Tag: Oameni PaSionati

oameni paSionați – Sabina Ioana Mihăilescu

Sabina_MihailescuNume: Sabina Ioana Mihăilescu

Facultate: FILS, Electronică Aplicată în limba franceză

Ocupație: Vicepreședinte Resurse Umane

Locul Nașterii: București

EESTECer since 2012

 

 

De cât timp ești membru EESTEC?

Sunt membru EESTEC din octombrie 2012.

Cum ai auzit de EESTEC?

Nici nu îmi mai amintesc, cred că erau baieții la stand. I-am văzut, mi-au plăcut foarte mult pentru că erau îmbrăcați toți în tricouri roșii, erau super uniți și părea că ceea ce fac ei este fun, asa că m-am dus și m-am înscris.

Mai ții minte cine era la stand?

Chiar nu mai țin minte cine era..ba da! Laur!

Deci Laur te-a convins…

La câte ICE-uri ai fost?

În mod dezamăgitor, am fost la unul singur, al meu. A fost foarte cuminte și foarte inocent, nu s-au întâmplat lucruri neașteptate pe acolo.

Și nu ai să ne povestești măcar o întâmplare amuzantă?

O întâmplare amuzantă… O să vă povestesc o întâmplare din echipa mea de mentorat! Ionuț și Vak au fost mentorii mei și am avut prima întalnire cu echipa, care era de cunoaştere. Aveam întrebări scrise pe nişte bileţele și trebuia să răspundem la ele. Unui coleg i-a picat “Ce skill-uri ai vrea să dezvolți în EESTEC?”, moment în care a scos limba, a scuturat-o de 3 ori și a tăcut. Inițial, am crezut că numai eu sunt inteleg lucrurile aiurea, dar m-am uitat la Ionuț și am izbucnit amândoi în râs.

Ce a însemnat mentoratul pentru tine?

Mentoratul a fost perioada mea de formare. Deși mai avusesem contact cu EESTEC-ul, abia când am intrat în mentorat am înțeles ce înseamnă EESTEC, ce înseamnă fiecare departament, cu ce ne ocupăm noi, care este misiunea noastră.

Ai spus că ești studentă la FILS franceză. De ce ai ales EESTEC și nu organizația care aparține de facultate ?

Inițial am fost înscrisă în amândouă, dar, după o perioadă, mi-am dat seama că nu era ok, deoarece erau din același domeniu. Așa că am ales EESTEC, pentru că m-am simțit mai aproape de oamenii de aici și am considerat că aici erau mai multe oportunități de dezvoltare.

Ai spus că ești Vicepreședinte HR acum. De ce ai ales Resursele Umane ?

Cred că un rol foarte mare în alegerea departamentului l-au avut persoanele din organizaţie cu care mă înţelegeam cel mai bine. Deși respect și oamenii care au lucrat pe FR, PR, cea mai mare prietenie și cea mai strânsă legătură s-a format cu oamenii din HR – Ionuț, Vak, Cosmin. Mi-a plăcut atmosfera și am zis că aici vreau să fiu.

Spune-ne 3 prieteni din EESTEC și de ce sunt importanţi pentru tine.

Primul o să fie Dani, pentru că m-a ajutat foarte mult să trec peste o perioadă deprimantă. Am avut un mic eşec în EESTEC, eram demotivată, voiam să plec, dar el a fost persoana care m-a tras la o parte și mi-a spus “Bai, o sa facem lucruri epice, hai, pune mâna la muncă, pentru că o să iasă bine”. Pentru mine asta a contat foarte mult.

Mai este Ionuț, care a fost mentorul meu în EESTEC şi persoana de la care am învățat foarte multe din punct de vedere al departementului și din punct de vedere al atitudinii. Este întotdeauna lângă noi când avem nevoie de el și asta este foarte important.

Ar mai fi Cosmin Rudeanu. Nu știu dacă îl consider neapărat prieten, pentru că nu ieșim la bere des şi nu ne interesăm constant unul de celălalt, dar m-a inspirat foarte mult să-mi urmez pasiunea în HR, să fac ceea ce-mi place. E omul la care m-am dus când am avut nevoie de sfaturi, de resurse, de idei.

Ai mai putea să ne spui oameni care te-au inspirat ? De ce?

Când am intrat în EESTEC îl respectam foarte mult pe Alex Goțoi, fostul trezorier. Bine, și acum îl respect la fel de mult! (râde) Are un stil deosebit de a comunica cu oamenii, e șarmant și îți transmite informația într-un mod captivant – mi-a plăcut foarte mult. El a fost printre primele persoane care au crezut în mine în EESTEC. A venit la mine când am fost responsabilă pentru FR la EO4 și mi-a spus “Nu ai experiență, dar eu am încredere în tine că tu o să poți să duci treaba până la capăt.” Nu a fost chiar așa, dar a contat foarte mult pentru mine că mi-a acordat încrederea asta.

Ar mai fi Vak, care nu-ți spune niciodată ce să faci. Vak e genul de persoană care te ajută să ajungi tu însuţi la răspuns, nu ţi-l oferă pe tavă, iar asta a fost mai important și mai valoros pentru procesul meu de învățare, pentru dezvoltarea mea ca om, decât dacă mi-ar fi zis exact ceea ce trebuia să fac.

Mai este Board-ul trecut (2013-2014), cu care m-am înțeles foarte foarte bine și pe care îi respect foarte mult pentru că au reușit să muncească și să pună pasiune, chiar dacă nu au rămas câți erau la început. Au muncit de două ori mai mult să iasă evenimentele bine și îi respect pentru asta.

Și mai este și Board-ul meu (2014-2015), începutul unei prietenii frumoase, al unui an frumos. Fiecare din oamenii aceștia este deosebit în felul lui și tin foarte mult la ei. Sper să mă ţină dragostea asta pentru ei până la sfârşitul mandatului!

Ce înseamnă pentru tine EESTEC-ul? Familie sau prieteni?

A fost un interviu în care cineva zicea că EESTEC-ul e la intersecția dintre familie și prieteni şi aşa e şi pentru mine. Sunt multe momente în care mă simt mai bine în sediu decât la mine acasă și sunt oameni la care apelez mai degrabă decât aș apela la părinții mei.

Sunt o persoană care își face destul de greu prieteni. Socializez cu toată lumea, râd, mă distrez, dar îmi este foarte greu să-mi fac prieteni adevăraţi. În EESTEC am avut ocazia să leg nişte prietenii care o să dureze o viaţă, să cunosc oameni pe care mă pot baza să mă ajute și la 4 noaptea.

Ai spus mai devreme că ai fost responsabil de FR pentru EO4. Ce alte funcții ai mai ocupat și ce ai învățat din aceste experiențe?

M-am plimbat prin toate departamentele, mai puțin la PR pentru că mă îngrozea la început. La FR am fost coordonator la EO4, iar eu îl consider ca fiind un mare eșec pentru că am fost super debusolată, nu ințelegeam ce se întâmplă, care-mi erau atribuțiile, nu știam ce să fac. Pentru că erau niște lucruri mult prea grele pentru înțelegerea mea, m-am retras și atunci a fost o mare încărcătură. Am învățat că întotdeauna e bine să cauți mai mult, să încerci mai multe înainte de a te da bătut. Sunt sigură că dacă puneam mai multe întrebări, eram mai atentă, mă implicam mai mult, m-aș fi prins pană la urmă care e treaba și nu mi s-ar fi părut atât de nasol. Dar, pentru că am fost timidă și am stat în colțișorul meu, mi-a fost destul de greu.

Am mai făcut parte din echipa de FR pentru mai multe evenimente (patru) și acolo a fost ok pentru că n-am avut o funcție managerială – pur și simplu am apucat să vad cum e FR-ul în EESTEC.

Lucrul de care sunt cel mai mândră este că am fost coordonatorul unui eveniment local din EESTEC, Soft Skills Academy II și am învățat “să învăț să deleg”. Nu pot să spun că am învățat să deleg pentru că încă mi-e greu să am încredere în oameni, deși știu că sunt capabili.

Am fost responsabilă cu interviurile în recrutările trecute. Am învățat ce înseamnă punctualitatea, perseverența, consecvența.

Am fost mentor de 2 ori și mi-a plăcut foarte mult să transmit persoanelor mai neexperimentate din EESTEC lucrurile pe care le-am învățat. E foarte satisfăcător să vină lumea și să-ți mulțumească că ai facut ceva pentru ei, că ai fost o parte importantă în dezvoltarea lor, că s-au descurcat, că au folosit ceea ce le-ai spus.

Dacă ar fi să alegi o funcție, care îți este cea mai dragă?

Nu știu ce să zic. Coordonator SSA II mi se pare important din punct de vedere al realizărilor, că am crescut eu foarte mult, dar faptul că am fost mentor mi se pare foarte important pentru că am ajutat niște oameni să crească și ăsta este lucrul esențial în EESTEC.

La ce evenimente la nivel local ai participat?

De la noi, am fost la EO4, la EAC4, la SSA2. În paralel cu SSA a fost BeLinked, unde nu am fost foarte prezentă pentru că mă ocupam de evenimentul local, dar am prins ultimele zile. A fost foarte drăguț, m-am simțit puțin ca un participant.

Și care ți-a plăcut cel mai mult dintre toate acestea?

SSA mi-a plăcut cel mai mult.

Am vorbit despre evenimente locale, acum hai să vorbim despre evenimente internaționale. La ce evenimente ai fost?

Am mers la Beerstec, în Munich, în decembrie 2012 – a fost un workshop de făcut bere. A fost interesant pentru că a fost prima oară când am ieșit singură din țară, fără familie sau cunoștințe. Mi-a plăcut la nebunie, mi-am făcut mulţi prieteni, cu o parte dintre ei țin legătura și acum. Atunci am simțit eu prima dată ce înseamnă spiritul EESTEC la nivel internațional. E vorba despre oameni care vin din diferite colțuri ale Europei, dar care au aceeași viziune, au idei bune, vor să se dezvolte și vor să intre în contact cu alți oameni ca ei pentru a ajuta studenții sa-și construiască un viitor mai bun.

Al doilea eveniment a fost congresul EESTEC – a 28-a ediție, în Atena, mai 2014. A fost super tare pentru că am fost vreo 9 din LC Bucharest și am apucat nu doar să stăm pe la ședințe, ci să vizităm și Atena.

Poți să ne povestești ceva amuzant de la Beerstec, din Munich?

Au fost multe lucruri amuzante. Ceva care mi-a ramas întipărit în minte – avem un Observer în Sankt Petersburg și a venit un rus de acolo care era cât ușa, de trei ori cât mine. La Seara Internațională a băut atât de mult încât nu s-a mai trezit decât a doua zi după-amiază, timp în care oamenii i-au desenat pe față tot felul de măscări, i-au făcut poze cu fustițe, cu chiloți. Da, a fost foarte funny…

La Congres ai participat în calitate de…?

Am participat în calitate de Board Assistant la Internațional, pe departamentul Internal Affairs. Acest departament se ocupă cu bunul mers al lucrurilor din punct de vedere intern, adică legăturile dintre LC-uri, transferul de know-how, traininguri, promovare, forms (ghidurile, formularele care sunt necesare pentru fiecare eveniment operațional). M-am dus în calitate de BA pentru că am lucrat pe partea de promovare și pe partea de guides and form editing.

Cum ai descrie lucrul la Internațional fața de lucrul la Local ?

La local ai mai mult contact cu oamenii din punct de vedere fizic, ești lângă ei, vă vedeți oricând pentru a lămuri anumite aspecte. La Internațional este mult mai greu pentru că tot managementul se face la distanță și se poate să te vezi cu oamenii cu care lucrezi doar prin Skype. Comunicarea merge foarte greu, dar, spre deosebire de Local, unde tot timpul sunt tone de task-uri, acolo lucrurile se împart în task-uri mult mai mici, iar nivelul de muncă nu este atât de intens. Suntem şi mult mai mulţi oameni la Internaţional.

Cum crezi că vor reacționa oamenii când vei intra în sediu peste 5 ani?

Aș vrea să fie încântați atunci când mă vor vedea :“Sabina, de când nu te-am mai văzut!”. Deși acum EESTEC-ul e foarte important pentru mine, e doar o etapă din lunga mea viaţă. People move on, la un moment dat o să-mi iau o slujbă, o să mă duc la Master în străinătate. Mi-ar plăcea să păstrez legătura cu EESTEC-ul, să vină lumea la mine să îi ajut cu sfaturi, să ieșim din când în când, dar n-aş vrea să fiu o eternă şi cicălitoare prezenţă în spatele oamenilor mai tineri. Cred că, peste 5 ani, vor fi plăcut surprinși să mă vadă. Asta mi-ar plăcea.

Cum ai prezenta EESTEC-ul unui student de anul I?

Sincer, primul lucru pe care l-aș spune este că EESTEC-ul o să-i schimbe viața în anii de facultate. “Dacă vrei să înveți, să creşti, să te dezvolți, acesta e locul în care vrei să fii.” I-aș spune mai multe despre ce se întâmplă în EESTEC, dar cel mai important – că este un lucru game-changing, life-changing.

Tu simți că EESTEC-ul a fost game-changing pentru tine?

Da, chiar a fost. M-a ajutat foarte mult să mă dezvolt din punct de vedere personal și profesional. Simt că mi-am găsit un drum în viață cu ajutorul EESTEC-ului.

Ce hobby-uri ai? Ai timp?

E greu cu timpul, aşa e. Dar încerc să alerg o dată la două zile -  în ultimele 2 săptămâni am și reușit asta. Mi-am făcut un abonament la înot recent. Fac colaje, e foarte terapeutic. Iau o revistă, o tai și lipesc poze între ele. Ascult muzică, mai ies în oraș, mai citesc, mai văd un film, ca toată lumea.

Planuri pe viitor – următorii 2-5-10 ani?

O să mă căsătoresc, o să am copii, o casă cu o curte mare, un labrador, un garaj – the American Dream! Nu, glumesc. Mi-ar plăcea să călătoresc foarte mult, mai ales că EESTEC-ul îmi oferă această posibilitate. Aş vrea să profit foarte mult de această șansă, să iau contactul cu tot felul de culturi. De asemenea, am un vis pe care vreau să-l împlinesc – să fac couchsurfing într-o țară mai diferită : Brazilia, Japonia, China. Aşadar, cam asta: o să termin facultatea și o să călătoresc mult.

Descrie o zi din viața ta fără EESTEC.

Goală și pustie, înfiorătoare. Sunt zile în care primesc foarte multe mailuri de la EESTEC, toată lumea face treabă și este multă activitate, dar sunt zile în care sunt zero mailuri, iar viața mea nu are sens atunci. Dacă ziua fără EESTEC ar fi în timpul anului universitar, m-aș întoarce acasă, aș citi și aș sta pe facebook 7 ore. Dacă ar fi în timpul vacanţei, probabil că aş muri de plictiseală.


Oameni PaSionați – Camelia Cristache

341462_310547062298396_1485510099_oNume: Camelia Cristache

Facultate: Facultatea de Automatică și Calculatoare, Universitatea Politehnică Bucureşti

Locul naşterii: Galaţi

Ocupaţie: Vicepreşedinte PR (mandatul curent)

EESTECer since 2010

Intervievator: Bună, Cami! Ne bucurăm că ne ești alături astăzi!

Camelia Cristache: Bună! Mă bucur să fiu aici!

Intervievator: Spune-ne un pic cu ce te ocupi în prezent.

Camelia Cristache: Momentan sunt studentă la Master, anul I, în limbă engleză. Pe lângă asta, sunt membră în Boardul actual și chinui membrii din departamentul de Relații Publice.

Intervievator: Ai mai cochetat și cu alte departamente în afară de cel de PR?

Camelia Cristache: Spre rușinea mea, nu prea. În momentul în care eu am intrat în eeStec eram extrem de speriată şi de timidă, abia vorbeam cu persoanele de lângă mine. De aceea, deși m-a atras fundraising-ul în perioada de mentorat (ca pe toată lumea, de altfel), mentorii mei de atunci mi-au spus că sunt cam emotivă și că ar fi mai bine dacă aș rămâne la PR.

Intervievator: Cine ți-au fost mentori?

Camelia Cristache: Am avut un mentor senior, Filip Radovici, și doi mentori juniori, Adi Postelnicu și Robert Muller. Am prins perioada cu 3 mentori (n.e: acum sunt câte doi).

Intervievator: Dacă tot suntem la numărul acesta, care sunt cele 3 cuvinte pe care le-ai folosi ca să descrii eeStec?

Camelia Cristache: Îmi vin atât de multe cuvinte în minte încât nu știu ce aș putea spune mai întâi… Dezvoltare, profesionalism, spirit de echipă!

Intervievator: Din momentul în care te-ai alăturat organizației, probabil ca ai participat la toate ICE-urile. Care a fost cel mai memorabil pentru tine și de ce?

Camelia Cristache: Cel mai memorabil a fost ICE-ul din anul în care eu am intrat în eeStec, cel organizat de Bogdan Tiron cu ajutorul Board-ului de atunci și al Ioanei Verde.

De ce a fost memorabil? Nici nu știu cum să va explic. ICE-ul s-a desfășurat la Bughia de Sus, iar toți aderenții de atunci erau cazați în 3 vile diferite, amplasate în aceeași curte. Hazardul vine legat de camera în care am fost cazată: o cameră izolată, singura, de altfel, de pe acel culoar, situată deasupra bucătăriei și sălilor de training. A fost foarte haotic. Am avut, însă, colege de cameră simpatice: Ioana Simion, care mi-a fost colegă de facultate, și Alexandra Stanca.

Intervievator: Ai intrat în eeStec în anul II de facultate. Ce te-a determinat să intri într-o organizație de-abia atunci? Ştiai de eeStec în primul an de studenție?

Camelia Cristache: Nu, nu auzisem de eeStec în primul an de facultate. Dar aveam pe vremea aceea un prieten care, înaintea începerii unui curs de Metode Numerice din Leu, mi-a spus că pleca de la curs pentru că avea niște treabă la eeStec. Eu, ştiind de la colegii mai mari că era o materie foarte grea la care fiecare prezenţă conta, l-am sfătuit să nu plece. Până la urmă, am făcut o înțelegere: el stătea la acel curs de MN, iar, în schimb, eu mă înscriam la eeStec în următoarea perioadă de recrutări. Era un om excepțional, Dan Valman, care, din păcate, a murit în perioada mea de mentorat.

Intervievator: Ne pare rău să auzim asta. Am vorbit înainte de eeStec, prieteni, care este procentajul de prieteni care fac parte din organizație din grupul total de prieteni pe care îi ai?

Camelia Cristache: Momentan, toți prietenii mei sunt din organizaţie. Mai am persoane cu care vorbesc sau cu care mă văd o dată la câteva luni, însă prietenii mei adevăraţi sunt în eeStec. Seara, când ies de la serviciu, nu mă întâlnesc cu foști colegi, ci merg în sediu. Join eeStec and you’ll lose everyone else (râde)!

Intervievator: Sau: join eeStec și vei căpăta 100 de prieteni noi, sub motto-ul ”nouă ni se mărește familia în fiecare octombrie”. Că tot veni vorba, povesteşte-ne de trei prieteni pe care i-ai cunoscut în spatele ușii din sediu.

Camelia Cristache: Cristina Mărmureanu, cu care am fost colegă de serie, dar cu care nu m-am înţeles aşa bine la început. Cristina este genul de persoană care te face să spui tot ce ai pe suflet, fie că vrei, fie că nu vrei. Pare că are un caracter dificil, dar este o persoană foarte caldă, care este tot timpul acolo când ai nevoie de ea.

Apoi sunt colegii mei actuali de Board: Alina Jianu, Ionuț Corlau și Cătălin Smocot, pentru că ei au fost lângă mine în toate nenorocirile și suferințele și m-au văzut în toate ipostazele: atât nervoasă, cât și în zilele bune.

Ar mai fi Dani Barbu, care mă mir că mai este în viață după Energy Always a Challenge IV (râde). mArv, Ioana Boţan…de fapt, toate persoanele cu care am tras la un moment dat pentru același obiectiv. Pe mine nu mă apropie petrecerile şi distracţia de cineva cât mă apropie orele petrecute lucrănd cu persoana respectivă la un proiect. În cazul ăsta, aş putea să spun că toţi din organizaţie îmi sunt prieteni.

Intervievator: Care e cel mai tare eveniment eeStec la care ai participat?

Camelia Cristache: eeStec Olympics 3, pentru că a fost primul eveniment la care am participat când am intrat în eeStec. Am fost responsabilă pe taskuri mici: am lipit niște afișe prin cămin, am împărțit fly-ere pentru promovare prin cămine, am stat la stand în Rectorat și cea mai pregnantă amintire de la acel eveniment este momentul în care am jucat pe la 2:00AM, ca energizer, chaintag – leapșa în lanț, la inițiativa lui Ion Meitoiu. A fost foarte amuzant, întrucât Cosmin a fost atât de prins de joc, încât din dorință lui de a scăpa după ce aproape fusese prins, și-a rupt tricoul de pe el, făcându-l ferfenițe. Norocul lui a fost că a avut niște pijamale de schimb, întrucât el plănuia să doarmă în acea seară.

Nu pot lasă deoparte EAC IV, în cadrul căruia seară internațională și welcome party-ul a fost una memorabilă din mai mult puncte de vedere pentru mine. Farewell party-ul a fost excepțional datorită discursului motivațional al lui Mladen, precum și seară în care domnul de la Eximprod ne-a salvat de la refacerea materialelor, pierderea perioadei de promovare și folosirea unor fonduri economice oricum inexistente pentru noi la momentul respectiv – un moment în care am trecut de la agonie la extaz în doar câteva ore!

Intervievator: Știm că ai mai fost și la evenimente internaționale. Care au fost acelea?

Camelia Cristache: Congresul din aprilie 2013 în Munich cu Miruna (fost CP în mandatul 2013-2014) și Greece Me Up Vol.2 cu Ioana Boţan și mArv, în iulie 2013. Cel din urmă a fost exchange, ceea ce înseamnă că nu a avut parte academică, ci doar ne-am plimbat, am socializat și ne-am distrat.

Intervievator: Spune-ne despre Congres. Ce înseamna un Congres pentru eeStec-eri, ce se întâmplă acolo?

Camelia Cristache: Congresul este un fel de “Jocuri Olimpice” în lumea eeStec, în sensul că acolo este toată lumea pe care ar trebui să o ştii. La Congres sunt General Meeting-uri zilnice, se alege următorul Board Internaţional, se discută problemele întampinate de-a lungul anului sau cele care trebuie rezolvate pentru anul ce urmează.

Intervievator: Ne poţi împărtaşi un secret? Cât ai scris pentru lucrarea de licenţă la Congres?

Camelia Cristache: La Congres nu am scris aşa mult pentru lucrare. Mă întorceam de la petreceri pe la ora două în loc de ora patru şi mai stăteam câte o oră sa scriu. Acolo nu a fost atât de tragic. Dar imi amintesc de altceva amuzant:. LC Munich (numiţi LC Awsome la nivel internaţional) sunt 12 oameni, lucru care face toată munca lor şi mai apreciată. Dacă la un eveniment internaţional obişnuit îţi vin maxim 25 de oameni, la Congres am fost 120 de oameni. Vă daţi seama că cei 12 oameni nu aveau cum sa se împartă între noi toţi: unii vor acasă, alţii în club, alţii să mănânce, alţii mai ştiu eu ce. Într-o seară, eram câteva persoane şi am vrut să mergem spre hotel. A trebuit să mergem singuri, dar am primit câteva indicaţii de la nemţi cu ajutorul GoogleMaps: iesiţi, faceţi dreapta, stânga, ajungeţi în staţia de tramvai şi luaţi tramvaiul X,  cu care mergeţi în direcţia asta 10 minute fix. Nu ne-au spus numărul de staţii pentru că acolo exact atât durează. Şi da, am supravieţuit!

Intervievator: Ce înseamnă experiența de Board pentru tine? Ai mai candida o data?

Camelia Cristache: Îmi place să cred că nu aș mai candida o dată. Dacă aș face-o, ar însemna că nu mi-am terminat treaba. Dar aș mai candida încă o dată din perspectiva Cameliei de acum un an, iar experiența ca membru în Board înseamnă mai mult decât mă aşteptam: înseamnă, pe lângă toate oportunitățile care ți se deschid din poziția de Board member, să îți faci o echipă de oameni care să comunice foarte bine unii cu alții și care să anticipeze mișcările celorlalți pentru un randament cât mai bun. La început am fost foarte speriată și aveam dubii mari, pentru că nu credeam că o să reușim să ne înțelegem. Eu sunt cu un an mai mare decât colegii mei de Board: Ionuț, Alina și Cătălin, dar, spre deosebire de ei, care mai lucraseră la perioada de mentorat sau alte evenimente, eu nu fusesem la fel de activă.

Intervievator: Ce te-a făcut să te implici în eeStec de-a lungul timpului și ce crezi că te va motiva în continuare?

Camelia Cristache: Hmm… Asta este o întrebare dificilă. Dacă mă credeți, în primul meu an și jumătate în eeStec nu am făcut absolut nimic. Veneam la ședințe și asta era tot. După aceea, PR-ul de atunci, Alexandra Marinaş, mi-a propus să ajut Boardul cu organizarea eeStec Hour din poziția de coordonator. Am acceptat și a urmat, inevitabil, prima ședință la care nu a venit aproape nimeni. Eram foarte puțini oameni în sală: Board-ul, Cosmin Rudeanu și eu. Am vorbit despre ce se făcuse la eeStec Hour până atunci, s-a desfășurat evenimentul, iar, la sfârșit, Board-ul m-a felicitat și mi-a mulțumit, spunându-mi că s-au distrat și a fost super.

Amintirilor legate de evenimentele astea (care, trebuie să recunosc, mă motivează foarte tare), li se alătura ideea că am primit ceva de aici și că vreau să ofer ceva frumos înapoi. Ceva bine făcut si fără jumătăţi de măsură!

Intervievator: Cum crezi că vor reacționa oamenii când vei veni peste 5 ani în sediu?

Camelia Cristache: Camiiiiii!

Intervievator: Ce planuri de viitor are Cami? Ne-ai spus că vrei să fii activă în eeStec, dar ce se va întâmpla în rest?

Camelia Cristache: Pe plan eeStec, mă voi implica în continuare în departamentul de PR pentru că este my love. Pe plan profesional,  vreau să avansez la locul de muncă. Momentan sunt technical writer la o companie de profil, unde am găsit o echipă de oameni la fel de dinamici și ambițioşi ca în eeStec. De exemplu, acum avem de dezvoltat un produs și am primit deja o nominalizare la Cloud British Awards pentru Best New Entry. Spre deosebire de job-ul anterior, aici mă regăsesc mai mult.

Intervievator: Îți place ceea ce faci?

Camelia Cristache: Da. Presupune să înțeleg mințile a vreo 3 oameni, oameni foarte deștepți, de altfel, și să învăț în fiecare zi ceva nou.

Intervievator: Cum ai reușit să îmbini eeStec-ul, Masterul și jobul, să îți faci lucrarea de licență și să fii şi integralistă?

Camelia Cristache: Time management și prieteni foarte buni! Va dați seama că nu am reușit să fac toate astea de una singură, am avut oameni care m-au ajutat atunci când am avut nevoie. Asta şi prioritizarea – trebuie să îţi dai seama ce e important să faci într-un anumit moment.

Intervievator: Ce hobby-uri ai?

Camelia Cristache: Filmele, îmi plac filmele foarte mult.

Intervievator: Întrebare fulger: ultimul film văzut?

Camelia Cristache: Un polițist și jumătate. Nu e tocmai cel mai nou ori cel mai bun, dar a fost amuzant. Dacă nu va place acesta, am fost la The Wolf of Wall Street.

Alt hobby este blog-ul personal pe care vreau să îl încep. Nu știu cine o să îl citească, însă momentan mi-am ales cover picture-ul și numele, mi-am notat idei de articole, însă tot sper să găsesc o zi în care să fiu zen și să pot scrie în tihnă.

Intervievator: Un sfat pentru eeStec-erii actuali și pentru cei viitori.

Camelia Cristache: Work hard, party harder! Să muncească, să se înțeleagă, să se iubească, să încerce să fie cât mai prieteni unii cu alții, pentru că vor lucra împreună, se vor bucură împreună și vor trece prin situații tensionate împreună. Iar, pentru cei viitori, felicitări pentru alegerea făcută, sper să găsiţi aici ceea ce căutaţi!

Intervievator: În procente, cât crezi că te-a ajutat experienţa în eeStec?

Camelia Cristache: Nu pot spune un procentaj, însă va pot spune că ambele locuri de muncă le-am obținut pentru că am făcut parte din organizație: eeStec m-a ajutat să știu ce este o echipă și cum se lucrează în echipă, ce înseamnă să ai un responsabil, un deadline de respectat, cum să gestionezi o situație de criză. Iar la locul de muncă actual am fost selectată pe baza a două articole scrise de mine, unul despre eeStec Art și unul despre eeStec Olympics 3.

Intervievator: Ne-ai spus că în primul an și jumătate în organizație nu ai fost activă. Dacă te-ai putea întoarce în timp, cum ai motiva-o pe Camelia de atunci să se implice mai mult?

Camelia Cristache: Cami de atunci nu vorbea nici cu persoană de lângă ea. La fel cum spune mama: “îi mâncau și câinii din traistă”. EESTEC m-a făcut să am mai multă încredere în oamenii din jurul meu, dar și în mine. I-aș spune, deci, să fie mai deschisă, pentru că sunt o mulțime de lucruri pe care nu le-a încercat și pe care le ratează.

 

Time management și prieteni foarte buni! EESTEC m-a ajutat să știu ce este o echipă și cum se lucrează în echipă, ce înseamnă să ai un responsabil, un deadline de respectat, cum să gestionezi o situație de criză. 


Oameni PaSionați – Ioana Verde

Ioana_VerdeNume: Ioana Verde

Facultate: Facultatea de Stiinţe Politice, Universitatea Bucureşti

Locul naşterii: Câmpulung Muscel

Ocupaţie: Membru Alumni (Trezorier în mandatul 2010-2011)

EESTECer since 2009

 

Intervievator: Având în vedere faptul că ai făcut Facultatea de Ştiinţe Politice, cum ai ajuns în eeStec şi ce te-a determinat să intri într-o organizaţie în care erau aproape exclusiv studenţi politehnişti.

Ioana Verde: Cu un an înainte să intru la facultate, un prieten de-al meu din copilarie a intrat în eeStec. Atunci când am ajuns si eu aici, in Bucuresti, m-a luat cu el la o şedintă şi mi-a plăcut foarte mult. Deşi el nu mai este membru eeStec, eu am rămas.

Intervievator: Ce te-a determinat sa rămâi în eeStec şi să te implici activ?

Ioana Verde: Am rămas pentru ca mi-au plăcut foarte mult oamenii. Am cunoscut foarte multe persoane aici care m-au făcut să mă simt foarte bine, cu toate că eu nu eram din gaşca lor de la Poli.

Intervievator: Acum că ai terminat facultatea, cu ce te ocupi?

Ioana Verde: Lucrez în domeniul asigurarilor, sunt Account Handler în cadrul unei corporatii. E destul de challenging însa foarte frumos şi într-un fel mă bucură faptul că n-are nicio legătură cu ce am făcut în facultate. Aşa cum am stat în eeStec (Electrical Engineering Students European Association), fiind studentă la Ştiinte Politice (UB), aşa mă ocup de asigurări acum. Îmi place foarte mult şi mă motivez zilnic să avansez.

Intervievator: Cum te-a ajutat pe tine experienţa ca trezorier în Board?

Ioana Verde: Experienţa de Board a fost pentru mine extrem de ciudată, pentru că am fost oarecum împinsă de la spate să candidez şi nu eram foarte hotărâtă că vreau asta la început. Am avut parte de multe momente frumoase de care imi amintesc cu drag, dar si de episoade mai mult sau mai putin dezamagitoare care m-au făcut să-mi dau seama că-mi doream şi mai mult să rămân în eeStec. Până la urmă, mi-a plăcut foarte mult şi a fost o experienţă din care am învatat foarte multe. Cel mai important mi se pare că, deşi mă cunoşteam cu Cătălina Stoica (preşedinte în cadrul aceluiaşi board) de la grădiniţă, de-abia anul de board ne-a apropiat şi ne-a ajutat să devenim bune prietene.

Intervievator: Care ţi se pare cel mai memorabil eveniment la care ai participat?

Ioana Verde: Din păcate, n-am apucat să particip la foarte multe evenimente. Singurul eveniment internaţional la care am luat parte a fost Exchange-ul organizat de către LC Belgrade, Belgrade State of mind. A fost extraordinar de frumos, cel mai mult mi-a plăcut faptul că am descoperit un oraş foarte asemanător cu Bucureştiul şi cu oameni la fel de prietenoşi ca noi, românii. Din rândul evenimentelor locale, organizate de către LC-ul nostru, am amintiri foarte frumoase de la eestec Olympics 4.

Intervievator: Am înţeles că Belgradul a fost catalogat de către cel mai mare ghid turistic din lume ca fiind cel mai tare oraş în care să petreci.

Ioana Verde: Nu ştiu dacă sunt persoana a cărei părere poate să fie reprezentativă, pentru că, pe tot parcursul şederii mele în Belgrad, eram tot timpul stresata de posibilitatea că o sa mă distrez prea tare şi că o sa uit toate lucrurile interesante pe care le-am vazut si locurile pe care le-am vizitat. Am fost party pooper de foarte multe ori. (râde) Dar, da, într-adevăr, viaţa de noapte e extrem de interesantă acolo.

Intervievator: Spune-ne o chestie haioasă de la unul dintre ICE-urile (Inner Circle of eeStec) la care ai participat.

Ioana Verde: Am participat la cinci ICE-uri şi cel mai interesant mi s-a părut cel din anul în care eram eu în board. A fost amuzant pentru că era organizat la 10 km de orasul meu natal, ai mei erau acasa şi nu înţelegeau de ce prefer să dorm la grămadă în loc să dorm în propriul meu pat. De fapt, nu pot să aleg, toate ICE-urile sunt speciale în felul lor. Mi-a plăcut foarte mult şi cel de anul trecut pentru ca m-am simtit pentru prima oară Alumni.

Intervievator: Ai coordonat sau ai fost în echipa de coordonare a vreunui eveniment eeStec? Dacă da, ce ai învăţat din el?

Ioana Verde: Pot spune că făcând parte din Board, am coordonat ICE-ul din 2010. E o chestie pe care am moştenit-o de la tata, cred – îmi place foarte mult să organizez tot felul de evenimente, deşi în ultima vreme n-am mai avut ocazia. În anul în care am fost în board nu am avut ocazia să fac parte din echipa de organizare a unui eveniment internaţional, însă m-am implicat destul de mult la nivel local şi cred că toate activităţile au fost reuşite.

Intervievator: Imaginează-ţi că vii peste 5 ani în sediu, cum crezi că o să reacţioneze oamenii?

Ioana Verde:  Ah, foarte bine! Deşi în ultimul an nu am mai fost aşa activă, pentru că am devenit şi Alumnus, nu înseamnă că nu mai ţin legătura cu oamenii. Fac tot posibilul să-mi citesc mailurile aferente activităţilor actuale ale eeStec-ului şi să fiu la curent cu ce se întâmplă, chiar dacă nu mă mai implic activ. Cred că dacă m-aş vedea peste cinci ani cu voi, n-ar fi o surpriză. Vom fi la fel de apropiaţi şi atunci..

Intervievator: Poţi să te gândeşti la 3 persoane din eeStec care te-au impresionat şi de la care ai avut de învăţat ceva?

Ioana Verde: Alexandru Hagi, pentru că datorită lui am intrat în eeStec şi pentru că m-a inspirat mereu. Pentru John (Ionuţ Sava) voi avea întotdeauna un soi de admiraţie ieşită din comun, nu pot să explic de ce. Iar a treia persoana ar fi mArv (Bogdan Arvinte), care a fost loial rolului lui în organizaţie întotdeauna şi nu s-a abătut niciodată de la asta.

Intervievator: Cum crezi că ai putea să descrii experienţa ta în eeStec în 3 cuvinte?

Ioana Verde: Thinking outside the box, social skills, prieteni.

Intervievator: Dacă ai putea să alegi 3 prieteni pe care i-ai cunoscut în spatele uşii din sediu, care au fost ei?

Ioana Verde: Alex Goţoi, Alex Cîrnu, Vaka (Nicolae Popescu).

Alex Goţoi, din foarte multe puncte de vedere, pe care nu am să stau să le enumăr acum.

Alex Cîrnu e foarte determinat şi mi-a plăcut intotdeauna faptul că a încercat in permanenta să se autodepăşească.

La Vaka e foarte simplu şi povestea următoare reflectă foarte multe chestii din relaţia noastră. Vă voi povesti ceva ca să mă fac înţeleasă: când am candidat să intru în board, eram copilaşul oarecum naiv, venit din provincie la Bucureşti, care urmărea să obţină respectul unor persoane cu care, aparent, nu avea nimic în comun. În ziua alegerilor m-am dus la Vaka, ştiind că el e foarte sociabil şi foarte apropiat de toţi, şi l-am întrebat dacă pot conta pe votul lui. Am fost uimită atunci când mi-a dat un răspuns negativ, dar ulterior mi-am dat seama câtă dreptate avea la momentul respectiv. L-am apreciat întotdeauna pentru sinceritatea lui şi pentru faptul că nu-şi acordă votul gratuit.

Intervievator: Ce faci în timpul tău liber? Ce hobby-uri ai?

Ioana Verde: Îmi place foarte mult să citesc. Ultima carte citită a fost The Girl With the Dragon Tattoo, înainte să văd filmul. Îmi place să mă plimb, îmi place să îmi petrec timpul cu parintii mei pentru ca ne vedem destul de rar. Şi-mi mai place să urmăresc site-uri despre design interior şi să…visez.

Intervievator: Dacă ai putea să alegi un oraş din ţară în care să locuieşti, care ar fi acela?

Ioana Verde: Cluj. Am vrut să dau la facultate în Cluj, dar nu m-au lăsat ai mei. Era prea departe şi sora mea era deja în Bucureşti.

Intervievator: Un sfat pentru eeStecării actuali şi pentru cei ce vor să vină?

Ioana Verde: Pentru eeStecării actuali: să continue moştenirea lăsată de Alumni. Pentru eeStecării care o să vină: să se împrietenească cu generaţiile următoare, să existe o trecere mai lină de la o generaţie la alta.

Intervievator: Ai mai făcut voluntariat înainte de eeStec ? Ce a însemnat voluntariatul pentru tine înainte de eeStec şi ce înseamnă acum?

Ioana Verde: Da… S-a schimbat puţin viziunea mea asupra voluntariatului, pentru că, în liceu,  voluntariatul pe care îl făceam era coordonat de profesori. Aici mi s-a părut un pic mai liber, dar şi mai greu, pentru că eram noi între noi, eram pe cont propriu.

Intervievator: eeStec egal familie sau prieteni ?

Ioana Verde: Sunt oarecum sinonime pentru mine, pentru că eu sunt foarte bună prietenă cu părinţii mei şi cu sora mea. In eeStec am foarte mulţi prieteni de suflet, asadar, ii consider parte din familia mea.

Ioana Verde: Vreti sa va mai zic ceva? Cand eram in primul an de eeStec (si chiar mult timp dupa), cumnatul meu râdea de mine şi mă întreba: “ce faci? unde te duci?”. Îi raspundeam că merg la şedintă la eeStec sau că ies cu eeStec-ul în oraş. El niciodata nu reuşea să ţină minte numele de eeStec, aşa că spunea: “Te duci la Piticot! Ce faceţi voi acolo la piticot?” Ai mei s-au distrat multă vreme pe seama mea, dar până la urma au înţeles că era ceva destul de serios şi care m-a ajutat să mă dezvolt incredibil de mult.

Intervievator: Poţi să spui că te-a ajutat eeStec, că te-a dezvoltat?

Ioana Verde: Da, foarte mult. Pot să vă dau şi un exemplu concret: de curând, a apărut un post  auxiliar la noi în companie, care se cheamă Chief Engagement Officer (he, he – CEO). Teoretic, persoana care ocupă postul respectiv trebuie să aibă grijă să ne simţim cu toţii ca o echipă şi să fim implicaţi în ceea ce facem astfel încât să ne placă să lucrăm împreună şi să dăm rezultate cât mai bune. Am aplicat pentru post şi, în scrisoarea mea de intenţie, am amintit faptul că am fost în eeStec, organizatie în cadrul căreia am interacţionat cu tot felul de persoane. Nu am reuşit să obţin postul respectiv, însă nu neapărat datorită lipsei de experienţă. Am fost mândră că am putut să trec eeStec-ul în scrisoarea mea de intenţie şi acum sunt Deputy CEO :).

 

Până la urmă nu este neapărat vorba despre CV-uri şi scrisori de intenţie. Eu zic că important este să ieşi din zona de comfort şi să înveţi cât mai multe de la oameni cât mai diverşi. N-aş fi persoana care sunt astazi, dezinvoltă şi care caută să găsească întotdeauna soluţii, dacă n-aş fi fost în eeStec.

 

 


  • May 2017
    M T W T F S S
    « Apr    
    1234567
    891011121314
    15161718192021
    22232425262728
    293031  
  • Copyright © 1996-2010 eeStec Spirit. All rights reserved.
    iDream theme by Templates Next | Powered by WordPress