Tag: #OameniPaSionati

oameni paSionati – Alexandru Mihai Cîrnu

cirnu

Nume: Cîrnu

Prenume: Alexandru Mihai

Data naşterii: 1 Martie 1989

Locul naşterii: Bucureşti

Ocupaţie: Field Execution Representative

Facultatea: Energetică

EESTECer since: 2009

 
 
 
 

Intervievator: Ce te-a determinat să intri în EESTEC?

Cîrnu: Sincer să fiu, cred că petrecerile.

Intervievator: De la cine ai auzit de petreceri?

Cîrnu: De la Hagi, un bun prieten de-al meu.

Intervievator: Ai avut parte de mentorat când ai intrat în EESTEC?

Cîrnu: Nu, deoarece am intrat în primăvară și atunci nu era implementat mentoratul. Eu am implementat mentoratul în EESTEC împreună cu echipa mea de HR, dupa o încercare în trecut a lui Cosmin Rudeanu.

Intervievator: Ce ai făcut în EESTEC până să ajungi HR?

Cîrnu: Multe, în principal research pentru petreceri, lucram cu Roxana pe PR si excursii la munte.

Intrând în EESTEC, cunoscând oamenii în prima fază am primit de la EESTEC o petrecere, am avut parte de un fel de botez acolo. Uşor, uşor am cunoscut EESTEC mult mai bine, am participat la vreo trei petreceri la Hagi acasă, în Câmpulung Muscel.

A urmat EESTEC RoSummer Spirit, unde am dat o mână de ajutor la organizarea Welcome Party. După aia am ajuns unde trebuia să ajungem, la munte si am încercat să fac o parte de leadership, să conduc toată turma de EESTECeri. Din păcate am mers după GPS-ul lui Dan Mihai şi era să dăm într-o mare cascadă, dar în final am ajuns pe vârful muntelui, unde am avut grijă de mâncare, foc, de acomodarea acelor personaje importante. Apoi am ajutat la farewell party.

După care am ajuns să văd cum este cu adevărat EESTEC, cum sunt oamenii din EESTEC, cât de mult îmi place să fiu acolo şi ajunsesem să stau zilnic acolo, chiar şi nopţile.

A urmat Energy, Always a Challenge, mi-am luat o săptămână concediu de la facultate şi am stat încontinuu, dormeam în duba lui Hagi sau la Mihai Neg acasă. Acest eveniment m-a făcut să-mi doresc să fiu mult mai mult în familia EESTEC şi să-mi placă oamenii care mă înconjoară.

După ce a trecut ICE-ul am devenit mult mai motivat să fac ceva cu totul important în EESTEC și am avut oportunitatea spre sfârșitul lui februarie să candidez pentru Board. Eu eram pe PR în perioada aia, doar că pe poziţia mea mai candida cineva, mArv, un om genial în PR.

În trecut am lucrat drept consilier la primăria sectorului 1 din  Bucuresti, unde m-am ocupat în special de un proiect UNICEF care avea targetat casele de copii din acest sector. Așa că lucrând cu oamenii, mă bătea cumva gândul spre partea de HR. Şi am zis, hai să mă bag pe HR.

La alegeri era sala plină şi acum îmi mai amintesc, după câteva momente amuzante, le-am zis că iubesc EESTEC şi întreaga noastra familie.

Odată intrat în functia Vicepresedinte HR, au fost nişte conflicte în organizaţie din cauza celor care au candidat pe poziţiile noastre şi nu au fost aleşi. Au vrut să facă petiţie să ne dea jos, vorbeau urât altor organizaţii de noi. A avut loc o şedinţă generală în care au fost daţi afară din organizaţie, însă nouă ne era greu să ne refacem imaginea în faţa noilor recruţi, dar a fost ok.

Prin toamnă, când începeau recrutările, am decis să introducem ceva nou, partea de poveste.

Inspirată din Harap Alb, fiecare dintre cele trei stagii au fost implementate marca EESTEC. Aderenţii erau împărţiţi în echipe, aveau nevoie de un nume, de costumaţie şi erau toţi introduşi într-un cadru de poveste.

La recrutările respective, am făcut multe schimbări, site-ul a fost una dintre ele, cel pe care încă îl folosiţi şi acum şi flyerele care au rămas la fel, neschimbate.

Am avut tot felul de activităţi distractive, Murat a furat Crăciunul, deci a fost o perioadă foarte frumoasă şi mă bucur foarte mult că am reuşit să las măcar ceva minor în urmă.

Intervievator: Care a fost diferenţa pentru tine între a fi HR, care este pasiunea ta, şi a fi PR?

Cîrnu: Nu se compară. La PR stai în lumea ta, cu multe culori, iar pe vremea aceea nu se făceau prea multe, adica făceai flyere, afişe, template-uri de site, dar nu era atât de bine dezvoltată partea de PR cum este în momentul de faţă. Era mult mai interesant să ai grijă de oameni, să îi analizezi, să încerci să eviţi conflicte, să fii acolo lângă cei care au nevoie de tine. În calitate de HR trebuie să fii tot timpul între oameni, la orice oră, lângă ei.

Ca orice poziţie din Board, trebuie să te implici în organizaţie, să fii aici în sediu, pentru mine asta conta. Dacă nu eram aici să mă vadă lumea că muncesc şi că vreau să mă dezvolt, nimeni nu mă vota.

Vezi în oameni atunci când se implică foarte mult cât de mult vor să se dezvolte ca persoană. Când îi vezi că nu prea vor sau că se retrag şi te mai ajută din când în când, tu trebuie să stai să îi trezeşti din starea de amorţeală. Aici depinde de fiecare, unii s-au trezit şi au făcut chestii super mişto, dar pentru alţii nu, și au mers pe calea aleasă de ei.

Intervievator: Ştim că ai făcut foarte multe, dar ce regrete ai? Ce nu ai apucat să faci până acum?

Cîrnu: Că nu am fost preşedinte în board-ul următor, mi-am dorit foarte mult asta. Anul următor a fost unul destul de deprimant pentru mine, am fost aproape de a pleca din organizaţie, dar ceva nu mă lăsa.

Intervievator: Acum că am ajuns la un moment de răscruce, vrem să ştim ce te-a motivat atunci şi ce te motivează acum să vii la EESTEC după atâţia ani?

Cîrnu: Oamenii, simplitatea lor, felul în care mă văd în organizaţie, în EESTEC mă simt că acasă. Atunci când întru în sediu şi aud „Ooo, Cîrnu!”, ştiu că sunt dorit acolo şi îmi dă o satisfacţie foarte mare  pentru că în organizaţie ne înţelegem foarte bine toţi, cu bune, cu rele, aşa cum suntem.

Intervievator: Cum te-a ajutat EESTEC în viaţa de zi cu zi?

Cîrnu: Păi nu aş fi ajuns cine sunt în momentul de faţă fără EESTEC. Când am intrat nici nu puteam să vorbesc, după două zile auzeam „Cîrnule, acum am înţeles ce ai vrut să zici!”.

Dar când am fost HR a trebuit să lucrez la asta, să găsesc strategii, vorbind în faţa oamenilor într-un anumit fel, să îi ajut să fim pe aceeaşi lungime de undă. M-am dezvoltat foarte mult şi am ajuns să lucrez şi în alte ONG-uri, EESTEC mi-a deschis o poartă, mi-a dat posibilitatea să aleg ceea ce vreau să fac în viaţa mea, mi-a dat şansa de a alege.

Intervievator: Poţi să ne dai trei exemple de oameni sau prieteni care te-au ajutat în EESTEC?

Cîrnu: Vak, Roxana şi Ursu.

Intervievator: Ne poţi spune în ce mod te-au ajutat aceştia?

Cîrnu: În foarte multe moduri, de la a mă susţine, până la ajutorul în cazul problemelor financiare. Au fost lângă mine de câte ori am avut nevoie şi nu au zis niciodată „Nu!”. Mai ales Roxana m-a ajutat foarte mult pe partea de HR, dar când îmi cereţi trei nume, nu pot alege, toată organizaţia m-a ajutat, nu pot să zic trei.

Intervievator: Cum s-a îmbinat pasiunea ta de film-making cu EESTEC?

Cîrnu: Am vrut să fac un filmuleţ pentru Boardul care a trecut, o parodie şi am stat cu Jammal să lucrăm la „The Boardfather”. A fost primul meu filmuleţ din viaţă, ca regizor şi scenograf, m-am simţit foarte bine.

Am lucrat cu oameni super mişto, am pus-o pe Larisa să cerşească la metrou şi a cerşit la metrou! Şi de atunci am observat că îmi place foarte să fac asta, ştiam că am o imaginaţie foarte dezvoltată şi simţeam nevoia să o valorific într-un fel, am încercat multe metode, am cântat la un instrument muzical de suflat, am pictat icoane pe sticlă, am amenajat grădini, am cântat  în strană la biserică şi am ajuns să fac film-making.

Apoi l-am descoperit pe domnul Tedy Necula, un regizor cu o experienţă foarte interesantă de viaţă şi am învăţat să fac film-making de la el.

Intervievator: La câte ICE-uri ai participat?

Cîrnu: Păi din 2009, la șase ICE-uri.

Intervievator: Care a fost cel mai tare ICE?

Cîrnu: Cel pe care l-am organizat eu, la care am făcut sceneta cu mafioţii.

Intervievator: Cum ţi-a venit ideea cu scenetele?

Cîrnu: Erau boring petrecerile, după training mergeam să petrecem şi m-am gândit să implementăm ceva mişto – dacă tot aveam o tematică, hai să facem nişte teatru ceva. Prima, a fost cea cu triburile la care am dansat pe un colaj muzical. A doua seara am pun în scenă tematica cu mafioţii, am lucrat  împreună cu Marvin, la care ne-a ajutat şi Cosmin Rudeanu. O capodopera, domnule, imi aduc si acum aminte ca nu s-a putut filma cum trebuie, dar asta este. Și de atunci  am păstrat asta ca o tradiţie.

Intervievator: Ai participat la vreun eveniment internaţional?

Cîrnu: Da, la două.  Freeze The Time, în Belgrad şi în vară la Occupy Marmaris 2. Îmi pare rău că în atâţia ani de EESTEC am fost doar la două. Eu m-am dus doar la exchange-uri, a fost mişto, am văzut foarte multe chestii.

Intervievator: Dacă o să intri în sediu peste 5 ani, care crezi că o să fie reacţia oamenilor?

Cîrnu: „Ooo, Cîrnu!”

Ştiu că am intrat odată în şedinţă la alegeri şi când m-au văzut, m-au aplaudat cu toţii. Dacă eşti o persoană sinceră întotdeauna vei primi respectul celorlalţi.

Intervievator: Ce înseamnă pentru tine să fii membru Alumnus?

Cîrnu: Înseamnă că nu prea mai am timp, dar este naşpa că nu mă mai motivează nimeni să vin în EESTEC, vin pentru că sunt sigur că o să găsesc oameni mişto. Când eram senior ştiam că dacă nu am activitate o să devin junior și asta mă ţinea în priză. Acum e ca şi cum am ieşit la pensie, sunt veteran de război, stau acasă.

Intervievator: Ce planuri de viitor ai?

Cîrnu: Vreau şi eu ca toţi oamenii de pe acest pământ să mă însor, să-mi fac o familie, să ajung pe o poziţie foarte înaltă în societate şi să îmi las amprenta în istorie.

Intervievator: Câteva sfaturi pentru membri actuali şi viitori?

Cîrnu: Sfatul meu e să fiţi aici tot timpul în EESTEC, iubiţi-vă oamenii de lângă voi, respectaţi-i în primul rând, faceţi cele mai tâmpite chestii aici pentru că vă este permis şi nu vă taie nimeni din salariu, învăţaţi cât mai multe de la oamenii mai vechi, distraţi-vă, plecaţi la toate evenimentele la care vreţi să vă duceţi şi iubiţi EESTEC!


oamenipaSionati – Alexandra Paula Marinas

AlexandraMarinas (1)

Nume: Marinaș Paula Alexandra

Vârsta: 25 

Locul naşterii: Lupeni, Hunedoara

Ocupaţie: Studentă

Facultatea: Inginerie Mecanică și Mecatronică

EESTECer since: Octombrie 2009

 
 
 
 
 
 
 

Intervievator: Cum ai auzit de EESTEC?

Alexandra: În primele zile de facultate, eram în Rectorat cu colega mea Cosmina unde am întâlnit o fată care zâmbea foarte mult și împărțea flyere, ne-a prezentat foarte veselă organizația studențească din care făcea parte și a zis că dacă aplicăm primim bomboane .

Voiam să ne implicăm în cât mai multe activități care să nu aibă legătură prea mult cu facultatea. În primele zile ne-am înscris la Școala de ghizi din Poli, la o asociație montană, iar urmatorul pas era o organizație studențească.

EESTEC ne-a atras atenția, flyer colorat și oameni veseli, și la interviu am întrebat de bomboane.

Intervievator: Deci bomboanele te-au determinat să intri în EESTEC?

Alexandra: Nu, ideea de a face altceva în afară de facultate. Eram conștientă că specializarea aleasă la facultate nu îmi atrăgea 100% interesul, nu prea eram sigură de alegerea făcută și consideram că o organizație studențească îmi poate fi de ajutor în găsirea unui alt domeniu.

Intervievator: Ai avut perioadă de mentorat? Ce îți amintești de atunci ?

Alexandra: A fost primul mentorat în EESTEC, am fost printre primii mentee, iar ca mentor am avut-o pe Flavia Fiscu. Mentoratul a fost prezentat ca o etapă destul de dură, părea profi și credeam că sunt șanse să nu intru în organizație, dar chiar îmi doream.

Interesant a fost că doar primele două săptămâni au fost destul de organizate, de unde ne îndreptam subtil spre ICE și cam toți am fost acceptați. Mentoratul actual este mult mai bine structurat și organizat, dar pe mine m-a motivat “mentoratul test” prin care am trecut și probabil că dacă nu ar fi fost  nu aș fi rămas în EESTEC.

Intervievator: Ai avut un singur mentor?

Alexandra: Un singur mentor și patru mentee. Patricia a fost cu mine în echipă și noi am rămas până în prezent în EESTEC.

Intervievator: Experiența de mentor cum ți s-a părut? Ce te-a determinat să aplici pentru asta mai mulți ani la rând?

Alexandra: Prima dată a fost ca o provocare, nu credeam că pot să motivez sau să atrag interesul unei persoane asupre unei idei care mă pasionează pe mine. Dar sper că am reușit, am fost mentor junior în al doilea an de EESTEC, pe urmă mentor senior.

Consider că este momentul în care poți să dai mai departe tot ce ai învățat, poți să inspiri și să motivezi. EESTEC a fost o perioadă importantă din viața mea, îmi doresc ca și ceilalți să o vadă cu aceeași ochi, iar mentoratul este un start destul de bun. Momentan nu sunt un membru activ în organizație, dar niciodată nu voi spune nu la oportunitatea de a fi mentor.

Intervievator: La câte ICE-uri ai participat? Care a fost cel mai tare?

Alexandra: Am participat la 4 ICE-uri. Primul ICE va rămâne mereu cel mai special, cum să nu fie special când este pentru prima dată în organizație, începi să cunoști cât mai mulți membri, încerci să le afli povestea, totul ți se pare super organizat și nu știi niciodată ce urmează.

M-au impresionat două traininguri atunci, primul a fost despre grup-echipă prezentat de Cosmin Rudeanu (as usual:D) și Alexandru Hagi, iar al doilea Branding prezentat de Marius Luican.

Intervievator: Ce a însemnat pentru tine să devii membru Alumnus?

Alexandra: După board, am plecat cu Erasmus … timpul nu mi-a mai permis și a fost cumva următorul pas pe care trebuia să îl fac în EESTEC.

Intervievator: De ce ai ales departamentul de PR?

Alexandra: Deoarece m-a atras partea de grafică, departamentul creativ. Dar PR nu înseamnă doar grafică, ci și imaginea organizației. Când am ales departamentul, obiectivul  meu a fost ca EESTEC să fie un cuvânt cunoscut printe studenții de la Politehnica.

Dacă stai să te gândești, într-o companie departamentul de PR este aproape de CEO, este foarte important, e persoana care vorbeşte pentru companie.

Intervievator: Trei membri care te-au influentat in dezvoltarea ta? Sau trei prieteni?

Alexandra: Nu pot numi doar trei persoane, este imposibil. În EESTEC am persoane de suflet care m-au motivat și îndrumat. Vak, Rudeanu, Johnny, Teddy, Roxana, John, Marvin, Cîrnu, thank you guys.

Dacă în momentul acesta vreți o doză de EESTEC spirit, vă sugerez să vorbiți cu Ruxandra.

Intervievator: Cum vezi tu organizația peste 5 ani?

Alexandra: Sunt sigură că voi găsi aceleași tipologii, mereu vor fi studenți care nu vor să fie doar studenți la poli, vor fi cei care caută bomboane și își găsesc drumul în viață, cei care vor să își dezvolte abilitățile de lider, cei care sunt din provincie și cauta un grup.

Intervievator: Care ar fi reacția oamenilor când intri în sediu peste 5 ani?

Alexandra: Ești nouă? Nu te-am văzut, în ce echipă de mentorat ai fost? (râde)

Intervievator: Sfaturi pentru actuali și viitori EESTECeri.

Alexandra: Implicați-vă în fiecare department, găsiți-vă locul, organizați cele mai captivante evenimente și, implicați-vă la internațional și nu spuneți “nu” la AOB.

Intervievator: Sfaturi pentru viitori membri de board sau pentru cei care vor să candideze.

Alexandra: Pentru cei care vor să candideze: Candidați, nici nu vă imaginați ce ascundeți.

Pentru membrii boardului: Relaxați-vă

Vorbiți cu membrii mai vechi, dar faceți ce vreți (râde), ei au experiență.

Intervievator: Descrie EESTEC în 3 cuvinte.

Alexandra: Family, fun and travel.

Intervievator: Ce planuri de viitor ai?

Alexandra: Focus on present! Sunt un om care nu are un plan, dar îmi plac începuturile. Probabil după ce o să termin super perioada Erasmus o să iau totul de la început şi o să caut un job prin Bucureşti. Aş vrea, totuşi, să particip la evenimente internaţionale EESTEC.


oameni paSionați – Gabriela Angelica Mihalescu

11020315_1570530073206172_277146328_n

Nume: Gabriela Angelica Mihalescu

Vârstă: 21 ani

Facultate: Facultatea de Automatică și Calculatoare, Universitatea Politehnica București;

Ocupație: Trezorier EESTEC București

EESTECer since 2013

 

 

 

 

Intervievator: Ce te-a determinat să intri în EESTEC?

Gabriela: Eu făcând voluntariat de mai mulți ani, știam că atunci când voi veni în București, va trebui să fac parte dintr-o asociație de studenți și practic eram decisă încă din clasa a XII-a să fac asta. Venind în prima zi de facultate, am intrat în Rectorat și am văzut mai multe standuri ale organizațiilor din Politehnica. Am trecut pe la fiecare, am discutat cu fiecare, însă la standul de la EESTEC am găsit-o pe Miki(Mihaela Ganciu) care mi-a povestit plină de entuziasm și plină de bucurie despre EESTEC, despre ceea ce făceau ei atunci și astfel m-a convins energia pe care ea mi-a transmis-o. În același timp mi s-a părut și o provocare pentru mine deoarece era o organizație internațională, evenimente internaționale, puteai să călătorești, veneau studenți străini aici. A fost ceva total nou pentru mine, eu făcând voluntariat într-un alt domeniu până atunci. 

Intervievator: Până să ajungi trezorier, ce ai făcut tu în EESTEC?

Gabriela: Măi … să știi că nu am făcut mare lucru. Am făcut parte din departamentul de FUNdraising unde am fost activă mereu, am organizat petrecerea „Welcome Party” pentru evenimentul internațional „Energy Always a Challenge IV”. Am încercat să coordonez petrecerea de EESTEC Day, însă nu am reușit să fiu coordonator, dar am contribuit la organizarea acestei petreceri.

Intervievator: Ai participat la vreun eveniment internațional?

Gabriela: Da. Am fost la Congresul din Atena, anul trecut, împreună cu alți nouă EESTECeri. 

Intervievator: Ce ți-a rămas în memorie de la acest Congres?

Gabriela: În primul rând oamenii. Erau adunați acolo peste o sută de EESTECeri din toată Europa și cu toții erau super de treabă, călduroși și plini de energie. Mi-au plăcut Adunările Generale, pentru că am cunoscut mult mai de aproape ce înseamnă EESTEC internațional,  mi-au plăcut petrecerile, am vizitat Atena și m-am distrat extraordinar de mult. Cred că a fost cea mai frumoasă experiență de când sunt în EESTEC. 

Intervievator: Îmi spuneai că ți-a plăcut partea de internațional. În ce echipe de la internațional activezi?

Gabriela: Activez ca BA (Board Assistant) în Collector Teams și la echipa de contactare a companiilor în Fundraising teams.

Intervievator: Deși nu cred că ai prea multe regrete până acum, ce-ai vrut să faci în  EESTEC și nu ai apucat?

Gabriela: Mi-aș fi dorit ca înainte să candidez în board, să fi coordonat un eveniment în EESTEC. Cred că acesta e un mare regret pe care îl am, deși de opt luni, de când sunt în poziția de Trezorier, am coordonat mai multe evenimente. După ce îmi voi termina mandatul nu voi mai putea coordona un eveniment, deci acesta este cel mai mare regret: faptul că nu am avut ocazia, de pe poziția de coordonator, să mă bucur, să am o echipă a mea cu care să lucrez la un anumit proiect…deși e paradoxal, pentru că oricum fac asta. Mi-aș fi dorit, clar, să fiu coordonator pentru un eveniment.

Intervievator: Dacă ai fi putut alege să cooordonezi un eveniment din toată istoria EESTEC, ce-ai fi ales?

Gabriela: Ce întrebare grea…(râde). Cel mai probabil eeStec Olympics, însă îmi plac și evenimentele internaționale. O să zic eeStec Olympics. 

Intervievator: De ce eeStec Olympics?

Gabriela: Pentru că e un eveniment ce are rezultate foarte bune în rândul studenților. Mie ca și student în acest domeniu, mi se pare o șansă extraordinară să poți să participi la un maraton de programare, să intri în contact cu atâtea companii interesate și după să poți să te mândrești că ai făcut o anumită aplicație. Tocmai pentru că atâtea companii sunt interesate de acest eveniment, ele pot să vină foarte bine în întâmpinarea nevoilor participanților. Un alt motiv ar fi acela că e pe ceea ce îmi place, adică pe programare.

Intervievator: Ai apucat să ne povestești puțin despre faptul că ai intrat în Board. Care este cea mai memorabilă întâmplare din ultimele opt luni?

Gabriela: Au fost foarte multe momente memorabile și speciale. Dacă e să vorbim strict pe partea profesională, cu siguranță cele mai bune momente au fost când primeam confirmări de la parteneri cum că vor să fie colaboratorii noștri. Dacă e să vorbim din punct de vedere personal, cred că cel mai special moment a fost astă vară când am trecut printr-o perioadă mai grea și am văzut că oamenilor din EESTEC le păsa de mine, mai ales colegilor de Board. Am avut nevoie de colegii mei de Board și ei au fost acolo necondiționat. 

Intervievator: Ne-ai povestit cea mai dragă amintire a ta,  povestește-ne-o pe cea mai stânjenitoare din ultimele opt luni. Spune primul lucru care-ți trece prin minte, cea mai amuzantă sau cea mai aiurea situație în care ai fost pusă.

Gabriela: Un lucru foarte frumos pe care l-am făcut în EESTEC a fost să țin împreună cu Dani (Daniel Barbu) un training de Project Management la ICE. La acest training, împreună cu membrii aderenți, stabileam așteptările, fricile și regulile trainingului. Una dintre frici era „Ne e frică de Gabi”. Nu știu cât de mult a fost în glumă sau nu, pentru că eu am, câteodată, o atitudine puțin mai impunătoare să zic așa, însă a fost destul de stânjenitor să văd că lumea zice că le e frică de mine. Asta a fost și stânjenitor și amuzant. 

Intervievator: Poți să ne vorbești despre cinci prieteni ai tăi foarte buni pe care îi ai în EESTEC și despre care crezi că o să îi ai și după ce termini cu organizația?

Gabriela: E foarte greu, deoarece toți oamenii din organizație sunt speciali și de la fiecare dintre ei ai ceva de învățat, dar, într-o ordine total aleatorie, îi voi lua pe colegii mei de board fiindcă toți îmi sunt prieteni. 

Voi începe cu Ruxi (Ruxandra Bituleanu), prietena mea de la bun început, cu care am avut o chimie încă din prima seară în care ne-am cunoscut. Ruxi este una dintre cele mai bune prietene ale mele, pentru că am trecut mereu prin aceleași greutăți: când am candidat la board eram amândouă la fel de lipsite de curaj și aveam aceleși temeri, de când suntem în board am întâmpinat aceleași greutăți pentru că amândouă eram intrate de curând. E o persoană specială pentru mine pentru că de fiecare dată când o sun ea e acolo să mă asculte și să îmi dea sfaturi, am trecut de la a fi doar colege de board. 

Al doilea membru este Vali(Valentin Tudor). De ce e Vali unul dintre cei mai buni prieteni ai mei? Pentru că mă relaxează. Eu sunt o persoană mai agitată de felul meu, iar de fiecare dată când e Vali acolo, în situații critice, mă calmează, e atât de empatic și mă înțelege. E prietenul pe care orice om și l-ar dori, pentru că niciodată nu îți spune ceva de rău, niciodată nu te ceartă, nu te critică, nu te jignește. 

De Sabina mi-a plăcut foarte mult de la început, am vrut să fac parte din echipa ei de mentorat și nu mă gândeam că vreodată o să fim atat de bune prietene. Sabina e cea mai realistă persoană pe care o cunosc, mereu îmi spune în față lucrurile așa cum sunt, nu se cotește, nu e afectată de lucrurile din exterior. Chiar ai nevoie de o persoană de genul care să-ți deschidă ochii și să te ridice spunându-ți adevărul în față. 

A patra persoană din board este Daniel. Nu credeam niciodată că ne vom înțelege atât de bine. La început ne certam extraordinar de mult, chiar nu-l suportam și știu că sentimentul era reciproc. Cu timpul am ajuns să ne completăm foarte bine unul pe celălalt, să ne acceptăm defectele și încăpățânarea și să știm cand unul dintre noi trebuie să cedeze. Acest lucru ne-a făcut să ne apropiem foarte mult. Înainte vorbeam 90% despre EESTEC și 10% despre viața personală, acum aș spune 70% viață personală și restul EESTEC. Despre organizație vorbim la fel de mult, deci asta arată cât vorbim. Chiar cred că am găsit în Dani un prieten foarte bun, că am ajuns în punctul în care pot să-i spun orice, iar el poate să-mi dea sfaturile de care am nevoie din partea unui băiat. 

A cincea persoană este Alinuța, pentru că ea a crezut în mine, poate când alții nu credeau. Ea este cea care a fost alături de mine atunci, nu pentru că a fost fostul trezorier, ci pentru că am simțit-o aproape, a văzut potențialul din mine, m-a ajutat să cresc. Chiar dacă nu ne mai vedem atât de des, când ne vedem, ne crește inima amândurora și suntem fericite că ne vedem și discutăm. 

Intervievator: Acum că ne-ai spus prietenii, spune-ne și trei oameni care te-au învățat și ți-au influențat viața de EESTECer și nu numai.

Gabriela: Îi voi exclude pe cei cinci de mai sus, deoarece ei au contribuit evident la dezvoltarea mea și la evoluția mea în EESTEC, acesta fiind motivul pentru care sunt atât de importanți. Voi continua cu alte trei persoane care m-au învățat foarte mult. În primul rând Alex Goțoi, care mi-a fost alături de fiecare dată când am avut nevoie, deși tot ceea ce vorbim se rezumă la EESTEC și la partea de FUNdraising. Cred că Alex este persoana care niciodată nu mi-a spus nu când am avut nevoie și pentru asta îi mulțumesc. 

O altă persoană este Cosmin și va râde când va citi asta pentru că am să pomenesc de serile când mergeam împreună acasă pe jos și povesteam destul de mult, Cosmin având un mod foarte bun de a te învăța. Se spune că fiecare om are răspunsurile în el, numai că trebuie să pui întrebările potrivite pentru a le afla. Exact asta făcea Cosmin cu mine. Vorbeam jumătate de drum și mă plângeam, iar el îmi punea astfel de întrebări care mă făceau să-mi dau seama dacă lucrurile sunt așa cum le vedeam eu. Cred că el m-a făcut să analizez o situație de mai multe ori înainte de a lua o decizie.

A treia persoană este VaK(Nicolae Iustin Popescu). Nu pot să spun ce am învățat de la el, deoarece fiecare discuție cu el m-a făcut să trag niște concluzii. VaK este persoana care vede tot timpul partea pozitivă a lucrurilor, persoana care știe să-ți ridice moralul oricând și care are răspuns la orice întrebare. 

Intervievator: Ce planuri ai după perioada de Board?

Gabriela: Nu știu. Va fi foarte greu. Nu știu ce voi face, pentru că petrec foarte mult timp la EESTEC, fac foarte multe lucruri pentru organizație acum, iar când îmi voi termina mandatul va fi foarte greu să găsesc ceva care să-mi placă cel puțin la fel de mult și să-mi ocupe atât de mult timp. Dacă este să vorbesc despre ce voi face în EESTEC, la anul îmi doresc să fiu mentor, îmi doresc să fac parte din departamentul de PR și să-i ajut pe cei mici să crească, să se dezvolte. Dacă vorbim de partea profesională, vreau să mă angajez. 

Intervievator: Cum vezi tu organizația ca un întreg peste să zicem trei ani?

Gabriela:  Mi se pare că, cel puțin de când am intrat eu și din poveștile membrilor mai vechi, organizația a crescut foarte mult și crește de la an la an. Așteptarea mea este ca în următorii trei ani să aibă aceeași ascensiune, să continue să se dezvolte, să facă evenimente din ce în ce mai calitative, să aibă parteneri din ce în ce mai mari și mai mulțumiți și să aibă studenți care să învețe din evenimente. Probabil peste trei ani, organizația va avea cel puțin patru evenimente pe an, va avea cinci membri de board foarte buni, va avea un număr mai mare de membri activi, dar același spirit dintotdeauna. 

Intervievator: Peste cinci ani, când vei intra în sediu, cum crezi că vor reacționa oamenii?

Gabriela: Măi, eu sper să mă cunoască. Eu îmi propun să rămân aici destul de mult, să mai trec pe la EESTEC, chiar dacă nu voi mai fi la fel de activă și sper ca atunci când mă vor vedea să se bucure. E cea mai mare dorință a mea. Să se bucure. 

Intervievator: Ce sfaturi ai pentru oamenii care fac acum FUNdraising și pentru cei care vor face în viitor? Cum ar trebui să fie un om de FUNdraising?

Gabriela: E foarte greu să spun asta pentru că mie mi-a fost frică să fac parte din acest departament. Mi se părea că trebuie să fii foarte profi, să ai skill-uri foarte bine definite, că trebuie să te descurci, să ai foarte multe informații și abilități pentru a putea face față acestui departament, însă experiența m-a învățat că tot ce ai nevoie este să-ți placă și să îți dorești să faci asta pentru că atunci când îți dorești să faci ceva cu siguranță reușești. Aș putea să încep să înșiruiesc anumite calități pe care ar trebui să le aibă un om din departamentul de FUNdraising, însă am să rămân doar la partea de dorință și motivare, pentru că este tot de ce ai nevoie. În EESTEC găsești oameni care să te ajute să-ți dezvolți absolut orice abilitate pe care tu crezi că nu o ai, dacă îți dorești asta. 

Intervievator: Cum ai motiva tu un membru să facă parte din departamentul de FUNdrasing? Ce ai învățat tu de poți să folosești pe viitor?

Gabriela: Motivul pentru care mi-a fost mie frică să intru în acest departament a fost în primul rând că nu înțelegeam mai nimic din ce se întâmplă aici și în al doilea rând pentru că mi se părea că e un departament foarte serios, foarte rigid, foarte exact, organizat, trebuie neapărat să fi acolo super profi și nu neapărat să te și distrezi în același timp. Mi-am dorit ca în mandatul meu să-i dau puțină culoare departamentului de FUNdraising și să-l fac să fie mai FUN, astfel a intervenit ideea cu FUNtoratul, ideea cu selfie-urile la întâlniri, ședințele destinse. Încercăm ca în discuțiile noastre să și glumim tot timpul, să ne și distrăm, să ne amuzăm de fiecare dată când avem ocazia și cred că un sfat pentru viitorii oameni din echipa de FUNdraising este să se simtă bine și să se distreze în timp ce sunt profesionaliști și obțin rezultate pentru evenimente. 

Intervievator: Ce-ai învățat la departamentul de FUNdraising și poți să aplici pe viitor?

Gabriela: În primul rând cum să fiu organizată. În al doilea rând cum să fiu profesionistă și cum să mă comport în situații dificile cu persoane dificile, cum să negociez, cum să obțin ceea ce vreau. Am învățat că agenda este la fel de importantă ca telefonul. Nu merg nicăieri fără agendă. Un mare plus pe lângă toate acestea este că de la întâlnire la întâlnire cunosc oameni din departamentele de HR sau Marketing de la companii, oameni care peste ceva timp poate îmi vor lua un interviu pentru a mă angaja. Faptul că pot să intru în contact cu ei și ajung să cunosc nevoile lor este un mare plus pentru mine și sigur mă va ajuta în cariera mea profesională. 

Intervievator: La câte ICE-uri ai participat?

Gabriela: La două! 

Intervievator: Care a fost ICE-ul care ți-a rămas la inimă?

Gabriela: Amândouă. Primul a fost ICE-ul meu și cu siguranță îți dai seama că a fost memorabil. Toate trainigurile, nopțile nedormite, petrecerile, oamenii noi, discuțiile. Extraordinar! Dacă e să vorbesc de cel de-al doilea ICE, e tot ICE-ul meu pentru că am fost în board și am contribuit la organizarea lui. Este la fel de special ca primul. Probabil la următorul voi putea să fac o diferență pentru că nu voi fi nici membru junior și nu voi fi nici în echipa de organizare și atunci cred că va fi un alt sentiment. 

Intervievator: Spune-ne o întâmplare de la un ICE în care tu să fi fost în centrul atenției.

Gabriela: Un moment super penibil, în care mi-a fost super rușine, a fost la premiere la ICE-ul meu când erau toți membrii, juniori, seniori, alumni, de onoare. Abia atunci lumea începuse să mă cunoască pe mine. Când am primit diploma de membru junior și de participare la ICE, Cătălin a zis că mă saluta Niels, moment în care eu m-am făcut toate culorile. Mi-a fost atât de rușine mai ales că toată lumea întreba „Cine-i Niels, cine-i Niels?”. Niels este unul dintre paricipanții la EAC, un EESTECer din Munchen cu care am fost foarte buni prieteni în acea perioadă. 

Intervievator: Spune-ne o întâmplare amuzantă de la o întâlnire de FUNdraising?

Gabriela: Se stabilise o întâlnire cu o companie din București, o întâlnire la care am participat cu Dani, și aflasem cu foarte puțin timp înainte că trebuie să fim la ora 17:00 acolo. Nici unul dintre noi nu avea timp să se mai schimbe. Ei bine Dani a venit la întâlnire cu tricoul de EAC și eu am mers la întâlnire cu o bluziță cu Mickey Mouse. A fost atât de ciudat… Și acum mă gândesc cât de penibili am fost. Ideea este că întâlnirea a decurs bine, însă nu o să mai facă nimeni asta niciodată.

Intervievator: Care este cel mai amuzant lucru pe care ți-l amintești din perioada de mentorat?

Gabriela: Cel mai amuzant lucru pe care mi-l aduc aminte din mentorat este faptul că toată lume îmi spunea „Iepurașul Duracell„. Ideea e că am fost destul de activă în perioada de mentorat, poate prea activă. Eram fixată pe punctaj și în momentul în care intram în sediu, lumea era: „A!! Iepurașul Duracell” „Uite iepurașul Duracell”. Acesta e cel mai amuzant lucru.

Intervievator: Ce ai vrea să ne spui și nu te-am întrebat?

Gabriela: Aș vrea să spun că EESTEC este ca a doua mea familie și că, deși nu sunt din București și familia mea este destul de departe, aici mă simt ca acasă. Fiecare student ar trebui să facă parte dintr-o organizație pentru că este o experiență unică și mi se pare că nu te autodepășești și nu ieși din cochilia ta de student dacă nu faci asta. 

Aș mai vrea să spun că sunt o norocoasă că fac parte din această organizație. Pot să vă spun că cel mai frumos sentiment este atunci când văd entuziasmul membrilor echipei de FUNdraising care obțin rezultate. Îmi aduc aminte de Adelina, după ce a obținut prima întâlnire, cu lacrimi în ochi și care tremura, tremura din cap până în picioare, eu o strângeam în brațe și spunea că nu-i venea să creadă. Mi-aduc aminte de Andra care țipa la telefon că a obținut o întâlnire la o altă companie. E super mișto să vezi că ești acolo pentru cineva și ești destul de important pentru că îi ajuți, îi dai sfaturi, contezi pentru acea persoană. E cel mai frumos când îi vezi cum cresc și învață datorită ție. Nu cred că e bucurie mai mare.

În încheiere, am un mesaj pentru actualii și viitorii EESTECeri: profitați la maxim de oportunitățile ce există în această minunată organizație, explorați fiecare departament, discutați cu fiecare membru, bucurați-vă de momentele bune și mai puțin bune și credeți în voi!

 

 


  • November 2017
    M T W T F S S
    « Apr    
     12345
    6789101112
    13141516171819
    20212223242526
    27282930  
  • Copyright © 1996-2010 eeStec Spirit. All rights reserved.
    iDream theme by Templates Next | Powered by WordPress