Tag: Oameni PaSionati

Oameni PaSionați – Daniel Barbu

daniNume: Daniel Barbu

Facultate: Automatică și Calculatoare, anul II

Nickname: Dani B

Locul naşterii: Călăraşi

Ocupaţie: Membru Senior (Coordonator Energy Always a Challenge IV)

EESTECer since 2012

 

 

 

Intervievator: Cum ai descrie experienţa ta în eeStec folosind 3 cuvinte?

Dani: Captivant, echipă, progres.

 

Intervievator: Progres…să înţelegem că ai rămas în eeStec pentru că ai considerat că progresezi aici?

Dani: Şi încă cum! Dacă m-aţi fi cunoscut înainte să intru în eeStec, aţi fi văzut că nu ştiam deloc să lucrez într-o echipă şi că îmi doream foarte mult să îmi impun punctul de vedere (prin mijloace mai mult sau mai puţin ortodoxe). Mulţumesc pe această cale colegilor de mentorat, care m-au suportat timp de o lună fără să zică nimic (râde). Da, am progresat mult până aici…

 

Intervievator: Ce înseamnă voluntariatul pentru tine?

Dani: E ca un serviciu la care mă duc de plăcere. Din capitolul progres, felul în care văd voluntariatul acum diferă foarte mult de felul în care îl vedeam când am aplicat. Ca mulţi alţii, am fost prins în mirajul o să mă ajute la CV, o să mă ajute să îmi construiesc o carieră, etc. Dar lucrurile s-au schimbat și cred ca dacă aș fi păstrat percepția asta, n-aș mai fi fost acum în eeStec.

Un exemplu: există momente când trebuie sa faci un lucru în regim de urgență (să scrii invitațiile pentru speakeri într-o noapte, pentru a fi trimise în dimineața următoare). Dacă nu ți-ar plăcea cu adevarat ce faci, n-ai mai fi aici. Trebuie să simți voluntariatul, să crezi în proiectele pe care le faci și sa lucrezi bine alături de echipa ta! 

 

Intervievator:  Văd că ne vorbești de viitor. Cum vezi tu experiența eeStec în următorii 5 ani?

Dani: Cred că o să am același tricou portocaliu cu Energy Always a Challenge 4 pe mine. (râde) Peste 5 ani, o să fiu în ultimul an de master sau primul de doctorat, o să mai fiu prezent în Politehnică și o să supraveghez ediția a 8-a Energy Always a Challenge.

La ICE, o să văd cum au trecut generațiile peste eeStec, o să fiu recunoscător că am avut ocazia să intru într-un grup de oameni frumoși, care cu timpul mi-au devenit prieteni și familie.

La nivel de mentalitate, eeStec este experiența care mă va defini ca persoană. Multe din valorile pe care o să le am la 25 de ani vor fi un rezultat al muncii depuse în eeStec.

Notă: ICE (Inner Circle of EESTEC) este un weekend motivaţional dedicat membrilor noi ce aplică în organizaţie şi care trec de perioada de mentorat, este un moment propice pentru a începe procesul de knowledge-transfer între membrii organizaţiei.

 

Intervievator: Pentru că tot vorbim de ICE, povestește-ne un moment memorabil.

Dani:  Seara de teambuilding susținută împreună cu Ana-Maria Mironică. A fost un training în care am discutat despre etapele prin care un grup ajunge echipă, iar cireașa de pe tort a fost finalul: un joc ce implica pictura, unde fiecare echipă a trebuit să realizeze o pânză, urmând un model specificat printr-o fotografie. La sfârșitul exercițiului, echipele reuneau fiecare pânză la care lucraseră, valorile eeStec creând un portret de-a dreptul perfect. Morala e una singură: doar lucrând împreună, putem duce organizația la următorul nivel!

 

Intervievator: Care crezi că ar fi două persoane din eeStec care au reușit să te inspire și prin ce anume?

Dani: Fiecare membru cu care am lucrat și-a pus amprenta asupra modului în care privesc acum lucrurile. Dar o să încep cu Vaka, persoana care mi-a luat interviul individual şi care apoi mi-a devenit mentor. După prima prezentare eeStec, a venit la mine și mi-a spus că sunt singura persoană din cei intervievați de el care a trecut mai departe şi că e convins de potențialul meu: cumva, a fost empowering fiecare lucru pe care mi-l spunea prin simpla lui încredere!

Ar mai fi al doilea mentor al meu, Ionuț Corlău. Ionuț și Vaka au avut un stil €˜good cop, bad cop€™: Ionuț era cel care stătea cu noi, scria mailuri şi ne ajuta cu mapa de proiect, iar Vaka era un fel de superviser – ne duceam la el să îi cerem sfatul și (de cele mai multe ori) ajungeam să regândim total proiectul.

A treia persoană ar fi Sabina Mihăilescu, co-echipieră în mentorat și cea mai bună prietenă a mea.

Ar mai fi Alina Jianu, Cami Cristache și Cătălin Şmocot – boardul actual. În timp ce pregăteam Energy Always a Challenge 4, am avut literalmente sesiuni de țipete – erau lucruri de făcut, foarte puțin timp și management defectuos al situației. Dacă aș fi fost în orice altă ipostază și m-aș fi certat cu altcineva la intensitatea aia (de exemplu, un superior de la serviciu), cred că mă lăsam de meserie.

 

Intervievator:  Ne-ai vorbit despre prieteni atât de mult că ne-ai făcut curioși: poți să ne spui trei cei mai buni prieteni ai tăi din eeStec (și câte o întâmplare cu fiecare)?

Dani:  Dacă tot am amintit de Sabina Mihăilescu, ea este una din acele trei persoane. Având câteva probleme cu motivația, facultatea și programul destul de agitat, Sabina începuse să se detașeze indirect de eeStec. Înainte de Energy Always a Challenge 4, am purtat o discuție în care am reamintit care este scopul evenimentelor noastre și ce dorim să realizăm la nivel de echipă și universitate. La scurt timp, într-o sesiune random de sharing, aveam să aflu cât de motivant a fost pentru ea acel dialog… cumva, m-am simțit flatat!

Celelalte legături s-au creat cu timpul, prin muncă în echipă și taskuri comune. Cu Alina Jianu am lucrat mult, dar îmi amintesc și acum prima întâlnire de fund-raising pentru EESTEC Olympics 4, când am mers împreună cu ea la o companie micuță să discutăm despre proiectul nostru, iar răspunsul lor nu a fost cel așteptat. Iar Alina mi-a zis: “€œCe faci, te dai bătut acum? Mai dai încă 20 de telefoane mâine, mai obții încă 5 întâlniri și o să facem evenimentul”. O rețetă de succes nu doar pentru proiectele eeStec, ci pentru orice ONG!

Și cea de-a treia persoană ar fi Daniel Mărăcine, un junior căruia i-am dat votul meu de încredere și care m-a făcut să pierd un pariu cu mine de fiecare dată când credeam că nu va putea duce la capăt sarcinile pe care și le-a asumat. O surpriză plăcută!

 

Intervievator: Ce hobbiuri ai?

Dani:  Sporturile: practic și urmăresc de câte ori am timp. Baschet, Formula 1, tenis… Îmi mai place să citesc, în special cărți de leadership. Și mai nou, joc Dota2: nu știu cât de bine îmi face, dar e amuzant.

 

Intervievator:  Să revenim la eeStec. Care e departamentul în care ai vrea să îți pui amprenta?

Dani:  Pe PR, am inițiat campania în cadrul căruia îmi luați acest interviu. Sunt foarte mândru de OamenPaSionati! Dar de departe, fund raising este ceea ce îmi place să fac. În trezorerie, am observat imediat rezultatele: am dat foarte multe de telefoane, am fost la atâtea întâlniri, iar cifrele vorbesc de la sine. Satisfacția pe care o ai de la o întâlnire de fund raising care a mers bine e imensă, fie că e vorba de încheiat un contract sau adus un speaker pentru eveniment. Vezi că lucrurile se mișcă în direcția evenimentului și nu ai cum să nu fii mulțumit!

 

Intervievator:  Cum crezi că va reacționa lumea când vei intra în sediu peste 3 ani?

Dani: O să mă întrebe de ce mi-a luat așa mult să ajung, iar după o să mergem la o bere.

 

Intervievator:  Tu cum vezi eeStec – ca o familie, ca pe niște prieteni?

Dani:  Dacă pentru Cătălin eeStec este între familie și prieteni, dacă pentru Ionuț sunt prieteni, pentru mine eeStec este o familie. O familie care crește de la an la an, oameni cu care petrec cea mai mare parte a timpului meu liber, cu care râd, lucrez, ies, vorbesc. 70% din prietenii mei buni sunt aici: oameni în care am încredere, oameni pe care îi pot suna la 4:00 AM deoarece nu mai am bani de taxi, pentru că bancomatul mi-a blocat cardul (situație reală). Celelalte procente sunt acoperite de prietenii de la Călărași, iar familia mea intră în altă discuție.

 

Intervievator:  Ai putea să ne spui câteva cuvinte și despre un eveniment internațional la care ai participat în calitate de organizator?

Dani:  Energy Always a Challenge 4, al cărui coordonator am și fost, după doar 9 luni de activitate în organizație, după 3 luni de seniorat și fund-raising pentru evenimentele în curs de desfășurare. A fost o perioadă încărcată, cu facultate, job și coordonare de eveniment, a fost un altfel de challenge, dar fiecare moment a meritat efortul: amintirile și prieteniile legate cu EESTECerii din celelalte LCuri (n. LC=Local Committee). Acest proiect o să rămână pentru mine unul de suflet, fiind prima experiență în spiritul eeStec.

 

Intervievator: Și în încheiere, un sfat pentru EESTECeri:

Dani: Când ai în faţa ta (la interviul individual) doi oameni pregătiţi să te asculte, să-ţi dea un vot de încredere şi o şansă, când te loveşte şansa de a face parte dintr-o echipă internaţională, bine ar fi să te ţii de ea. Eu am zi de zi de învățat de la fiecare membru eeStec, fie că sunt onorifici, juniori sau seniori. Să învățați de la cei din jurul vostru, să puneți în aplicare ceea ce luați de la ei și să daţi mai departe celorlalți!

 

Atât timp cât tu crezi cu tărie în proiectul tău, în interesul studenților și în beneficiile pe care le poți aduce celor 3 componente a căror legătură noi o facilităm: companii – mediul academic – studenți, poți realiza evenimentele pe care ți le dorești! 


Oameni PaSionați – Ionuț Corlău

PozaCorlauNume: Ionuţ Corlău

Facultate: Facultatea de Inginerie în Limbi Străine, anul III

Locul naşterii: București

Ocupaţie: Vicepreşedinte HR eeStec LC Bucharest

eeStec-er since 2011 (din prima zi de facultate!)

 

 

Intervievator: Crezi că poţi descrie experienţa ta în eeStec folosind doar 3 cuvinte?

Ionuţ: Oportunitate, prietenie şi familie. Bonus: şi integritate.

Intervievator: Ce te-a determinat să rămâi în eeStec şi să fii activ de-a lungul celor 3 ani?

Ionuţ: Asta e o întrebare pe care mi-am pus-o şi eu. Ştiu că, în perioada de recrutări, spuneam la stand că te ajută la CV, că te determină să te dezvolţi (lucruri complet valide) dar nu e numai asta. E vorba şi despre grupul de oameni de aici: am rămas datorită oportunităţilor care s-au prezentat şi datorită oamenilor.

Intervievator: Ce înseamnă voluntariatul pentru tine?

Ionuţ: Voluntariatul e ca mersul unei ţestoase. E un drum puţin mai lung şi mai anevoios şi îi vezi pe ceilalţi cum trec pe lângă tine (de exemplu, colegii care au un job şi nu înţeleg cum poţi să te implici în ceva ce nu aduce beneficii materiale), dar, până la urmă, călătoria e cea care contează. Voluntariatul e un lucru pe care îl faci pentru tine, fără să aştepţi ceva direct în schimb. Şi pentru că îţi place!

Intervievator: Ai mai fost implicat în proiecte de voluntariat înainte de eeStec?

Ionuţ: Da, în liceu, în proiecte mici. Pe atunci, voluntariatul era mai mult un mod de a socializa – dacă îmi plăcea grupul de oameni care mă invita, mă duceam. Dacă nu, nu. De-abia după ce am intrat în eeStec am văzut şi cealaltă latură: că voluntariatul poate şi să te dezvolte (personal şi profesional).

Intervievator: Spune-ne două persoane din eeStec care au reuşit să te inspire şi motivele pentru care au reuşit.

Nota: Membrii nou-intraţi în eeStec trec printr-o perioadă de mentorat, unde aceştia sunt împărţiţi în echipe şi realizează taskuri, fiind coordonaţi de doi mentori. Astfel, se asigură un knowlegde transfer treptat, membrii integrându-se în comunitate  

Ionuţ: Prima din ele e Vaka (n.e. cunoscut de non-eeStec-eri drept Nicolae Iustin Popescu). Nu am lucrat foarte mult impreuna, până să fim parteneri la mentorat, dar în cadrul acestei perioade mi-a plăcut mult modul lui de abordare a mentee-ilor. Vak n-a zis niciodată : ”Trebuie să faci asta, nu face aia, fă cum spun eu”, ci îi determina pe cei mici să gândească: ”Tu cum ai face aici? De ce crezi că e bine să faci aşa şi nu altfel?”. În afară de asta,este mereu prezent şi gata să ajute ori de câte ori este nevoie, chiar dacă nu lasă asta să se vadă în mod evident.

A doua persoană…dar sunt mult mai multe! Okay, o să vorbesc despre Cosmin Rudeanu şi Ion Meiţoiu (Johnny). Cosmin pentru că e foarte organizat, gândeşte sistematic şi are mereu o vedere de ansamblu, Johnny pentru că e foarte motivational şi pare că are o soluţie la orice problemă.

Intervievator: În afară de aceşti membri care te-au inspirat, ce prieteni ai mai găsit în spatele uşilor sediului? Trei persoane.

Ionuţ: Nu cred că pot să dau doar trei exemple. Am o relaţie bună cu toţi. E adevărat, de unii mi-a fost mai uşor să mă apropii, dar nu pot să zic că există un membru eeStec pe care nu îl consider prieten la momentul actual.

Intervievator: Atunci trei întâmplări în care apar anumiţi oameni.

Ionuţ: Eram la ultimul nostru eveniment (Energy Always a Challenge IV) în ultima zi, şi ne întorceam de la weekend-ul motivaţional de la Voineasa. Eram cu toţii rupţi de oboseală de la toată munca depusă, dar a trebuit să ne trezim la 07:00 AM pentru ca participanţii să ajungă în timp la aeroport. O parte dintre ei plecaseră deja aşa că am numărat locurile libere fără să luăm în considerare că alături de noi era un eeStecar care nu venise cu grupul mare. Am mers noi vreo 300 de metri şi, la un moment dat, cineva a strigat: ”Staţi puţin, un participant care trebuia să fie aici nu e în autocar!!” Când ne-am uitat pe geamul din spate, l-am văzut pe săracul om alergând înspre noi şi făcând semne disperate cu mâna. Ne-am întors, l-am luat şi totul a fost ok.

La fiecare eveniment internaţional ai un grup de participanţi cu care stai non-stop: la cursuri, la masă, la hotel, la petreceri… Reuşeşti cumva să te şi ataşezi de ei, din moment ce petreceţi atât de mult timp împreună. În ultima seară, la festivitatea de încheiere a evenimentului, ne luăm la revedere de la participanţi şi fiecare spune câteva cuvinte despre experienţa pe care tocmai a trăit-o. La Energy Always a Challenge IV a fost la fel: Farewell Party, glume, mulţumiri, râsete, până când am ajuns la sârbul Mladen din Novi Sad, pentru care acesta era ultimul său eveniment eeStec. Mladen a avut un discurs atât de emoţionant, încât toată sala a început să plângă. Cumva, ne-a făcut să ne dăm seama cât de important este pentru noi eeStec şi cât de mult ar trebui să profităm de această perioadă frumoasă din studenţie.

Intervievator: Am vorbit despre Energy Always a Challenge IV, acum haide să vorbim un pic despre evenimentele eeStec. Cum îi ajută pe studenţi şi cum te-au ajutat pe tine?

Ionuţ: O să zic lucruri destul de dure. Mi se pare că o parte destul de mare dintre studenţii politehnişti au un parcurs acasă – facultate – acasă care nu prea lasă loc pentru lucruri de valoare. Învaţă fără să-şi stabilească nişte obiective şi n-au un parcurs profesional bine stabilit. Evenimentele noastre sparg un pic rutina. Sunt foarte puţine oportunităţi pentru studenţi să interacţioneze cu reprezentanţi ai companiilor lor de interes, să afle informaţii noi din tehnologie direct de la surse, să primească noi ponturi pentru angajări… Practic, misiunea eeStec este aceea de a facilita legătura dintre studenţii, mediul academic şi cel profesional. Iar pentru eeStec-eri, impactul este înzecit!

Intervievator: Dacă tot am discutat şi despre timp liber, atunci te întrebăm: ce hobbiuri ai?

Ionuţ: Imi place să mă plimb cu bicicleta şi să mă uit la Ted-uri.

Intervievator: Un sfat pentru actualele şi viitoarele generaţii de eeSteceri.

Ionuţ: Mi se pare foarte important ca dincolo de taskuri, deadline-uri, şedinte şi mult ale lucruri care sunt parte evidentă a activităţii noastre, membrii să dezvolte între ei relaţii stranse de prietenie.  Asta îi va face să se ataşeze mult mai mult de organizaţie şi să lucreze cu mult mai multă pasiune alături de oameni faţă de care îi leagă  ceva mai mult de un statut: acela de membru eeStec. Nu este un lucru care se întâmplă instant  sau ceva care să poată fi forţat, dar sfatul meu este: Nu vă fie teamă să fiţi dincolo de toate, sa fiti prieteni!

Voluntariatul e ca mersul unei ţestoase. E un drum puţin mai lung şi mai anevoios şi îi vezi pe ceilalţi cum trec pe lângă tine, dar, până la urmă, călătoria e cea care contează. Marele avantaj pe care eeStec  îl oferă membrilor săi este de a  îi pune pe acestia  în faţa unor provocări, nu foarte accesibile din postura de simplu student. Acceptând aceste provocări, practic mai pui o cărămida la temelia dezvoltării tale.

 

 


Oameni PaSionați – Nicolae Iustin Popescu

VakNume: Popescu Nicolae Iustin

Facultate: Automatică şi Calculatoare

Nickname: Vaka

Vârsta: 28 ani

Loc de proveniență: Slatina

eeStecer since 2005

 

 

 

Intervievator: De cât timp faci parte din eeStec?

Nicolae: Am devenit membru din toamna primului an de facultate. I don’t remember, cred ca sunt 9 ani de atunci…

Intervievator: Ce te-a determinat să rămâi în eeStec de-a lungul anilor?

Nicolae: Ce sa zic? Nu am avut unde să merg în altă parte, nu am prieteni…cei mai buni prieteni ai mei sunt în eeStec.

Intervievator: Primele 3 lucruri care îți vin în minte atunci când te gândești la experiența ta din eeStec?

Nicolae: Fun, prietenie/prieteni, dezvoltare personală.

Intervievator: Care sunt cei mai buni prieteni ai tăi, primii 3, și ce întâmplări ai să ne povestești cu ei?

Nicolae: Nu am cei mai buni prieteni, nu am crezut niciodată în conceptul acesta și nu cred că o să il am vreodata…De-a lungul timpului și pe măsură ce eeStec a crescut, au fost mai multe persoane care mi-au fost la fel de apropiate. Nu aș putea niciodată să fac un clasament cu aceste persoane.

Intervievator: Atunci spune-ne 3 oameni din eeStec care te-au marcat.

Nicolae: Johnny, Găbiţă şi SatanBoy (nu vă speriați de nume – it is even worse! – glumesc).

Johnny și Găbiță erau aici cand am intrat eu, aveau un an de eeStec. La momentul acela, Găbiță era în Board, vicepreședinte pe HR. Mi s-au părut (și nu m-am înșelat) cei mai cu bun simț oameni, dovedind până astăzi că așa a fost. I simply love this guys! Nu numai pe ei, normal, dar mi-au ramas de atunci prieteni buni…

SatanBoy nu a fost foarte mult timp în eeStec. După ce a plecat, a fost o perioadă în care nu am mai auzit unul de celălalt. Regăsirea a fost după mult timp și cumva omulețul ăsta mi-a … (nu știu cum să zic, pentru că e o chestie mai personală)… he showed me the path!

Intervievator: Dacă tot am adus discuția despre drum în viaţă, în ce departamente ai progresat?

Nicolae: Cu siguranță nu în trezorerie.. Cel mai mult și dintotdeauna am fost un om de PR care, într-un timp, s-a implicat mult în crearea materialelor de promovare și poate că acum ar trebui să mai las și pe alții să învețe… Let the people come to me!

Intervievator: Din câte știm, ai mai fost într-un departament…nu se numește chiar departament, dar ai fost mentor pentru 90% din organizație?

Nicolae: Eu nu am facut HR, nu pot să spun că am facut nimic intenționat. Dacă lumea s-a legat de mine pentru că și eu m-am legat de ea, asta nu se numește neapărat HR. Cumva, așa sunt eu – Vaka!

Intervievator: Câte ICE-uri ai la activ și ce amintiri te leagă de acestea? Povestește-ne puțin despre ce reprezintă ICE-ul pentru tine.

Nicolae: Atunci când am intrat eu, erau două evenimente în derulare, la o diferență de două saptamani. Terminasem unul din evenimente, eram obosiți grav și mai urma o săptămână de muncă și chin pentru al doilea: din nou străini, din nou organizare, din nou eeStec spirit venind din toate colțurile Europei. Am crezut că asa va fi eeStec începând de atunci inainte și m-am bucurat teribil!

Chiar dacă nu a fost în mod constant așa, a fost o experiență foarte foarte tare atunci. Eu zic că eeStec este capabil să facă n evenimente simultan, iar după să fie ICE-ul… Să vă spun: eram în primul an de facultate şi după câteva săptămâni am fost plecat cu cei din eeStec, dupa alte două săptămâni iar am fost plecat cu toţi cei din eeStec şi toată povestea plecărilor astea s-a terminat – ghiciţi când? – la ICE. Unde iar am fost plecat cu tot eeStec la pachet! Mama mea era foarte intrigată: Ce faci tu plecat atâta timp? Mai eşti la facultate?

Per total, ICE-ul e validarea că încă mai găseşti oameni minunaţi la fiecare dintre ediţii. Când nu o să mai vin la ICE, o sa fie foarte trist pentru mine. Sper să avem tot timpul să venim, chiar şi la 80 de ani!

Intervievator: Imagineaza-ti ca o sa intri în sediu peste 2 ani. Care va fi reacţia celor de acolo?

Nicolae: “Aă, salut Vaka!” Punem pariu că aşa o să zică!?

Intervievator: Poti sa ne descrii cel mai tare eveniment la care ai participat în echipa de organizare?

Nicolae: Toate au fost tari în felul lor.. la timpul lor le-am perceput într-un fel şi cumva întotdeauna îl percepi pe ultimul ca fiind cel mai tare, pentru că e cel mai fresh în memorie. Dar sa zic că pentru mine cele mai marcante au fost primele două, unde nici nu ştiam ce urma să se întâmple. Acolo a fost implicare totală, dă-i și fugi dupa mese, dupa cabluri şi prize (eram la logistică). Acelea m-au marcat cel mai mult pentru că eram tânăr, puteam să mă implic și aveam energia necesară, tot ce puteam făceam pentru evenimentele alea (gen sa stau acolo 24h).

Ca workshopuri, EO-urile au fost foarte tari. La primul, ţin minte că am stat atât de mult timp treaz, încât la sfârşitul evenimentului stăteam în sediu lângă Găbiţă, rezemat de masa de lângă calorifer și ma uitam sub masa din faţa noastră. Acolo erau prelungitoare și alte hârtii, iar eu pur și simplu am văzut un explorer care merge pe Marte, cu 4 picioruşe, ca o cutie, ca un robot care mergea. Era atât de clară imaginea pentru mine, dar era o halucinaţie de la oboseală și am zis că mă duc acasă, deşi nu îmi venea să plec pentru că stătusem vreo 48 de ore acolo. Desi a fost foarte tare, m-am speriat și am mers acasă să dorm.

Intervievator: Despre participanţii de la workshop-urile de atunci, mai ţii minte cum îi chema sau ai mai ţinut legatura?

Nicolae: Cred că m-am atasat de doi oameni, deşi la workshop-uri am urât cel mai mult faptul că te ataşezi de oameni, după ei pleacă şi nu ii mai vezi niciodată în toată viaţa (cel mai probabil). Şi nu prea mi-a placut să mă ataşez de ei, eram mai distant…dar să zicem că la doi dintre ei nu a fost aşa, pentru că am simţit asta. Unul este Boshko, din Croaţia, un tip foarte atlet și care acum probabil aleargă, un omuleţ foarte interesant: cu el am fost la un exchange şi încă mai păstrăm legatura pe Facebook. Şi alt participant ar fi cineva de la EAC3, cu care am avut o legătură faină! A fost o chestie foarte…nu stiu cum să zic… la fel ca în povestea cu SatanBoy, am avut o serie de discuţii, ne-am legat foarte tare şi am stabilit că nu o să ne căutăm niciodată, pentru că am vrut să nu ne influenţăm unul pe altul!

Intervievator: Cum te-a ajutat eeStec să ajungi unde eşti acum?

Nicolae: Cine sunt acum? Cred că sunt cea mai nepotrivită persoană să mă întrebaţi asta. Cresc, am o anumita vârstă și se presupune că ar trebui să fiu mai înţelept la vârsta mea. S-o fi întâmplat poate… pe planul acesta, e controversat ce vreau să zic! Am învăţat să nu fiu ceea ce mi se cere de către exterior, în eeStec am putut să vin şi să zic “nu fac asta”. Nu am vrut niciodată să duc aceeaşi viața de care ni se tot zice că trebuie să o ducem. Asta nu suport, cu toate că s-ar putea să mor de foame și sa fie dificil pentru mine, dar o viata am și la sfârşit nu vreau să zic că am făcut și eu fix acelaşi … nimic!

 

ICE-ul e validarea că încă mai găseşti oameni minunaţi la fiecare dintre ediţii. Când nu o să mai vin la ICE, o sa fie foarte trist pentru mine. Sper să avem tot timpul să venim, chiar şi la 80 de ani!


  • May 2020
    M T W T F S S
    « Apr    
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031
  • Copyright © 1996-2010 eeStec Spirit. All rights reserved.
    iDream theme by Templates Next | Powered by WordPress