Tag: ice

Oameni PaSionați – Camelia Cristache

341462_310547062298396_1485510099_oNume: Camelia Cristache

Facultate: Facultatea de Automatică și Calculatoare, Universitatea Politehnică Bucureşti

Locul naşterii: Galaţi

Ocupaţie: Vicepreşedinte PR (mandatul curent)

EESTECer since 2010

Intervievator: Bună, Cami! Ne bucurăm că ne ești alături astăzi!

Camelia Cristache: Bună! Mă bucur să fiu aici!

Intervievator: Spune-ne un pic cu ce te ocupi în prezent.

Camelia Cristache: Momentan sunt studentă la Master, anul I, în limbă engleză. Pe lângă asta, sunt membră în Boardul actual și chinui membrii din departamentul de Relații Publice.

Intervievator: Ai mai cochetat și cu alte departamente în afară de cel de PR?

Camelia Cristache: Spre rușinea mea, nu prea. În momentul în care eu am intrat în eeStec eram extrem de speriată şi de timidă, abia vorbeam cu persoanele de lângă mine. De aceea, deși m-a atras fundraising-ul în perioada de mentorat (ca pe toată lumea, de altfel), mentorii mei de atunci mi-au spus că sunt cam emotivă și că ar fi mai bine dacă aș rămâne la PR.

Intervievator: Cine ți-au fost mentori?

Camelia Cristache: Am avut un mentor senior, Filip Radovici, și doi mentori juniori, Adi Postelnicu și Robert Muller. Am prins perioada cu 3 mentori (n.e: acum sunt câte doi).

Intervievator: Dacă tot suntem la numărul acesta, care sunt cele 3 cuvinte pe care le-ai folosi ca să descrii eeStec?

Camelia Cristache: Îmi vin atât de multe cuvinte în minte încât nu știu ce aș putea spune mai întâi… Dezvoltare, profesionalism, spirit de echipă!

Intervievator: Din momentul în care te-ai alăturat organizației, probabil ca ai participat la toate ICE-urile. Care a fost cel mai memorabil pentru tine și de ce?

Camelia Cristache: Cel mai memorabil a fost ICE-ul din anul în care eu am intrat în eeStec, cel organizat de Bogdan Tiron cu ajutorul Board-ului de atunci și al Ioanei Verde.

De ce a fost memorabil? Nici nu știu cum să va explic. ICE-ul s-a desfășurat la Bughia de Sus, iar toți aderenții de atunci erau cazați în 3 vile diferite, amplasate în aceeași curte. Hazardul vine legat de camera în care am fost cazată: o cameră izolată, singura, de altfel, de pe acel culoar, situată deasupra bucătăriei și sălilor de training. A fost foarte haotic. Am avut, însă, colege de cameră simpatice: Ioana Simion, care mi-a fost colegă de facultate, și Alexandra Stanca.

Intervievator: Ai intrat în eeStec în anul II de facultate. Ce te-a determinat să intri într-o organizație de-abia atunci? Ştiai de eeStec în primul an de studenție?

Camelia Cristache: Nu, nu auzisem de eeStec în primul an de facultate. Dar aveam pe vremea aceea un prieten care, înaintea începerii unui curs de Metode Numerice din Leu, mi-a spus că pleca de la curs pentru că avea niște treabă la eeStec. Eu, ştiind de la colegii mai mari că era o materie foarte grea la care fiecare prezenţă conta, l-am sfătuit să nu plece. Până la urmă, am făcut o înțelegere: el stătea la acel curs de MN, iar, în schimb, eu mă înscriam la eeStec în următoarea perioadă de recrutări. Era un om excepțional, Dan Valman, care, din păcate, a murit în perioada mea de mentorat.

Intervievator: Ne pare rău să auzim asta. Am vorbit înainte de eeStec, prieteni, care este procentajul de prieteni care fac parte din organizație din grupul total de prieteni pe care îi ai?

Camelia Cristache: Momentan, toți prietenii mei sunt din organizaţie. Mai am persoane cu care vorbesc sau cu care mă văd o dată la câteva luni, însă prietenii mei adevăraţi sunt în eeStec. Seara, când ies de la serviciu, nu mă întâlnesc cu foști colegi, ci merg în sediu. Join eeStec and you’ll lose everyone else (râde)!

Intervievator: Sau: join eeStec și vei căpăta 100 de prieteni noi, sub motto-ul ”nouă ni se mărește familia în fiecare octombrie”. Că tot veni vorba, povesteşte-ne de trei prieteni pe care i-ai cunoscut în spatele ușii din sediu.

Camelia Cristache: Cristina Mărmureanu, cu care am fost colegă de serie, dar cu care nu m-am înţeles aşa bine la început. Cristina este genul de persoană care te face să spui tot ce ai pe suflet, fie că vrei, fie că nu vrei. Pare că are un caracter dificil, dar este o persoană foarte caldă, care este tot timpul acolo când ai nevoie de ea.

Apoi sunt colegii mei actuali de Board: Alina Jianu, Ionuț Corlau și Cătălin Smocot, pentru că ei au fost lângă mine în toate nenorocirile și suferințele și m-au văzut în toate ipostazele: atât nervoasă, cât și în zilele bune.

Ar mai fi Dani Barbu, care mă mir că mai este în viață după Energy Always a Challenge IV (râde). mArv, Ioana Boţan…de fapt, toate persoanele cu care am tras la un moment dat pentru același obiectiv. Pe mine nu mă apropie petrecerile şi distracţia de cineva cât mă apropie orele petrecute lucrănd cu persoana respectivă la un proiect. În cazul ăsta, aş putea să spun că toţi din organizaţie îmi sunt prieteni.

Intervievator: Care e cel mai tare eveniment eeStec la care ai participat?

Camelia Cristache: eeStec Olympics 3, pentru că a fost primul eveniment la care am participat când am intrat în eeStec. Am fost responsabilă pe taskuri mici: am lipit niște afișe prin cămin, am împărțit fly-ere pentru promovare prin cămine, am stat la stand în Rectorat și cea mai pregnantă amintire de la acel eveniment este momentul în care am jucat pe la 2:00AM, ca energizer, chaintag – leapșa în lanț, la inițiativa lui Ion Meitoiu. A fost foarte amuzant, întrucât Cosmin a fost atât de prins de joc, încât din dorință lui de a scăpa după ce aproape fusese prins, și-a rupt tricoul de pe el, făcându-l ferfenițe. Norocul lui a fost că a avut niște pijamale de schimb, întrucât el plănuia să doarmă în acea seară.

Nu pot lasă deoparte EAC IV, în cadrul căruia seară internațională și welcome party-ul a fost una memorabilă din mai mult puncte de vedere pentru mine. Farewell party-ul a fost excepțional datorită discursului motivațional al lui Mladen, precum și seară în care domnul de la Eximprod ne-a salvat de la refacerea materialelor, pierderea perioadei de promovare și folosirea unor fonduri economice oricum inexistente pentru noi la momentul respectiv – un moment în care am trecut de la agonie la extaz în doar câteva ore!

Intervievator: Știm că ai mai fost și la evenimente internaționale. Care au fost acelea?

Camelia Cristache: Congresul din aprilie 2013 în Munich cu Miruna (fost CP în mandatul 2013-2014) și Greece Me Up Vol.2 cu Ioana Boţan și mArv, în iulie 2013. Cel din urmă a fost exchange, ceea ce înseamnă că nu a avut parte academică, ci doar ne-am plimbat, am socializat și ne-am distrat.

Intervievator: Spune-ne despre Congres. Ce înseamna un Congres pentru eeStec-eri, ce se întâmplă acolo?

Camelia Cristache: Congresul este un fel de “Jocuri Olimpice” în lumea eeStec, în sensul că acolo este toată lumea pe care ar trebui să o ştii. La Congres sunt General Meeting-uri zilnice, se alege următorul Board Internaţional, se discută problemele întampinate de-a lungul anului sau cele care trebuie rezolvate pentru anul ce urmează.

Intervievator: Ne poţi împărtaşi un secret? Cât ai scris pentru lucrarea de licenţă la Congres?

Camelia Cristache: La Congres nu am scris aşa mult pentru lucrare. Mă întorceam de la petreceri pe la ora două în loc de ora patru şi mai stăteam câte o oră sa scriu. Acolo nu a fost atât de tragic. Dar imi amintesc de altceva amuzant:. LC Munich (numiţi LC Awsome la nivel internaţional) sunt 12 oameni, lucru care face toată munca lor şi mai apreciată. Dacă la un eveniment internaţional obişnuit îţi vin maxim 25 de oameni, la Congres am fost 120 de oameni. Vă daţi seama că cei 12 oameni nu aveau cum sa se împartă între noi toţi: unii vor acasă, alţii în club, alţii să mănânce, alţii mai ştiu eu ce. Într-o seară, eram câteva persoane şi am vrut să mergem spre hotel. A trebuit să mergem singuri, dar am primit câteva indicaţii de la nemţi cu ajutorul GoogleMaps: iesiţi, faceţi dreapta, stânga, ajungeţi în staţia de tramvai şi luaţi tramvaiul X,  cu care mergeţi în direcţia asta 10 minute fix. Nu ne-au spus numărul de staţii pentru că acolo exact atât durează. Şi da, am supravieţuit!

Intervievator: Ce înseamnă experiența de Board pentru tine? Ai mai candida o data?

Camelia Cristache: Îmi place să cred că nu aș mai candida o dată. Dacă aș face-o, ar însemna că nu mi-am terminat treaba. Dar aș mai candida încă o dată din perspectiva Cameliei de acum un an, iar experiența ca membru în Board înseamnă mai mult decât mă aşteptam: înseamnă, pe lângă toate oportunitățile care ți se deschid din poziția de Board member, să îți faci o echipă de oameni care să comunice foarte bine unii cu alții și care să anticipeze mișcările celorlalți pentru un randament cât mai bun. La început am fost foarte speriată și aveam dubii mari, pentru că nu credeam că o să reușim să ne înțelegem. Eu sunt cu un an mai mare decât colegii mei de Board: Ionuț, Alina și Cătălin, dar, spre deosebire de ei, care mai lucraseră la perioada de mentorat sau alte evenimente, eu nu fusesem la fel de activă.

Intervievator: Ce te-a făcut să te implici în eeStec de-a lungul timpului și ce crezi că te va motiva în continuare?

Camelia Cristache: Hmm… Asta este o întrebare dificilă. Dacă mă credeți, în primul meu an și jumătate în eeStec nu am făcut absolut nimic. Veneam la ședințe și asta era tot. După aceea, PR-ul de atunci, Alexandra Marinaş, mi-a propus să ajut Boardul cu organizarea eeStec Hour din poziția de coordonator. Am acceptat și a urmat, inevitabil, prima ședință la care nu a venit aproape nimeni. Eram foarte puțini oameni în sală: Board-ul, Cosmin Rudeanu și eu. Am vorbit despre ce se făcuse la eeStec Hour până atunci, s-a desfășurat evenimentul, iar, la sfârșit, Board-ul m-a felicitat și mi-a mulțumit, spunându-mi că s-au distrat și a fost super.

Amintirilor legate de evenimentele astea (care, trebuie să recunosc, mă motivează foarte tare), li se alătura ideea că am primit ceva de aici și că vreau să ofer ceva frumos înapoi. Ceva bine făcut si fără jumătăţi de măsură!

Intervievator: Cum crezi că vor reacționa oamenii când vei veni peste 5 ani în sediu?

Camelia Cristache: Camiiiiii!

Intervievator: Ce planuri de viitor are Cami? Ne-ai spus că vrei să fii activă în eeStec, dar ce se va întâmpla în rest?

Camelia Cristache: Pe plan eeStec, mă voi implica în continuare în departamentul de PR pentru că este my love. Pe plan profesional,  vreau să avansez la locul de muncă. Momentan sunt technical writer la o companie de profil, unde am găsit o echipă de oameni la fel de dinamici și ambițioşi ca în eeStec. De exemplu, acum avem de dezvoltat un produs și am primit deja o nominalizare la Cloud British Awards pentru Best New Entry. Spre deosebire de job-ul anterior, aici mă regăsesc mai mult.

Intervievator: Îți place ceea ce faci?

Camelia Cristache: Da. Presupune să înțeleg mințile a vreo 3 oameni, oameni foarte deștepți, de altfel, și să învăț în fiecare zi ceva nou.

Intervievator: Cum ai reușit să îmbini eeStec-ul, Masterul și jobul, să îți faci lucrarea de licență și să fii şi integralistă?

Camelia Cristache: Time management și prieteni foarte buni! Va dați seama că nu am reușit să fac toate astea de una singură, am avut oameni care m-au ajutat atunci când am avut nevoie. Asta şi prioritizarea – trebuie să îţi dai seama ce e important să faci într-un anumit moment.

Intervievator: Ce hobby-uri ai?

Camelia Cristache: Filmele, îmi plac filmele foarte mult.

Intervievator: Întrebare fulger: ultimul film văzut?

Camelia Cristache: Un polițist și jumătate. Nu e tocmai cel mai nou ori cel mai bun, dar a fost amuzant. Dacă nu va place acesta, am fost la The Wolf of Wall Street.

Alt hobby este blog-ul personal pe care vreau să îl încep. Nu știu cine o să îl citească, însă momentan mi-am ales cover picture-ul și numele, mi-am notat idei de articole, însă tot sper să găsesc o zi în care să fiu zen și să pot scrie în tihnă.

Intervievator: Un sfat pentru eeStec-erii actuali și pentru cei viitori.

Camelia Cristache: Work hard, party harder! Să muncească, să se înțeleagă, să se iubească, să încerce să fie cât mai prieteni unii cu alții, pentru că vor lucra împreună, se vor bucură împreună și vor trece prin situații tensionate împreună. Iar, pentru cei viitori, felicitări pentru alegerea făcută, sper să găsiţi aici ceea ce căutaţi!

Intervievator: În procente, cât crezi că te-a ajutat experienţa în eeStec?

Camelia Cristache: Nu pot spune un procentaj, însă va pot spune că ambele locuri de muncă le-am obținut pentru că am făcut parte din organizație: eeStec m-a ajutat să știu ce este o echipă și cum se lucrează în echipă, ce înseamnă să ai un responsabil, un deadline de respectat, cum să gestionezi o situație de criză. Iar la locul de muncă actual am fost selectată pe baza a două articole scrise de mine, unul despre eeStec Art și unul despre eeStec Olympics 3.

Intervievator: Ne-ai spus că în primul an și jumătate în organizație nu ai fost activă. Dacă te-ai putea întoarce în timp, cum ai motiva-o pe Camelia de atunci să se implice mai mult?

Camelia Cristache: Cami de atunci nu vorbea nici cu persoană de lângă ea. La fel cum spune mama: “îi mâncau și câinii din traistă”. EESTEC m-a făcut să am mai multă încredere în oamenii din jurul meu, dar și în mine. I-aș spune, deci, să fie mai deschisă, pentru că sunt o mulțime de lucruri pe care nu le-a încercat și pe care le ratează.

 

Time management și prieteni foarte buni! EESTEC m-a ajutat să știu ce este o echipă și cum se lucrează în echipă, ce înseamnă să ai un responsabil, un deadline de respectat, cum să gestionezi o situație de criză. 


Oameni PaSionați – Ioana Verde

Ioana_VerdeNume: Ioana Verde

Facultate: Facultatea de Stiinţe Politice, Universitatea Bucureşti

Locul naşterii: Câmpulung Muscel

Ocupaţie: Membru Alumni (Trezorier în mandatul 2010-2011)

EESTECer since 2009

 

Intervievator: Având în vedere faptul că ai făcut Facultatea de Ştiinţe Politice, cum ai ajuns în eeStec şi ce te-a determinat să intri într-o organizaţie în care erau aproape exclusiv studenţi politehnişti.

Ioana Verde: Cu un an înainte să intru la facultate, un prieten de-al meu din copilarie a intrat în eeStec. Atunci când am ajuns si eu aici, in Bucuresti, m-a luat cu el la o şedintă şi mi-a plăcut foarte mult. Deşi el nu mai este membru eeStec, eu am rămas.

Intervievator: Ce te-a determinat sa rămâi în eeStec şi să te implici activ?

Ioana Verde: Am rămas pentru ca mi-au plăcut foarte mult oamenii. Am cunoscut foarte multe persoane aici care m-au făcut să mă simt foarte bine, cu toate că eu nu eram din gaşca lor de la Poli.

Intervievator: Acum că ai terminat facultatea, cu ce te ocupi?

Ioana Verde: Lucrez în domeniul asigurarilor, sunt Account Handler în cadrul unei corporatii. E destul de challenging însa foarte frumos şi într-un fel mă bucură faptul că n-are nicio legătură cu ce am făcut în facultate. Aşa cum am stat în eeStec (Electrical Engineering Students European Association), fiind studentă la Ştiinte Politice (UB), aşa mă ocup de asigurări acum. Îmi place foarte mult şi mă motivez zilnic să avansez.

Intervievator: Cum te-a ajutat pe tine experienţa ca trezorier în Board?

Ioana Verde: Experienţa de Board a fost pentru mine extrem de ciudată, pentru că am fost oarecum împinsă de la spate să candidez şi nu eram foarte hotărâtă că vreau asta la început. Am avut parte de multe momente frumoase de care imi amintesc cu drag, dar si de episoade mai mult sau mai putin dezamagitoare care m-au făcut să-mi dau seama că-mi doream şi mai mult să rămân în eeStec. Până la urmă, mi-a plăcut foarte mult şi a fost o experienţă din care am învatat foarte multe. Cel mai important mi se pare că, deşi mă cunoşteam cu Cătălina Stoica (preşedinte în cadrul aceluiaşi board) de la grădiniţă, de-abia anul de board ne-a apropiat şi ne-a ajutat să devenim bune prietene.

Intervievator: Care ţi se pare cel mai memorabil eveniment la care ai participat?

Ioana Verde: Din păcate, n-am apucat să particip la foarte multe evenimente. Singurul eveniment internaţional la care am luat parte a fost Exchange-ul organizat de către LC Belgrade, Belgrade State of mind. A fost extraordinar de frumos, cel mai mult mi-a plăcut faptul că am descoperit un oraş foarte asemanător cu Bucureştiul şi cu oameni la fel de prietenoşi ca noi, românii. Din rândul evenimentelor locale, organizate de către LC-ul nostru, am amintiri foarte frumoase de la eestec Olympics 4.

Intervievator: Am înţeles că Belgradul a fost catalogat de către cel mai mare ghid turistic din lume ca fiind cel mai tare oraş în care să petreci.

Ioana Verde: Nu ştiu dacă sunt persoana a cărei părere poate să fie reprezentativă, pentru că, pe tot parcursul şederii mele în Belgrad, eram tot timpul stresata de posibilitatea că o sa mă distrez prea tare şi că o sa uit toate lucrurile interesante pe care le-am vazut si locurile pe care le-am vizitat. Am fost party pooper de foarte multe ori. (râde) Dar, da, într-adevăr, viaţa de noapte e extrem de interesantă acolo.

Intervievator: Spune-ne o chestie haioasă de la unul dintre ICE-urile (Inner Circle of eeStec) la care ai participat.

Ioana Verde: Am participat la cinci ICE-uri şi cel mai interesant mi s-a părut cel din anul în care eram eu în board. A fost amuzant pentru că era organizat la 10 km de orasul meu natal, ai mei erau acasa şi nu înţelegeau de ce prefer să dorm la grămadă în loc să dorm în propriul meu pat. De fapt, nu pot să aleg, toate ICE-urile sunt speciale în felul lor. Mi-a plăcut foarte mult şi cel de anul trecut pentru ca m-am simtit pentru prima oară Alumni.

Intervievator: Ai coordonat sau ai fost în echipa de coordonare a vreunui eveniment eeStec? Dacă da, ce ai învăţat din el?

Ioana Verde: Pot spune că făcând parte din Board, am coordonat ICE-ul din 2010. E o chestie pe care am moştenit-o de la tata, cred – îmi place foarte mult să organizez tot felul de evenimente, deşi în ultima vreme n-am mai avut ocazia. În anul în care am fost în board nu am avut ocazia să fac parte din echipa de organizare a unui eveniment internaţional, însă m-am implicat destul de mult la nivel local şi cred că toate activităţile au fost reuşite.

Intervievator: Imaginează-ţi că vii peste 5 ani în sediu, cum crezi că o să reacţioneze oamenii?

Ioana Verde:  Ah, foarte bine! Deşi în ultimul an nu am mai fost aşa activă, pentru că am devenit şi Alumnus, nu înseamnă că nu mai ţin legătura cu oamenii. Fac tot posibilul să-mi citesc mailurile aferente activităţilor actuale ale eeStec-ului şi să fiu la curent cu ce se întâmplă, chiar dacă nu mă mai implic activ. Cred că dacă m-aş vedea peste cinci ani cu voi, n-ar fi o surpriză. Vom fi la fel de apropiaţi şi atunci..

Intervievator: Poţi să te gândeşti la 3 persoane din eeStec care te-au impresionat şi de la care ai avut de învăţat ceva?

Ioana Verde: Alexandru Hagi, pentru că datorită lui am intrat în eeStec şi pentru că m-a inspirat mereu. Pentru John (Ionuţ Sava) voi avea întotdeauna un soi de admiraţie ieşită din comun, nu pot să explic de ce. Iar a treia persoana ar fi mArv (Bogdan Arvinte), care a fost loial rolului lui în organizaţie întotdeauna şi nu s-a abătut niciodată de la asta.

Intervievator: Cum crezi că ai putea să descrii experienţa ta în eeStec în 3 cuvinte?

Ioana Verde: Thinking outside the box, social skills, prieteni.

Intervievator: Dacă ai putea să alegi 3 prieteni pe care i-ai cunoscut în spatele uşii din sediu, care au fost ei?

Ioana Verde: Alex Goţoi, Alex Cîrnu, Vaka (Nicolae Popescu).

Alex Goţoi, din foarte multe puncte de vedere, pe care nu am să stau să le enumăr acum.

Alex Cîrnu e foarte determinat şi mi-a plăcut intotdeauna faptul că a încercat in permanenta să se autodepăşească.

La Vaka e foarte simplu şi povestea următoare reflectă foarte multe chestii din relaţia noastră. Vă voi povesti ceva ca să mă fac înţeleasă: când am candidat să intru în board, eram copilaşul oarecum naiv, venit din provincie la Bucureşti, care urmărea să obţină respectul unor persoane cu care, aparent, nu avea nimic în comun. În ziua alegerilor m-am dus la Vaka, ştiind că el e foarte sociabil şi foarte apropiat de toţi, şi l-am întrebat dacă pot conta pe votul lui. Am fost uimită atunci când mi-a dat un răspuns negativ, dar ulterior mi-am dat seama câtă dreptate avea la momentul respectiv. L-am apreciat întotdeauna pentru sinceritatea lui şi pentru faptul că nu-şi acordă votul gratuit.

Intervievator: Ce faci în timpul tău liber? Ce hobby-uri ai?

Ioana Verde: Îmi place foarte mult să citesc. Ultima carte citită a fost The Girl With the Dragon Tattoo, înainte să văd filmul. Îmi place să mă plimb, îmi place să îmi petrec timpul cu parintii mei pentru ca ne vedem destul de rar. Şi-mi mai place să urmăresc site-uri despre design interior şi să…visez.

Intervievator: Dacă ai putea să alegi un oraş din ţară în care să locuieşti, care ar fi acela?

Ioana Verde: Cluj. Am vrut să dau la facultate în Cluj, dar nu m-au lăsat ai mei. Era prea departe şi sora mea era deja în Bucureşti.

Intervievator: Un sfat pentru eeStecării actuali şi pentru cei ce vor să vină?

Ioana Verde: Pentru eeStecării actuali: să continue moştenirea lăsată de Alumni. Pentru eeStecării care o să vină: să se împrietenească cu generaţiile următoare, să existe o trecere mai lină de la o generaţie la alta.

Intervievator: Ai mai făcut voluntariat înainte de eeStec ? Ce a însemnat voluntariatul pentru tine înainte de eeStec şi ce înseamnă acum?

Ioana Verde: Da… S-a schimbat puţin viziunea mea asupra voluntariatului, pentru că, în liceu,  voluntariatul pe care îl făceam era coordonat de profesori. Aici mi s-a părut un pic mai liber, dar şi mai greu, pentru că eram noi între noi, eram pe cont propriu.

Intervievator: eeStec egal familie sau prieteni ?

Ioana Verde: Sunt oarecum sinonime pentru mine, pentru că eu sunt foarte bună prietenă cu părinţii mei şi cu sora mea. In eeStec am foarte mulţi prieteni de suflet, asadar, ii consider parte din familia mea.

Ioana Verde: Vreti sa va mai zic ceva? Cand eram in primul an de eeStec (si chiar mult timp dupa), cumnatul meu râdea de mine şi mă întreba: “ce faci? unde te duci?”. Îi raspundeam că merg la şedintă la eeStec sau că ies cu eeStec-ul în oraş. El niciodata nu reuşea să ţină minte numele de eeStec, aşa că spunea: “Te duci la Piticot! Ce faceţi voi acolo la piticot?” Ai mei s-au distrat multă vreme pe seama mea, dar până la urma au înţeles că era ceva destul de serios şi care m-a ajutat să mă dezvolt incredibil de mult.

Intervievator: Poţi să spui că te-a ajutat eeStec, că te-a dezvoltat?

Ioana Verde: Da, foarte mult. Pot să vă dau şi un exemplu concret: de curând, a apărut un post  auxiliar la noi în companie, care se cheamă Chief Engagement Officer (he, he – CEO). Teoretic, persoana care ocupă postul respectiv trebuie să aibă grijă să ne simţim cu toţii ca o echipă şi să fim implicaţi în ceea ce facem astfel încât să ne placă să lucrăm împreună şi să dăm rezultate cât mai bune. Am aplicat pentru post şi, în scrisoarea mea de intenţie, am amintit faptul că am fost în eeStec, organizatie în cadrul căreia am interacţionat cu tot felul de persoane. Nu am reuşit să obţin postul respectiv, însă nu neapărat datorită lipsei de experienţă. Am fost mândră că am putut să trec eeStec-ul în scrisoarea mea de intenţie şi acum sunt Deputy CEO :).

 

Până la urmă nu este neapărat vorba despre CV-uri şi scrisori de intenţie. Eu zic că important este să ieşi din zona de comfort şi să înveţi cât mai multe de la oameni cât mai diverşi. N-aş fi persoana care sunt astazi, dezinvoltă şi care caută să găsească întotdeauna soluţii, dacă n-aş fi fost în eeStec.

 

 


Oameni PaSionați – Laurențiu Marin

417039_394109573934688_2116273553_nNume: Laurentiu Marin

Facultate: Transporturi

Locul naşterii: București

Ocupaţie: Membru Alumni

EESTECer since 2010

 

Intervievator: De cât timp faci parte din eeStec?

Laurențiu Marin: Neoficial cred că fac parte din eeStec din martie 2010. Oficial, din noiembrie 2011.

Intervievator: Am înțeles. Și de ce nu ai fost oficial de la inceput? Care-i treaba cu neoficialitatea?

Laurențiu Marin: Totul a pornit de la colegul meu de grupă, Alexandru Goțoi (trezorier în mandatul 2012-2013), care mi-a vorbit despre eeStec. La momentul acela, alţi doi prieteni comuni, Dragoș Dumitrescu şi Cristi Dragomir (preşedinte eeStec în mandatul 2012-2013), se numărau printre membrii activi ai organizaţiei. Povestea lor suna cam aşa: se întâmplă niște lucruri foarte interesante, poți să pleci în străinătate, să cunoști noi oameni, participi la training-uri, la evenimente, o să-ţi faci prieten şi o să ai contacte. Cu gândul că vin la facultate să învăţ, să iau examenele cu note mari, nu am acordat prea mare atenţie – până a venit standul eeStec de 8 martie: o bomboană, o strângere în braţe, o floare, un balon… Şi-aşa am început. Oficial, am venit la interviurile individuale de recrutare din toamna lui 2011, deci pot spune că fac 3 ani în eeStec.

Intervievator: Cum ai descrie experiența ta în 3 cuvinte? Dar să fie 3!

Laurențiu Marin: În primul rând un prieten, în al doilea rând un profesor și în al treilea rand, o familie.

Intervievator: Ce te-a determinat să rămai în eeStec atât de mult timp și să te implici de-a lungul timpului?

Laurențiu Marin: Atmosfera, mediul de lucru, membrii. Pur și simplu, simțeam că trebuia să fac asta. Mi se părea mult mai productiv pentru mine iniţial (şi aveam să văd mai târziu că şi pentru alţii) să stau de vorbă cu oamenii în sediu sau să lucrez la un proiect decât să rămân acasă, să deschid un televizor, să butonez un laptop și să vizionez filmulețe pe YouTube. Știam că fac mai mult decât un student care se plimbă cu niște foi căutand xerox-ul, că trebuie să fie şi ceva mai mult decât facultate și aici m-am regăsit!

Intervievator: Și pentru a continua cu asta, mai sunt alte lucruri la eeStec care te-au ajutat?

Laurențiu Marin: Da, m-a ajutat să mă cunosc şi să îmi exprim ideile în public, pentru că eu eram un tip care rareori vorbea şi ieșea cu un cerc de persoane alături de care să mă simtă confortabil. M-a ajutat să-mi definesc noi planuri de viitor, să îmi găsesc prieteni cu care să petrec de revelion,  weekenduri la munte, la mare, Noaptea Muzeelor – momente la care ne gândim cu drag.

Intervievator: Care sunt 3 cei mai buni prieteni pe care i-ai întâlnit în spatele ușii din sediu și ceva care te leagă de ei, poate o întamplare?

Laurențiu Marin: Să nu vorbim de cei pe care îi știam dinainte, vorbim de cei pe care i-am cunoscut acum, ca să fie mai interesant. Să zic de Alexandru Cîrnu, cu care m-am înțeles foarte bine când am organizat ICE 2012. Cu Rami Hanganu am lucrat la Embedded Design Conference. Și înca cineva? Da, cu Rareș Curatu, la al cărui training de IT am fost prezent. Şi ar mai fi şi Ionuț Corlău, un tip cu care m-am împrietenit și alături de care am purtat discuţii cel puţin interesante de fiecare dată.

Intervievator: Cu Rami, care nu mai este momentan pe aici, ai mai ținut legătura?

Laurențiu Marin: Da, Rami a fost coordonator EDC, alături de care am lucrat în echipa de FR. Cu el am avut primul contact, a fost primul eveniment la care am lucrat şi de asta ne leagă o prietenie strânsă.  Şi chiar dacă a fost alegerea lui să se retragă, iar la momentul actual nu mai face parte din eeStec, noi mai păstrăm legătura.

Intervievator: Ai vorbit de Rami și de EDC, de echipa de mentorat, însa poți să ne descrii cel mai tare eveniment la care ai fost în echipa de organizare? Sau ce ți-a plăcut ție la el?

Laurențiu Marin: Pe boardul 2012-2013 (Alex Goțoi, Cristi Dragomir, Rami Hanganu și Mihaela Mărăcine), am organizat alături de Alex Cîrnu weekendul nostru motivaţional anual, ICE. Am fost ca un yin şi yang la nivel de delegarea taskurilor, pentru că am ştiut clar care este rolul fiecăruia. Şi am început să dăm telefoane, să vizităm cabane, până la urmă am ales aceeaşi locaţie de un an înainte, Moeciul de Jos. Petreceri, traininguri cu oameni noi şi vechi, a fost un weekend de neuitat!

Intervievator: Ne-ai povestit despre ICE-ul de anul trecut, însă intrând în eeStec din 2011, presupun că ai prins mai multe ICE-uri. Ai participat și la ele?

Laurențiu Marin: Da, am participat la toate ICE-urile, cu excepția celui din 2013. Nu am avut cum să plec, pentru că ma angajasem de 2 săptamâni şi varianta unui concediu era exclusă.

Intervievator: Care ți se pare cel mai memorabil ICE la care ai participat?

Laurențiu Marin: Cred că primul, pentru că nu-l uiți niciodată! Am ajuns la cabană, am coborât din autocar, si am văzut programul întregului weekend. Fiecare oră era gândită şi organizată, nu aveam alt timp decât cel oficial. Şi apoi a început Welcome Party, petrecerea de bun venit din prima seară, vineri. Ne-am costumat pentru petrecerea tematică, iar când am coborât jos (pentru că eu aveam camera la etaj), am observat o echipă mare de 80 de oameni. Imaginează-ți ca este aproximativ același sentiment ca atunci cand te duci la o berărie în care cunoști un sfert din oameni și celelalte trei sferturi te cheamă să vii să sărbătoriti, să stati de vorba, sa socializati!

Intervievator: Ziceai mai devreme că te-ai angajat înainte de ultimul ICE. Ne poţi spune ce faci în momentul ăsta pe plan profesional și ce planuri ai pe viitor?

Laurențiu Marin: Da. Lucrez la un service auto, locul unde am făcut și practica pentru facultate, împreună cu Alex Goțoi. Dar, imi doresc să fac o școală de inspectori ITP şi să profesez în acest domeniu.

Intervievator: Ce hobby-uri ai?

Laurențiu Marin: Îmi place la nebunie pescuitul, momentul ăla când arunci undița, nu știi dacă vei prinde ceva, dar stai cu ochii pe plută și aștepți să intre sub apă. Îmi place să merg cu bicicleta, să joc fotbal, să alerg, să ascult muzică ori să ies cu prietenii.

Intervievator: Imaginează-ți că intri în sediu peste 2 ani. Care crezi că va fi reacția celor dinăuntru când te vad?

Laurențiu Marin: Aceeași reacție pe care am trait-o si astăzi. Nu am mai intrat în sediu de 5 luni, dar nu am auzit decât saluturi, exclamatii, o caldă primire… Nu știu, cred că la asta mă voi aștepta și peste 2 ani.

Intervievator: Și ca să concluzionăm: dă-ne un sfat pentru eestec-eri actuali, viitori?

Laurențiu Marin: Hai să începem cu viitori şi actuali studenți: în momentul în care vezi un tip la un stand în parterul Rectoratului, îmbrăcat într-un tricou roșu eeStec, cu un circuit imprimat pe piept, cred că ar trebui să mergi și să stai de vorbă cu tipul acela: dacă ştii ce să faci, atunci timpul pierdut aici e o investiţie pe termen lung. Iar pentru eeSetec-erii actuali: s-o ținem tot așa!

Intervievator: Aș mai avea o întrebare: după toată experiența asta cu eeStec, cum vezi tu voluntariatul față de cum îl vedeai înainte de a deveni membru al organizației?

Laurențiu Marin: Sincer, înainte sa aflu de eeStec și să vorbesc cu Dragoș, Cristi și Alex despre asta, la mine voluntariatul era o plictiseală. Cel mai bine zis: o pierdere de timp. Poate si pentru că eram  proaspăt student și gândeam altfel. Cu toate acestea, mi se părea ca este locul in care te duci ca să ai de unde veni. Mi se părea că intri într-o cămaruță, sediul ONG-ului respectiv, și stai pe acolo, te joci pe calculator, asculți muzică și asta este voluntariatul. Când am văzut exact ce se întampla aici, complexitatea elaborarii si demararii unui proiect/eveniment, care sunt pașii care ar trebui urmati si deopotriva cei care trebuie evitati, regulile de la internaţional, mi s-a părut că e un lucru care trebuie învățat și despre care pot spune acum ca face parte din baza culturii mele generale.

Intervievator: Deci eeStec te-a învăţat “cum să îti pierzi timpul cu folos”?

Laurențiu Marin: Da, cu ghilimelele de rigoare, da!

Mi se părea mult mai productiv pentru mine iniţial (şi aveam să văd mai târziu că şi pentru alţii) să stau de vorbă cu oamenii în sediu sau să lucrez la un proiect decât să rămân acasă, să deschid un televizor, să butonez un laptop și să vizionez filmulețe pe YouTube. Știam că fac mai mult decât un student care se plimbă cu niște foi pe aici căutand xerox-ul, că trebuie să fie şi ceva mai mult decât facultate și aici m-am regăsit!


  • May 2017
    M T W T F S S
    « Apr    
    1234567
    891011121314
    15161718192021
    22232425262728
    293031  
  • Copyright © 1996-2010 eeStec Spirit. All rights reserved.
    iDream theme by Templates Next | Powered by WordPress