acolo, chiar şi nopţile.

A urmat Energy, Always a Challenge, mi-am luat o săptămână concediu de la facultate şi am stat încontinuu, dormeam în duba lui Hagi sau la Mihai Neg acasă. Acest eveniment m-a făcut să-mi doresc să fiu mult mai mult în familia EESTEC şi să-mi placă oamenii care mă înconjoară.

După ce a trecut ICE-ul am devenit mult mai motivat să fac ceva cu totul important în EESTEC și am avut oportunitatea spre sfârșitul lui februarie să candidez pentru Board. Eu eram pe PR în perioada aia, doar că pe poziţia mea mai candida cineva, mArv, un om genial în PR.

În trecut am lucrat drept consilier la primăria sectorului 1 din  Bucuresti, unde m-am ocupat în special de un proiect UNICEF care avea targetat casele de copii din acest sector. Așa că lucrând cu oamenii, mă bătea cumva gândul spre partea de HR. Şi am zis, hai să mă bag pe HR.

La alegeri era sala plină şi acum îmi mai amintesc, după câteva momente amuzante, le-am zis că iubesc EESTEC şi întreaga noastra familie.

Odată intrat în functia Vicepresedinte HR, au fost nişte conflicte în organizaţie din cauza celor care au candidat pe poziţiile noastre şi nu au fost aleşi. Au vrut să facă petiţie să ne dea jos, vorbeau urât altor organizaţii de noi. A avut loc o şedinţă generală în care au fost daţi afară din organizaţie, însă nouă ne era greu să ne refacem imaginea în faţa noilor recruţi, dar a fost ok.

Prin toamnă, când începeau recrutările, am decis să introducem ceva nou, partea de poveste.

Inspirată din Harap Alb, fiecare dintre cele trei stagii au fost implementate marca EESTEC. Aderenţii erau împărţiţi în echipe, aveau nevoie de un nume, de costumaţie şi erau toţi introduşi într-un cadru de poveste.

La recrutările respective, am făcut multe schimbări, site-ul a fost una dintre ele, cel pe care încă îl folosiţi şi acum şi flyerele care au rămas la fel, neschimbate.

Am avut tot felul de activităţi distractive, Murat a furat Crăciunul, deci a fost o perioadă foarte frumoasă şi mă bucur foarte mult că am reuşit să las măcar ceva minor în urmă.

Intervievator: Care a fost diferenţa pentru tine între a fi HR, care este pasiunea ta, şi a fi PR?

Cîrnu: Nu se compară. La PR stai în lumea ta, cu multe culori, iar pe vremea aceea nu se făceau prea multe, adica făceai flyere, afişe, template-uri de site, dar nu era atât de bine dezvoltată partea de PR cum este în momentul de faţă. Era mult mai interesant să ai grijă de oameni, să îi analizezi, să încerci să eviţi conflicte, să fii acolo lângă cei care au nevoie de tine. În calitate de HR trebuie să fii tot timpul între oameni, la orice oră, lângă ei.

Ca orice poziţie din Board, trebuie să te implici în organizaţie, să fii aici în sediu, pentru mine asta conta. Dacă nu eram aici să mă vadă lumea că muncesc şi că vreau să mă dezvolt, nimeni nu mă vota.

Vezi în oameni atunci când se implică foarte mult cât de mult vor să se dezvolte ca persoană. Când îi vezi că nu prea vor sau că se retrag şi te mai ajută din când în când, tu trebuie să stai să îi trezeşti din starea de amorţeală. Aici depinde de fiecare, unii s-au trezit şi au făcut chestii super mişto, dar pentru alţii nu, și au mers pe calea aleasă de ei.

Intervievator: Ştim că ai făcut foarte multe, dar ce regrete ai? Ce nu ai apucat să faci până acum?

Cîrnu: Că nu am fost preşedinte în board-ul următor, mi-am dorit foarte mult asta. Anul următor a fost unul destul de deprimant pentru mine, am fost aproape de a pleca din organizaţie, dar ceva nu mă lăsa.

Intervievator: Acum că am ajuns la un moment de răscruce, vrem să ştim ce te-a motivat atunci şi ce te motivează acum să vii la EESTEC după atâţia ani?

Cîrnu: Oamenii, simplitatea lor, felul în care mă văd în organizaţie, în EESTEC mă simt că acasă. Atunci când întru în sediu şi aud „Ooo, Cîrnu!”, ştiu că sunt dorit acolo şi îmi dă o satisfacţie foarte mare  pentru că în organizaţie ne înţelegem foarte bine toţi, cu bune, cu rele, aşa cum suntem.

Intervievator: Cum te-a ajutat EESTEC în viaţa de zi cu zi?

Cîrnu: Păi nu aş fi ajuns cine sunt în momentul de faţă fără EESTEC. Când am intrat nici nu puteam să vorbesc, după două zile auzeam „Cîrnule, acum am înţeles ce ai vrut să zici!”.

Dar când am fost HR a trebuit să lucrez la asta, să găsesc strategii, vorbind în faţa oamenilor într-un anumit fel, să îi ajut să fim pe aceeaşi lungime de undă. M-am dezvoltat foarte mult şi am ajuns să lucrez şi în alte ONG-uri, EESTEC mi-a deschis o poartă, mi-a dat posibilitatea să aleg ceea ce vreau să fac în viaţa mea, mi-a dat şansa de a alege.

Intervievator: Poţi să ne dai trei exemple de oameni sau prieteni care te-au ajutat în EESTEC?

Cîrnu: Vak, Roxana şi Ursu.

Intervievator: Ne poţi spune în ce mod te-au ajutat aceştia?

Cîrnu: În foarte multe moduri, de la a mă susţine, până la ajutorul în cazul problemelor financiare. Au fost lângă mine de câte ori am avut nevoie şi nu au zis niciodată „Nu!”. Mai ales Roxana m-a ajutat foarte mult pe partea de HR, dar când îmi cereţi trei nume, nu pot alege, toată organizaţia m-a ajutat, nu pot să zic trei.

Intervievator: Cum s-a îmbinat pasiunea ta de film-making cu EESTEC?

Cîrnu: Am vrut să fac un filmuleţ pentru Boardul care a trecut, o parodie şi am stat cu Jammal să lucrăm la „The Boardfather”. A fost primul meu filmuleţ din viaţă, ca regizor şi scenograf, m-am simţit foarte bine.

Am lucrat cu oameni super mişto, am pus-o pe Larisa să cerşească la metrou şi a cerşit la metrou! Şi de atunci am observat că îmi place foarte să fac asta, ştiam că am o imaginaţie foarte dezvoltată şi simţeam nevoia să o valorific într-un fel, am încercat multe metode, am cântat la un instrument muzical de suflat, am pictat icoane pe sticlă, am amenajat grădini, am cântat  în strană la biserică şi am ajuns să fac film-making.

Apoi l-am descoperit pe domnul Tedy Necula, un regizor cu o experienţă foarte interesantă de viaţă şi am învăţat să fac film-making de la el.

Intervievator: La câte ICE-uri ai participat?

Cîrnu: Păi din 2009, la șase ICE-uri.

Intervievator: Care a fost cel mai tare ICE?

Cîrnu: Cel pe care l-am organizat eu, la care am făcut sceneta cu mafioţii.

Intervievator: Cum ţi-a venit ideea cu scenetele?

Cîrnu: Erau boring petrecerile, după training mergeam să petrecem şi m-am gândit să implementăm ceva mişto – dacă tot aveam o tematică, hai să facem nişte teatru ceva. Prima, a fost cea cu triburile la care am dansat pe un colaj muzical. A doua seara am pun în scenă tematica cu mafioţii, am lucrat  împreună cu Marvin, la care ne-a ajutat şi Cosmin Rudeanu. O capodopera, domnule, imi aduc si acum aminte ca nu s-a putut filma cum trebuie, dar asta este. Și de atunci  am păstrat asta ca o tradiţie.

Intervievator: Ai participat la vreun eveniment internaţional?

Cîrnu: Da, la două.  Freeze The Time, în Belgrad şi în vară la Occupy Marmaris 2. Îmi pare rău că în atâţia ani de EESTEC am fost doar la două. Eu m-am dus doar la exchange-uri, a fost mişto, am văzut foarte multe chestii.

Intervievator: Dacă o să intri în sediu peste 5 ani, care crezi că o să fie reacţia oamenilor?

Cîrnu: „Ooo, Cîrnu!”

Ştiu că am intrat odată în şedinţă la alegeri şi când m-au văzut, m-au aplaudat cu toţii. Dacă eşti o persoană sinceră întotdeauna vei primi respectul celorlalţi.

Intervievator: Ce înseamnă pentru tine să fii membru Alumnus?

Cîrnu: Înseamnă că nu prea mai am timp, dar este naşpa că nu mă mai motivează nimeni să vin în EESTEC, vin pentru că sunt sigur că o să găsesc oameni mişto. Când eram senior ştiam că dacă nu am activitate o să devin junior și asta mă ţinea în priză. Acum e ca şi cum am ieşit la pensie, sunt veteran de război, stau acasă.

Intervievator: Ce planuri de viitor ai?

Cîrnu: Vreau şi eu ca toţi oamenii de pe acest pământ să mă însor, să-mi fac o familie, să ajung pe o poziţie foarte înaltă în societate şi să îmi las amprenta în istorie.

Intervievator: Câteva sfaturi pentru membri actuali şi viitori?

Cîrnu: Sfatul meu e să fiţi aici tot timpul în EESTEC, iubiţi-vă oamenii de lângă voi, respectaţi-i în primul rând, faceţi cele mai tâmpite chestii aici pentru că vă este permis şi nu vă taie nimeni din salariu, învăţaţi cât mai multe de la oamenii mai vechi, distraţi-vă, plecaţi la toate evenimentele la care vreţi să vă duceţi şi iubiţi EESTEC!


oamenipaSionati – Alexandra Paula Marinas

AlexandraMarinas (1)

Nume: Marinaș Paula Alexandra

Vârsta: 25 

Locul naşterii: Lupeni, Hunedoara

Ocupaţie: Studentă

Facultatea: Inginerie Mecanică și Mecatronică

EESTECer since: Octombrie 2009

 
 
 
 
 
 
 

Intervievator: Cum ai auzit de EESTEC?

Alexandra: În primele zile de facultate, eram în Rectorat cu colega mea Cosmina unde am întâlnit o fată care zâmbea foarte mult și împărțea flyere, ne-a prezentat foarte veselă organizația studențească din care făcea parte și a zis că dacă aplicăm primim bomboane .

Voiam să ne implicăm în cât mai multe activități care să nu aibă legătură prea mult cu facultatea. În primele zile ne-am înscris la Școala de ghizi din Poli, la o asociație montană, iar urmatorul pas era o organizație studențească.

EESTEC ne-a atras atenția, flyer colorat și oameni veseli, și la interviu am întrebat de bomboane.

Intervievator: Deci bomboanele te-au determinat să intri în EESTEC?

Alexandra: Nu, ideea de a face altceva în afară de facultate. Eram conștientă că specializarea aleasă la facultate nu îmi atrăgea 100% interesul, nu prea eram sigură de alegerea făcută și consideram că o organizație studențească îmi poate fi de ajutor în găsirea unui alt domeniu.

Intervievator: Ai avut perioadă de mentorat? Ce îți amintești de atunci ?

Alexandra: A fost primul mentorat în EESTEC, am fost printre primii mentee, iar ca mentor am avut-o pe Flavia Fiscu. Mentoratul a fost prezentat ca o etapă destul de dură, părea profi și credeam că sunt șanse să nu intru în organizație, dar chiar îmi doream.

Interesant a fost că doar primele două săptămâni au fost destul de organizate, de unde ne îndreptam subtil spre ICE și cam toți am fost acceptați. Mentoratul actual este mult mai bine structurat și organizat, dar pe mine m-a motivat “mentoratul test” prin care am trecut și probabil că dacă nu ar fi fost  nu aș fi rămas în EESTEC.

Intervievator: Ai avut un singur mentor?

Alexandra: Un singur mentor și patru mentee. Patricia a fost cu mine în echipă și noi am rămas până în prezent în EESTEC.

Intervievator: Experiența de mentor cum ți s-a părut? Ce te-a determinat să aplici pentru asta mai mulți ani la rând?

Alexandra: Prima dată a fost ca o provocare, nu credeam că pot să motivez sau să atrag interesul unei persoane asupre unei idei care mă pasionează pe mine. Dar sper că am reușit, am fost mentor junior în al doilea an de EESTEC, pe urmă mentor senior.

Consider că este momentul în care poți să dai mai departe tot ce ai învățat, poți să inspiri și să motivezi. EESTEC a fost o perioadă importantă din viața mea, îmi doresc ca și ceilalți să o vadă cu aceeași ochi, iar mentoratul este un start destul de bun. Momentan nu sunt un membru activ în organizație, dar niciodată nu voi spune nu la oportunitatea de a fi mentor.

Intervievator: La câte ICE-uri ai participat? Care a fost cel mai tare?

Alexandra: Am participat la 4 ICE-uri. Primul ICE va rămâne mereu cel mai special, cum să nu fie special când este pentru prima dată în organizație, începi să cunoști cât mai mulți membri, încerci să le afli povestea, totul ți se pare super organizat și nu știi niciodată ce urmează.

M-au impresionat două traininguri atunci, primul a fost despre grup-echipă prezentat de Cosmin Rudeanu (as usual:D) și Alexandru Hagi, iar al doilea Branding prezentat de Marius Luican.

Intervievator: Ce a însemnat pentru tine să devii membru Alumnus?

Alexandra: După board, am plecat cu Erasmus … timpul nu mi-a mai permis și a fost cumva următorul pas pe care trebuia să îl fac în EESTEC.

Intervievator: De ce ai ales departamentul de PR?

Alexandra: Deoarece m-a atras partea de grafică, departamentul creativ. Dar PR nu înseamnă doar grafică, ci și imaginea organizației. Când am ales departamentul, obiectivul  meu a fost ca EESTEC să fie un cuvânt cunoscut printe studenții de la Politehnica.

Dacă stai să te gândești, într-o companie departamentul de PR este aproape de CEO, este foarte important, e persoana care vorbeşte pentru companie.

Intervievator: Trei membri care te-au influentat in dezvoltarea ta? Sau trei prieteni?

Alexandra: Nu pot numi doar trei persoane, este imposibil. În EESTEC am persoane de suflet care m-au motivat și îndrumat. Vak, Rudeanu, Johnny, Teddy, Roxana, John, Marvin, Cîrnu, thank you guys.

Dacă în momentul acesta vreți o doză de EESTEC spirit, vă sugerez să vorbiți cu Ruxandra.

Intervievator: Cum vezi tu organizația peste 5 ani?

Alexandra: Sunt sigură că voi găsi aceleași tipologii, mereu vor fi studenți care nu vor să fie doar studenți la poli, vor fi cei care caută bomboane și își găsesc drumul în viață, cei care vor să își dezvolte abilitățile de lider, cei care sunt din provincie și cauta un grup.

Intervievator: Care ar fi reacția oamenilor când intri în sediu peste 5 ani?

Alexandra: Ești nouă? Nu te-am văzut, în ce echipă de mentorat ai fost? (râde)

Intervievator: Sfaturi pentru actuali și viitori EESTECeri.

Alexandra: Implicați-vă în fiecare department, găsiți-vă locul, organizați cele mai captivante evenimente și, implicați-vă la internațional și nu spuneți “nu” la AOB.

Intervievator: Sfaturi pentru viitori membri de board sau pentru cei care vor să candideze.

Alexandra: Pentru cei care vor să candideze: Candidați, nici nu vă imaginați ce ascundeți.

Pentru membrii boardului: Relaxați-vă

Vorbiți cu membrii mai vechi, dar faceți ce vreți (râde), ei au experiență.

Intervievator: Descrie EESTEC în 3 cuvinte.

Alexandra: Family, fun and travel.

Intervievator: Ce planuri de viitor ai?

Alexandra: Focus on present! Sunt un om care nu are un plan, dar îmi plac începuturile. Probabil după ce o să termin super perioada Erasmus o să iau totul de la început şi o să caut un job prin Bucureşti. Aş vrea, totuşi, să particip la evenimente internaţionale EESTEC.


oameni paSionați – Roxana Tudor

roxNume: Roxana Tudor

Vârsta: 24

Facultate: ASE, Management

Ocupație: Studentã

Locul nașterii: Bucureşti

EESTECer since 2008

 

 

 

 

Intervievator: De cât timp eşti în EESTEC?

Roxana: Aproape 6 ani.

Intervievator: La câte ICE-uri?

Roxana: La 7.

Intervievator: Cum vezi tu oamenii în EESTEC, mai apropiaţi de noţiunea de familie sau de prieteni?

Roxana: Asta e un pic ciudat pentru cã unii îmi sunt prieteni dar cu timpul au devenit un fel de familie. Mi se pare cã în EESTEC ne-am format o familie, EESTEC-ul e o familie în fond.

Intervievator: Cum am vorbit de prieteni, spune-ne 3 prieteni din EESTEC şi o situaţie care te leagã de aceştia.

Roxana: Bun, exceptându-l pe Ursu: John, Johnny, Teddy. De John m-a apropiat foarte mult momentul în care m-a ajutat sã candidez ca PR pentru cã a văzut potenţial în mine şi asta m-a impulsionat. Lucrurile astea au dus la o prietenie de aproape 6 ani. Cu Teddy am lucrat foarte mult la partea de PR şi tot aşa, lucrurile astea ne-au apropiat. Johnny e persoana aia pe care o sun când plâng şi nu mai pot sã îl stresez pe Ursu așa că el mã ajutã sã mã calmez.

Intervievator: Cât de mult consideri cã s-a schimbat EESTEC-ul de când ai terminat tu board-ul şi pânã acum?

Roxana: Cred cã s-a schimbat destul de mult şi s-a schimbat în bine. Mi se pare cã viziunea cu care am plecat eu în board despre EESTEC s-a dezvoltat în timp şi s-a atins, poate chiar s-a depãşit în sensul în care în momentul în care am intrat în board ca PR, cea mai mare dorinţa a mea era ca EESTEC-ul sã fie vizibil în rândul celorlalte organizaţii şi în Bucureşti în general. Lucrurile astea în momentul de faţă sunt aşa cum ar trebui sã fie, s-a întâmplat chestia asta şi asta îmi place. Suntem vizibili şi în rândul companiilor şi asta conteazã şi mai mult. Îmi place faptul cã acum companiile vin la noi sã ne întrebe ce mai facem şi când organizãm evenimente.

Intervievator: Cum a fost sã nu fii studentã la Poli şi sã faci parte din EESTEC  şi cu ce te-a ajutat facultatea pentru partea de PR?

Roxana: Facultatea m-a ajutat cu un singur lucru: faptul ca mi-a dat timp sã vin la EESTEC (râde), asta prima facultate. Nu a diferit cu nimic faptul cã nu eram din Politehnicã. M-a ajutat in EESTEC faptul cã aveam afinitãţi cãtre partea tehnicã, în sensul cã reparam televizoare cu bunicul meu când eram micã, şi lucrurile s-au îmbinat atât de frumos încât am crescut în EESTEC alãturi de pasiunea mea pentru PR şi pasiunea pentru lucrurile tehnice.

Intervievator: Cum ai auzit de EESTEC?

Roxana: Am auzit de EESTEC de la Ursu. Eram de puţin timp împreuna şi el mi-a spus cã dacã vreau sã stau cu el, el fiind HR a trebuit sã stea la standul de recrutãri în acea perioadã, o sã trebuiascã sã vin și eu la stand. Şi am zis cã “Ce sã fac acum?”, fatã indrãgostitã, o sã stau cu iubitul. La stand am gãsit-o pe Cãtãlina Bãlan, ea împãrţea flyere pentru recrutãri şi a inceput sã îmi povesteascã despre EESTEC. Şi dupã două zile de povestit cu Cãtãlina am spus “da’ eu ce fac? stau aici degeaba? Nu pot sã iau şi eu un flyer şi sã împart?“. Şi uite aşa vorbeam de EESTEC ca şi cum aş fi fost în organizaţie de vreo doi ani şi mi s-a pãrut foarte frumos. Ulterior am rãmas, am venit şi la şedinţe, eram foarte emotivã la început dar ceva m-a ţinut aici.

Intervievator: Poţi să ne povesteşti motivul sau acel “ceva”?

Roxana: Da, acel “ceva” au fost prietenii pe care i-am descoperit aici şi pasiunea oamenilor pentru a face ceva. Asta a fost cel mai important. Apoi ar mai fi faptul că oamenii îşi doreau sau îşi doresc să îşi depăşească condiţia, în sensul de dezvoltare personală, dezvoltare de prietenii, învăţat.

Intervievator: Cum vezi tu o intrare în sediu peste 5 ani? Cum o să reacţioneze lumea?

Roxana: Eu mă aştept să văd o canapea în sediu şi cred că lumea o să reacţioneze foarte ciudat în sensul în care unii probabil nu o să mă cunoască şi alţii o să mă recunoască şi o să zică “Ea e Roxana!” (râde) şi atunci o să mă simt bine. Sper să se întâmple lucrul asta! Probabil că o să intru cu un urs mic şi atunci nu o să mai fie niciun dubiu, o să mă recunoască toată lumea. Ne vedem peste 5 ani şi atunci o să vedem ce se întâmplă.

Intervievator: Ce planuri de viitor ai?

Roxana: În viitor mă văd având un business pe dezvoltare personală pentru tineri. Mi se pare că au nevoie de îndrumare şi pe mine m-au ajutat foarte mult lucrurile pe care le-am învăţat în EESTEC pe acest plan şi m-au format. Când spun dezvoltare pentru tineri mă refer la tineri de liceu, clasa a 12-a. Aş vrea să reuşesc într-un fel sau altul să îi ajut să îşi găsească o direcţie în viaţă pentru că sunt destul de debusolaţi. Nu prea îi ajută nimeni.

Intervievator: Ce înseamnă pentru tine noţiunea de mentor în EESTEC?

Roxana: Vai, aş putea să vorbesc o jumătate de ora despre asta! (râde) Pentru mine mentoratul a fost foarte important. În ce sens? Cred că un mentor este persoana cu care ai primul  contact atât în EESTEC cât şi în viaţă pentru că mentorul în EESTEC de obicei este o persoană care a trecut prin acele experienţe prin care tu nu ai trecut. Mi se pare că mentorul în EESTEC ar trebui să fie un om care să îţi fie alături şi la bine şi la greu şi să te ajute să te dezvolţi. Asta a fost principalul aspect pe care am încercat să îl insuflăm menteelor din cadrul echipei coordonată de mine şi Sabina. Cred că mentorul trebuie să analizeze în primul rând dorinţa omului de a face ceva atât în EESTEC, exact cum am spus, cât şi în viaţă. Şi cu toţi membri echipei am stat la discuţii despre ce îşi doresc ei să facă şi care le sunt pasiunile. Cred că asta înseamnă să fii un mentor. Pentru mine perioada de mentorat e foarte importantă în sensul în care dacă nu te comporţi corect, menteeul, fiind un om care nu a trecut încă prin anumite experienţe , s-ar putea să strici mai mult decât să repari. Mentorul ar trebui chiar să pună suflet şi să fie acolo atât pe perioada programului de mentorat cât şi după integrarea noilor veniţi în EESTEC.

Intervievator: Cum te-a ajutat EESTEC-ul pe plan professional?

Roxana: EESTEC-ul mi-a dat practic deschiderea spre o carieră, niciodată nu m-am gândit să muncesc într-o multinaţională, niciodată nu am aplicat pentru un post, mereu mi-am dorit să fac ceva pe cont propriu. Dar în momentul de faţă nu poţi face ceva pe cont propriu dacă nu ai experienţă într-un domeniu. Şi fără alte experienţe..numai cu cea din EESTEC am reuşit să-mi deschid foarte multe portiţe, în sensul de comunicare cu oamenii din companii, de mentalitate şi de cum să te prezinţi la interviu. Cred că dacă faci parte dintr-o organizaţie studenţească omul cu care discuţi la un interviu te priveşte altfel, te priveşte că pe un om care vrea să facă ceva, care îşi doreşte să facă mai mult şi atunci deja nivelul discuţiei se schimbă şi găseşti foarte multe lucruri în comun. Spre exemplu am fost la interviuri cu persoane care au avut şi ele experienţe într-o organizaţie studenţească, şi apoi s-a transformat dicuția în :’Dar la tine cum a fost?’,’Voi cum aţi organizat un eveniment?’, ‘Evenimentele cum au fost?’

Intervievator: Ce ţi-a plãcut cel mai mult la poziţia de Board?

Roxana: Echipa şi faptul că am fost diferiţi şi că am ajuns foarte uşor să ne cunoaştem bine şi să funcţionăm că nişte prieteni vechi, motiv pentru care lucrul la proiecte şi evenimente a fost mult mai simplu. Am reuşit cu ajutorul lui Dodo să comunicăm eficient, să putem să ne spunem unul altuia inclusiv problemele personale şi să putem să ştim care e starea de spirit a fiecăruia dintre noi în orice moment.

Intervievator: Sfaturi pentru actualii şi viitori EESTECeri

Roxana: Principalul sfat este să încerce din primele momente să cunoască cât mai mulţi oameni atât vechi cât şi noi, să înveţe din greşelile fiecăruia şi să treacă peste frica de a lucra cu o persoană cu care poate nu se înţeleg sau cu care nu împărtăşesc aceleaşi valori. Pe lângă asta, este foarte important să se implice în cât mai multe proiecte, să participe la cât mai multe şedinţe departamentale pentru că asta îi va ajută să-şi găsească drumul în viaţă. Ulterior, cred că fiecare EESTECer trebuie că măcar o dată să îşi dorească să aplice la coordonarea unui eveniment sau la o poziţie din Board.

Intervievator: Ce te menţine motivatã?

Roxana: În toţi cei 7 ani de EESTECer am avut şi momente bune dar şi momente proaste atât pe plan personal cât şi pe plan profesional, însă de fiecare dată o ora petrecută în sediu cu oameni noi sau vechi m-a ajutat să mă regăsesc, să-mi dau seama de unde am plecat şi ce-mi doresc să fac în viaţă. Oamenii noi au întotdeauna o energie şi o motivare din care cred că fiecare membru vechi ar trebui să ia câte puţin atunci când se simte descurajat sau depăşit de problemele de la job.

Intervievator: Ce înseamnã pentru tine sã fii membru de onoare?

Roxana: Am început drumul în EESTEC ca un om din exterior fără legătură directă cu Politehnica şi nu m-am aşteptat să ajung aici. Întotdeauna mi-am dorit să ajut EESTECerii să crească şi să fie mândri de ceea ce învaţă sau reuşesc să facă în organizaţie la fel cum şi pe mine m-au ajutat membrii vechi. Faptul că sunt membru de onoare îmi dovedeşte că am reuşit într-o oarecare măsură să fac acest lucru prin implicarea şi acţiunile mele. Acest titlu vine din punctul meu de vedere cu o responsabilitate şi mai mare de a ajuta membri pe viitor şi de a le fi alături oricând au nevoie.

Intervievator: Cum ai reuşit să convingi EESTEC să organizeze un eveniment pe latura artistică(EESTEC Art 2009)

Roxana: După cum am spus şi mai sus, relaţia mea cu ceilalţi membri ai Boardului a fost una foarte apropiată. Pe lângă faptul că evenimentul a fost un prim pas în dezvoltarea noastră, pentru mine a fost o ocazie de a-mi pune amprenta asupra EESTECului şi de a învăţa ce înseamnă să coordonezi un eveniment. Fiind cea mai mică din Board şi neavând o experienţă anterioară colegii mei au înţeles şi m-au încurajat să îmi dezvolt ideea pentru că şi-au dat seama că acest lucru mă va ajuta să cresc. Pe lângă asta, scopul evenimentului a fost de a ne creşte vizibilitatea cu fonduri limitate şi de a implica  EESTECerii încă de la început în organizarea unui eveniment. Acest lucru ne-a ajutat să motivăm ideea.

Intervievator: Ai vreun regret că n-ai apucat să faci ceva în EESTEC şi ţi-ai fi dorit foarte mult să faci?

Roxana: Da, regret că nu am fost la nici un eveniment internaţional, dar bine la mine a fost şi faptul că mai toate evenimentele internaţionale, în afară de exchange-uri, erau pe domenii ce ţin de politehnică şi am simţit că nu e locul meu acolo. Poveştile celor care au fost sunt geniale, așa că la un moment dat o să merg ca neoficial. Cred că asta e neapărat un pas pe care trebuie să îl fac în viaţă mea de EESTECer.


  • August 2017
    M T W T F S S
    « Apr    
     123456
    78910111213
    14151617181920
    21222324252627
    28293031  
  • Copyright © 1996-2010 eeStec Spirit. All rights reserved.
    iDream theme by Templates Next | Powered by WordPress