Tag: ice

Oameni PaSionați – Daniel Barbu

daniNume: Daniel Barbu

Facultate: Automatică și Calculatoare, anul II

Nickname: Dani B

Locul naşterii: Călăraşi

Ocupaţie: Membru Senior (Coordonator Energy Always a Challenge IV)

EESTECer since 2012

 

 

 

Intervievator: Cum ai descrie experienţa ta în eeStec folosind 3 cuvinte?

Dani: Captivant, echipă, progres.

 

Intervievator: Progres…să înţelegem că ai rămas în eeStec pentru că ai considerat că progresezi aici?

Dani: Şi încă cum! Dacă m-aţi fi cunoscut înainte să intru în eeStec, aţi fi văzut că nu ştiam deloc să lucrez într-o echipă şi că îmi doream foarte mult să îmi impun punctul de vedere (prin mijloace mai mult sau mai puţin ortodoxe). Mulţumesc pe această cale colegilor de mentorat, care m-au suportat timp de o lună fără să zică nimic (râde). Da, am progresat mult până aici…

 

Intervievator: Ce înseamnă voluntariatul pentru tine?

Dani: E ca un serviciu la care mă duc de plăcere. Din capitolul progres, felul în care văd voluntariatul acum diferă foarte mult de felul în care îl vedeam când am aplicat. Ca mulţi alţii, am fost prins în mirajul o să mă ajute la CV, o să mă ajute să îmi construiesc o carieră, etc. Dar lucrurile s-au schimbat și cred ca dacă aș fi păstrat percepția asta, n-aș mai fi fost acum în eeStec.

Un exemplu: există momente când trebuie sa faci un lucru în regim de urgență (să scrii invitațiile pentru speakeri într-o noapte, pentru a fi trimise în dimineața următoare). Dacă nu ți-ar plăcea cu adevarat ce faci, n-ai mai fi aici. Trebuie să simți voluntariatul, să crezi în proiectele pe care le faci și sa lucrezi bine alături de echipa ta! 

 

Intervievator:  Văd că ne vorbești de viitor. Cum vezi tu experiența eeStec în următorii 5 ani?

Dani: Cred că o să am același tricou portocaliu cu Energy Always a Challenge 4 pe mine. (râde) Peste 5 ani, o să fiu în ultimul an de master sau primul de doctorat, o să mai fiu prezent în Politehnică și o să supraveghez ediția a 8-a Energy Always a Challenge.

La ICE, o să văd cum au trecut generațiile peste eeStec, o să fiu recunoscător că am avut ocazia să intru într-un grup de oameni frumoși, care cu timpul mi-au devenit prieteni și familie.

La nivel de mentalitate, eeStec este experiența care mă va defini ca persoană. Multe din valorile pe care o să le am la 25 de ani vor fi un rezultat al muncii depuse în eeStec.

Notă: ICE (Inner Circle of EESTEC) este un weekend motivaţional dedicat membrilor noi ce aplică în organizaţie şi care trec de perioada de mentorat, este un moment propice pentru a începe procesul de knowledge-transfer între membrii organizaţiei.

 

Intervievator: Pentru că tot vorbim de ICE, povestește-ne un moment memorabil.

Dani:  Seara de teambuilding susținută împreună cu Ana-Maria Mironică. A fost un training în care am discutat despre etapele prin care un grup ajunge echipă, iar cireașa de pe tort a fost finalul: un joc ce implica pictura, unde fiecare echipă a trebuit să realizeze o pânză, urmând un model specificat printr-o fotografie. La sfârșitul exercițiului, echipele reuneau fiecare pânză la care lucraseră, valorile eeStec creând un portret de-a dreptul perfect. Morala e una singură: doar lucrând împreună, putem duce organizația la următorul nivel!

 

Intervievator: Care crezi că ar fi două persoane din eeStec care au reușit să te inspire și prin ce anume?

Dani: Fiecare membru cu care am lucrat și-a pus amprenta asupra modului în care privesc acum lucrurile. Dar o să încep cu Vaka, persoana care mi-a luat interviul individual şi care apoi mi-a devenit mentor. După prima prezentare eeStec, a venit la mine și mi-a spus că sunt singura persoană din cei intervievați de el care a trecut mai departe şi că e convins de potențialul meu: cumva, a fost empowering fiecare lucru pe care mi-l spunea prin simpla lui încredere!

Ar mai fi al doilea mentor al meu, Ionuț Corlău. Ionuț și Vaka au avut un stil €˜good cop, bad cop€™: Ionuț era cel care stătea cu noi, scria mailuri şi ne ajuta cu mapa de proiect, iar Vaka era un fel de superviser – ne duceam la el să îi cerem sfatul și (de cele mai multe ori) ajungeam să regândim total proiectul.

A treia persoană ar fi Sabina Mihăilescu, co-echipieră în mentorat și cea mai bună prietenă a mea.

Ar mai fi Alina Jianu, Cami Cristache și Cătălin Şmocot – boardul actual. În timp ce pregăteam Energy Always a Challenge 4, am avut literalmente sesiuni de țipete – erau lucruri de făcut, foarte puțin timp și management defectuos al situației. Dacă aș fi fost în orice altă ipostază și m-aș fi certat cu altcineva la intensitatea aia (de exemplu, un superior de la serviciu), cred că mă lăsam de meserie.

 

Intervievator:  Ne-ai vorbit despre prieteni atât de mult că ne-ai făcut curioși: poți să ne spui trei cei mai buni prieteni ai tăi din eeStec (și câte o întâmplare cu fiecare)?

Dani:  Dacă tot am amintit de Sabina Mihăilescu, ea este una din acele trei persoane. Având câteva probleme cu motivația, facultatea și programul destul de agitat, Sabina începuse să se detașeze indirect de eeStec. Înainte de Energy Always a Challenge 4, am purtat o discuție în care am reamintit care este scopul evenimentelor noastre și ce dorim să realizăm la nivel de echipă și universitate. La scurt timp, într-o sesiune random de sharing, aveam să aflu cât de motivant a fost pentru ea acel dialog… cumva, m-am simțit flatat!

Celelalte legături s-au creat cu timpul, prin muncă în echipă și taskuri comune. Cu Alina Jianu am lucrat mult, dar îmi amintesc și acum prima întâlnire de fund-raising pentru EESTEC Olympics 4, când am mers împreună cu ea la o companie micuță să discutăm despre proiectul nostru, iar răspunsul lor nu a fost cel așteptat. Iar Alina mi-a zis: “€œCe faci, te dai bătut acum? Mai dai încă 20 de telefoane mâine, mai obții încă 5 întâlniri și o să facem evenimentul”. O rețetă de succes nu doar pentru proiectele eeStec, ci pentru orice ONG!

Și cea de-a treia persoană ar fi Daniel Mărăcine, un junior căruia i-am dat votul meu de încredere și care m-a făcut să pierd un pariu cu mine de fiecare dată când credeam că nu va putea duce la capăt sarcinile pe care și le-a asumat. O surpriză plăcută!

 

Intervievator: Ce hobbiuri ai?

Dani:  Sporturile: practic și urmăresc de câte ori am timp. Baschet, Formula 1, tenis… Îmi mai place să citesc, în special cărți de leadership. Și mai nou, joc Dota2: nu știu cât de bine îmi face, dar e amuzant.

 

Intervievator:  Să revenim la eeStec. Care e departamentul în care ai vrea să îți pui amprenta?

Dani:  Pe PR, am inițiat campania în cadrul căruia îmi luați acest interviu. Sunt foarte mândru de OamenPaSionati! Dar de departe, fund raising este ceea ce îmi place să fac. În trezorerie, am observat imediat rezultatele: am dat foarte multe de telefoane, am fost la atâtea întâlniri, iar cifrele vorbesc de la sine. Satisfacția pe care o ai de la o întâlnire de fund raising care a mers bine e imensă, fie că e vorba de încheiat un contract sau adus un speaker pentru eveniment. Vezi că lucrurile se mișcă în direcția evenimentului și nu ai cum să nu fii mulțumit!

 

Intervievator:  Cum crezi că va reacționa lumea când vei intra în sediu peste 3 ani?

Dani: O să mă întrebe de ce mi-a luat așa mult să ajung, iar după o să mergem la o bere.

 

Intervievator:  Tu cum vezi eeStec – ca o familie, ca pe niște prieteni?

Dani:  Dacă pentru Cătălin eeStec este între familie și prieteni, dacă pentru Ionuț sunt prieteni, pentru mine eeStec este o familie. O familie care crește de la an la an, oameni cu care petrec cea mai mare parte a timpului meu liber, cu care râd, lucrez, ies, vorbesc. 70% din prietenii mei buni sunt aici: oameni în care am încredere, oameni pe care îi pot suna la 4:00 AM deoarece nu mai am bani de taxi, pentru că bancomatul mi-a blocat cardul (situație reală). Celelalte procente sunt acoperite de prietenii de la Călărași, iar familia mea intră în altă discuție.

 

Intervievator:  Ai putea să ne spui câteva cuvinte și despre un eveniment internațional la care ai participat în calitate de organizator?

Dani:  Energy Always a Challenge 4, al cărui coordonator am și fost, după doar 9 luni de activitate în organizație, după 3 luni de seniorat și fund-raising pentru evenimentele în curs de desfășurare. A fost o perioadă încărcată, cu facultate, job și coordonare de eveniment, a fost un altfel de challenge, dar fiecare moment a meritat efortul: amintirile și prieteniile legate cu EESTECerii din celelalte LCuri (n. LC=Local Committee). Acest proiect o să rămână pentru mine unul de suflet, fiind prima experiență în spiritul eeStec.

 

Intervievator: Și în încheiere, un sfat pentru EESTECeri:

Dani: Când ai în faţa ta (la interviul individual) doi oameni pregătiţi să te asculte, să-ţi dea un vot de încredere şi o şansă, când te loveşte şansa de a face parte dintr-o echipă internaţională, bine ar fi să te ţii de ea. Eu am zi de zi de învățat de la fiecare membru eeStec, fie că sunt onorifici, juniori sau seniori. Să învățați de la cei din jurul vostru, să puneți în aplicare ceea ce luați de la ei și să daţi mai departe celorlalți!

 

Atât timp cât tu crezi cu tărie în proiectul tău, în interesul studenților și în beneficiile pe care le poți aduce celor 3 componente a căror legătură noi o facilităm: companii – mediul academic – studenți, poți realiza evenimentele pe care ți le dorești! 


Oameni PaSionați – Nicolae Iustin Popescu

VakNume: Popescu Nicolae Iustin

Facultate: Automatică şi Calculatoare

Nickname: Vaka

Vârsta: 28 ani

Loc de proveniență: Slatina

eeStecer since 2005

 

 

 

Intervievator: De cât timp faci parte din eeStec?

Nicolae: Am devenit membru din toamna primului an de facultate. I don’t remember, cred ca sunt 9 ani de atunci…

Intervievator: Ce te-a determinat să rămâi în eeStec de-a lungul anilor?

Nicolae: Ce sa zic? Nu am avut unde să merg în altă parte, nu am prieteni…cei mai buni prieteni ai mei sunt în eeStec.

Intervievator: Primele 3 lucruri care îți vin în minte atunci când te gândești la experiența ta din eeStec?

Nicolae: Fun, prietenie/prieteni, dezvoltare personală.

Intervievator: Care sunt cei mai buni prieteni ai tăi, primii 3, și ce întâmplări ai să ne povestești cu ei?

Nicolae: Nu am cei mai buni prieteni, nu am crezut niciodată în conceptul acesta și nu cred că o să il am vreodata…De-a lungul timpului și pe măsură ce eeStec a crescut, au fost mai multe persoane care mi-au fost la fel de apropiate. Nu aș putea niciodată să fac un clasament cu aceste persoane.

Intervievator: Atunci spune-ne 3 oameni din eeStec care te-au marcat.

Nicolae: Johnny, Găbiţă şi SatanBoy (nu vă speriați de nume – it is even worse! – glumesc).

Johnny și Găbiță erau aici cand am intrat eu, aveau un an de eeStec. La momentul acela, Găbiță era în Board, vicepreședinte pe HR. Mi s-au părut (și nu m-am înșelat) cei mai cu bun simț oameni, dovedind până astăzi că așa a fost. I simply love this guys! Nu numai pe ei, normal, dar mi-au ramas de atunci prieteni buni…

SatanBoy nu a fost foarte mult timp în eeStec. După ce a plecat, a fost o perioadă în care nu am mai auzit unul de celălalt. Regăsirea a fost după mult timp și cumva omulețul ăsta mi-a … (nu știu cum să zic, pentru că e o chestie mai personală)… he showed me the path!

Intervievator: Dacă tot am adus discuția despre drum în viaţă, în ce departamente ai progresat?

Nicolae: Cu siguranță nu în trezorerie.. Cel mai mult și dintotdeauna am fost un om de PR care, într-un timp, s-a implicat mult în crearea materialelor de promovare și poate că acum ar trebui să mai las și pe alții să învețe… Let the people come to me!

Intervievator: Din câte știm, ai mai fost într-un departament…nu se numește chiar departament, dar ai fost mentor pentru 90% din organizație?

Nicolae: Eu nu am facut HR, nu pot să spun că am facut nimic intenționat. Dacă lumea s-a legat de mine pentru că și eu m-am legat de ea, asta nu se numește neapărat HR. Cumva, așa sunt eu – Vaka!

Intervievator: Câte ICE-uri ai la activ și ce amintiri te leagă de acestea? Povestește-ne puțin despre ce reprezintă ICE-ul pentru tine.

Nicolae: Atunci când am intrat eu, erau două evenimente în derulare, la o diferență de două saptamani. Terminasem unul din evenimente, eram obosiți grav și mai urma o săptămână de muncă și chin pentru al doilea: din nou străini, din nou organizare, din nou eeStec spirit venind din toate colțurile Europei. Am crezut că asa va fi eeStec începând de atunci inainte și m-am bucurat teribil!

Chiar dacă nu a fost în mod constant așa, a fost o experiență foarte foarte tare atunci. Eu zic că eeStec este capabil să facă n evenimente simultan, iar după să fie ICE-ul… Să vă spun: eram în primul an de facultate şi după câteva săptămâni am fost plecat cu cei din eeStec, dupa alte două săptămâni iar am fost plecat cu toţi cei din eeStec şi toată povestea plecărilor astea s-a terminat – ghiciţi când? – la ICE. Unde iar am fost plecat cu tot eeStec la pachet! Mama mea era foarte intrigată: Ce faci tu plecat atâta timp? Mai eşti la facultate?

Per total, ICE-ul e validarea că încă mai găseşti oameni minunaţi la fiecare dintre ediţii. Când nu o să mai vin la ICE, o sa fie foarte trist pentru mine. Sper să avem tot timpul să venim, chiar şi la 80 de ani!

Intervievator: Imagineaza-ti ca o sa intri în sediu peste 2 ani. Care va fi reacţia celor de acolo?

Nicolae: “Aă, salut Vaka!” Punem pariu că aşa o să zică!?

Intervievator: Poti sa ne descrii cel mai tare eveniment la care ai participat în echipa de organizare?

Nicolae: Toate au fost tari în felul lor.. la timpul lor le-am perceput într-un fel şi cumva întotdeauna îl percepi pe ultimul ca fiind cel mai tare, pentru că e cel mai fresh în memorie. Dar sa zic că pentru mine cele mai marcante au fost primele două, unde nici nu ştiam ce urma să se întâmple. Acolo a fost implicare totală, dă-i și fugi dupa mese, dupa cabluri şi prize (eram la logistică). Acelea m-au marcat cel mai mult pentru că eram tânăr, puteam să mă implic și aveam energia necesară, tot ce puteam făceam pentru evenimentele alea (gen sa stau acolo 24h).

Ca workshopuri, EO-urile au fost foarte tari. La primul, ţin minte că am stat atât de mult timp treaz, încât la sfârşitul evenimentului stăteam în sediu lângă Găbiţă, rezemat de masa de lângă calorifer și ma uitam sub masa din faţa noastră. Acolo erau prelungitoare și alte hârtii, iar eu pur și simplu am văzut un explorer care merge pe Marte, cu 4 picioruşe, ca o cutie, ca un robot care mergea. Era atât de clară imaginea pentru mine, dar era o halucinaţie de la oboseală și am zis că mă duc acasă, deşi nu îmi venea să plec pentru că stătusem vreo 48 de ore acolo. Desi a fost foarte tare, m-am speriat și am mers acasă să dorm.

Intervievator: Despre participanţii de la workshop-urile de atunci, mai ţii minte cum îi chema sau ai mai ţinut legatura?

Nicolae: Cred că m-am atasat de doi oameni, deşi la workshop-uri am urât cel mai mult faptul că te ataşezi de oameni, după ei pleacă şi nu ii mai vezi niciodată în toată viaţa (cel mai probabil). Şi nu prea mi-a placut să mă ataşez de ei, eram mai distant…dar să zicem că la doi dintre ei nu a fost aşa, pentru că am simţit asta. Unul este Boshko, din Croaţia, un tip foarte atlet și care acum probabil aleargă, un omuleţ foarte interesant: cu el am fost la un exchange şi încă mai păstrăm legatura pe Facebook. Şi alt participant ar fi cineva de la EAC3, cu care am avut o legătură faină! A fost o chestie foarte…nu stiu cum să zic… la fel ca în povestea cu SatanBoy, am avut o serie de discuţii, ne-am legat foarte tare şi am stabilit că nu o să ne căutăm niciodată, pentru că am vrut să nu ne influenţăm unul pe altul!

Intervievator: Cum te-a ajutat eeStec să ajungi unde eşti acum?

Nicolae: Cine sunt acum? Cred că sunt cea mai nepotrivită persoană să mă întrebaţi asta. Cresc, am o anumita vârstă și se presupune că ar trebui să fiu mai înţelept la vârsta mea. S-o fi întâmplat poate… pe planul acesta, e controversat ce vreau să zic! Am învăţat să nu fiu ceea ce mi se cere de către exterior, în eeStec am putut să vin şi să zic “nu fac asta”. Nu am vrut niciodată să duc aceeaşi viața de care ni se tot zice că trebuie să o ducem. Asta nu suport, cu toate că s-ar putea să mor de foame și sa fie dificil pentru mine, dar o viata am și la sfârşit nu vreau să zic că am făcut și eu fix acelaşi … nimic!

 

ICE-ul e validarea că încă mai găseşti oameni minunaţi la fiecare dintre ediţii. Când nu o să mai vin la ICE, o sa fie foarte trist pentru mine. Sper să avem tot timpul să venim, chiar şi la 80 de ani!


This is how we ICEd Monteoru

După cum spuneam, weekendul acesta am fost la ICE(Inner Circle of eeStec). Personal, din start a fost o experienţă pentru care am sacrificat multe; cred că mi-am nenorocit toată grupa din cauza ICE-ului de fapt(cei prezenţi la sediu miercuri 2 dec ştiu de ce). După două teste sâmbătă la prima oră, am reuşit să ajung şi eu exact când începea unul din training-uri, la 15:00. Ca să nu încep să menţionez punct cu punct fiecare moment din zi, o să încerc să fiu concisă. Programul a fost foarte încărcat, dar nu e ceva nou în privinţa asta.
Cele 4 prezentări/cursuri/training-uri pe care le-am prins şi eu au fost foarte interesante. Branding a avut un program genial, căci altfel nici nu se putea. Fund Raising a fost mai mult decât tare, având în vedere că majoritatea noastră, a “cursanţilor”, am stat până la 1 noaptea atenţi. Brother John a ţinut un curs foarte bine structurat în condiţiile cantităţii de informaţii pe care a avut să o prezinte. Fetele de asemenea au avut o prezentare interactivă şi implicativa(dacă există cuvântul). Aici însă apăr şi nişte dar-uri din punctul meu de vedere, insist, strict personal.
Unul dintre ele ar fi faptul că duminică, deşi training-urile au fost în continuare tari, lectorii nu au primit respectul cuvenit. Prin asta mă refer la faptul că au avut sala jumătate goală, fapt ce se poate explică prin oboseală mare, dar totuşi venisem şi pentru sesiuni, nu doar pentru socializare. Ceea ce mă aduce la al doilea dar ridicat de cârcotaşa de mine; consider că a fost din nou lipsă de respect faţă de traineri să se bea alcool în timpul prezentărilor lor. Reprezentăm totuşi o organizaţie; toţi am rămas măcar cu faptul acesta fixat în minte. Fiecare dintre noi, într-un cadru oficial(adică şi un training, workshop, o sesiune de informare) suntem imaginea organizaţiei în numele căreia ne aflăm acolo; un observator extern ar fi rămas mască să vadă aşa ceva(eu una am rămas).
În altă ordine de idei, m-am simţit însă foarte bine. E vorba de atmosfera pe care o creează teen spirit-ul atât de prezent în noi. Deşi picam din picioare din clipa în care am coborât din tren în Buzău, am stat trează până la 7:30 a doua zi. Şi nu singură:)) Zic în sensul că am dansat până am făcut  , am vorbit  mi -a încleştat , am băut   ce-i drept, am  cu lacrimi, am vibrat cu adevărat cu o  din oamenii de acolo. Prin vibrat,  rog  nu  gândiţi la (chiar nu e nicio conotaţie de  ); mă refer la faptul  mi-am regăsit o  din principii  din hobby- la nişte oameni pe care sper   voi  buni prieteni  curând.
A, uitasem la minusuri. Eu nu am avut prieten secret!:((  uitat  mă băgaţi  pe  din oficiu:(( Cu ocazia ,  Hagi   făcut pe secret friend-ul meu.   m- primit  . Dincolo de toate chestiile astea, a fost pentru    mult timp când am plecat bine dispusă de la un training(  unul aglomerat  pe vremuri). Mai am de spus, înainte de încheiere, câteva chestii(atât îmi mai aduc aminte acum); Adi, îţi iubesc papucii ciufuliţi! Şi troller-u ăla cu motive florale; genial! Şi Cârnu nu (cred că) sforăie:)) Şi Mitzu, băi ce-aş fi vrut să vin cu voi să-i speriem p’aia, da erau atâtea scări de urcat. Băi, şi ce-am uitat! Îi salut din oficiu pe toţi oamenii care s-au simţit datori să intre peste şedinţa noastră de echipă de la 4:00 a.m(se ştie din documentare, chiar, că leii sunt mamifere foarte active noaptea). Şi Indra, în sufletul meu am stat de fapt în cameră:)) A, Ioana, cre că mă las de FSP. Băi, şi nu ştiu, nu-mi mai vin acum în minte…
În încheierea mult aşteptată(mulţumesc că aţi ajuns cu cititul până aici), o să vă rog să nu îmi luaţi în nume de rău lucrurile mai dure pe care le-am zis, dar eu aşa văd situaţia. Mulţumim pentru timpul minunat asigurat atât board-ului cât şi echipei organizatoare(în frunte cu Octav).

Be ICE-cool. From now on we’re all EESTEC; a bigger, stronger, more enthuziastic one that before.(Scot dume formale acum)


  • August 2020
    M T W T F S S
    « Apr    
     12
    3456789
    10111213141516
    17181920212223
    24252627282930
    31  
  • Copyright © 1996-2010 eeStec Spirit. All rights reserved.
    iDream theme by Templates Next | Powered by WordPress