Cum tocmai m-am întors acum câteva zile de la cel mai fain workshop organizat vreodată de LC  Belgrad şi, din păcate, am fost singura din LC Bucureşti, simt nevoia să îmi împart impresiile şi  amintirile cu voi, în speranţa că vă vor stârni puţin interesul faţă de participarea la evenimente  internaţionale..

Am ajuns la gară safe and sound, fară să fi avut vreo neplăcere pe tren, aşa cum am fost avertizată  (“vor fi contrabandiști”,”ia-ți un spray paralizant”), iar din momentul în care m-am întalnit cu cei  din LC Belgrade (care veniseră dupa mine), s-au creat legăturile. La hostelul la care am fost cazați  – unul ireproşabil, dacă luăm în calcul facilităţile – am fost întâmpinatâ cu băutura lor  tradiţională: rachija, 40% alcool – mi-a ars esofagul 5 minute…

Sunt membră eeStec din octombrie şi am auzit mereu de spiritul eeStec, dar niciodată nu l-am  simțit atât de intens cum am facut-o printre oameni complet străini, din toată Europa, dar pe care simţeam totuşi că îi cunosc de o viaţă. Am legat prietenii durabile, pentru anumiţi oameni pe care i-am cunoscut acolo voi merge special la workshop-urile organizate de LC-urile lor. Organizatorii au fost cei mai tari (în toate aspectele), au stat tot timpul cu noi, chiar şi până dimineaţa, chiar dacă munceau în acelaşi timp foarte mult pentru ca totul să decurgă bine, erau obosiţi as hell.

în timpul zilei, mergeam la conferinţe şi seminarii, și noaptea erau petrecerile.. Ce să vă spun, în fiecare zi îmi juram că era cea mai tare de până atunci. Au fost cu adevărat momente unice şi, deşi dormeam în medie 2 ore pe noapte, nu regretam nimic pentru că nu mă lăsa nimeni să simt oboseala.

Ce am învăţat la seminarii? O interfaţă pe creier cu care puteai controla diverse obiecte cu puterea minții, la muzeul Nikola Tesla am pus mâna pe fulgere, am vizitat companiile Iritel și Grundfos, cea din urmă fiind fascinantă, întrucât li se ajustau luminile singure, draperiile se închideau/deschideau singure, îşi produceau caldura şi apa caldă prin nişte containere care compresau aerul şi captau căldura, sisteme de stocare a apei de ploaie. Principiul lor era să capteze deja energia existentă, nu să creeze alta. În weekend-ul motivațional, am avut un training ținut de doi oameni minunați. Oh, am ajuns la weekend-ul motivațional? Nu vă mai zic nimic de el, pentru că aş scrie un roman. Dar pe scurt, unforgettable!

Așa că dați un search printre mail-urile de la CP şi aplicaţi pentru un workshop, vă va schimba dacă nu viaţa, cel puţin viziunea asupra lucrurilor.

Cu drag,

Bianca Chitic