Tag: http://spirit.eestec.ro

Despre eeStec şi nemurirea tinereţii

Acum vreo 2 luni, când nici nu intrasem bine în facultate, o prietenă m-a întrebat dacă m-am băgat la vreo studenţească. Măi Simo, crezi că mai am timp şi de asta? Dar a insistat că ar trebui să mă bag la eeStec, că fratele ei a fost acolo şi că e mult prea tare şi mi-a umplut capul. Am zis bine, frate, treacă de la mine.

Am vânat un afiş, orice afiş cu eeStec, am primit şi un bileţel, am intrat pe site, m-am înscris şi, bineînţeles, am uitat. Dar mi-am adus aminte de ei pentru că, din când în când, mă mai apucă să fac lobby pentru diverse chestii. Şi acum am făcut lobby pentru eeStec, pentru faptul că Ion, fratele Simonei, fusese p’aici şi aşa mult i-a plăcut că până şi baby sister ştie despre asta. Şi aşa am mai convins doi oameni să se bage(mereu îmi e urât să fac o chestie singură); şi aşa au ajuns să se înscrie on-line Indra şi Sergiu. De menţionat că totul se întâmpla în cursul de grafică, pe vremea când nebunul încă lăsa copiii cu laptopul la orele lui.

Acum, eu mă programasem pentru vineri(acţiunea încă e plasată într-o joi) dar îmi dădusem seama că nu prea pot să mă duc vineri că n-am ce face 2 ore întregi până la interviul de grup. Nici ei doi nu ştiau atât de multe detalii pe cât vroiau, şi aşa am ajuns cu toţii în pauză la AN 010 să mai cerem un detaliu, două. Ei au fost convinşi, eu am aflat că pot să mă duc luni deşi scrisesem vineri, şi plus m-am ales cu o cafea şi o prezentare promisă:))

Am trecut de interviul de grup(eu tot cred că puteam să ajung până în oraş de la avion), am trecut şi de interviul individual(ştiu frate, vorbesc mult) şi am devenit aderent member. What the?… Băi, zic sincer că nu mai întâlnisem principiul unor astfel de recrutări; noi le făceam la modul “vino, da’ numa’ vino” deci toate etapele astea îmi erau noi. M-am trezit aruncată într-o echipă; am vrut după primu’ task să-i aliniez pe toţi şi să-i împuşc. Unde ai mai pomenit să stabileşti un lucru în mod foarte explicit şi după ce ai terminat şedinţa să nu mai ţii cont de el?

Dar am trecut peste. am ales un proiect, am lucrat la el, am ajuns la concluzia că am impus un proiect, am renunţat la el. Dar nu am renunţat la echipă; perioada de probă s-a încheiat, nu mai există membrii aderenţi, nu mai e nevoie de echipe bla bla. Noi însă mai avem un ultim task de dus la punct şi o să facem asta şi o să prezentăm odată cu implementarea o adevărată echipă, deşi am ieşit graaav “din grafic”; facem asta pentru că ăsta e standardul nostru. Foarte important în ONG-uri este că avem standarde şi principii. Ca paranteză, până şi voluntariatul sau activatul pentru CV este un principiu care poate să stea la baza unor proiecte colosale la fel de bine cum stă, să zicem, pentru că vreau să fac un bine, pentru că dacă nu fac ceva în domeniu asta atunci trăiesc degeaba.

Paranteza fiind închisă, urmează o postare despre ICE. Dar asta după ce ajung la şcoală la cele două laboratoare; probabil o scriu mâine. Dacă, zic dacă nu uit.

P.S: Ca să nu uit, când am dat prima dată pe la sediu am aflat că big brother al prietenei mele e încă în eeStec; Sal’tari, Johnellu

Originalul aici


Bob Dylan- Subterranean Homesick Blues

Bob Dylan- Subterranean Homesick Blues

îmi place mult piesa aceasta, am descoperit-o recent :)

Mogos Mihai Dan

redactor sef

eeStec senior member

enjoy!


EeStec

EeStec

Se pare că toată lumea are o poveste de zis despre cum a auzit de eeStec şi cum s-a decis să între în eeStec, hai să vă zis şi povestea mea!

Intrat în anul 1 în facultate şi eu, cum sunt o fire mai aiurită un pic am zis că nu are rost să stau şi să îmi bat capul cu vreo asociaţie sau ceva de genu’. Zis şi făcut, anu 1 party all day şi all night, facultatea era pe ultimul loc; anul 2 la fel. Între timp când mai ajungeam pe la facultate prin anul 2 mă întâlnesc cu dragul meu Filip care îmi este prieten încă din Constanţa şi am făcut câteva băute pe acolo. Avea şi el un tricou roşu pe el cu un patratzel pe care scria eeStec; îl întreb „Ce faci frate ? ce mai zici ? bla bla bla” şi evident care este faza cu tricou’. Fază la care el îmi zice că frate uite noi suntem un ONG facem chestii pe aici prin Poli, suntem internaţionali, stăm jucăm dota în sediu, bem alea alea…ook foarte tare, am zis că tot sunt o persoană sociabilă şi îmi place să îmi fac mulţi prieteni hai să vedem poate-poate intru şi eu. Mi-a zis că se fac înscrieri pe la începutul anului.

Ok…zis şi făcut. Ce ştiam eu despre organizaţiile studenţeşti era că sunt un fel de grupuri şi că  nu erau chiar aşa de profi, să zic.

Am fost eu la înscriere că îi văzusem în AN-uri după cam 8 luni după ce vorbisem cu Filip despre asta şi am zis, frate hai să văd şi eu care e faza. Zis şi făcut! M-am înscris pe site. Am fost sunat să vin la un interviu de grup, am fost eu i did my best. Am fost chemat şi la interviu individual, la fel i did my best.Deja am văzut că nu era chiar aşa cum credeam eu că se intră în eeStec; oameni chiar au filtre bine definite, hai să încerc şi eu să fiu relativ serios cu aderarea asta.

Ne-au chemat la Polyquest. Oamenii aveau costume, o tematică pe care la inceput am luat-o în gluma, am fost şi m-am distrat şi am aleargat pe acolo, am stat şi am sărbătorit m-am uitat la membrii mai vechi ce relaţii aveau între ei şi mă gândeam că frate oamenii ăştia nu se cunoşteau înainte de eeStec şi acuma se comportă unii cu alţii ca nişte fraţi şi surori.

Ne-au împărţit în echipe, ne-au dat un mentor care să aibe grijă de noi şi să ne ajute în orice proiect am vrea să facem.  Au fost tot felul de competiţii între echipe organizate de alte echipe, şi au zis că o să fie o chestie care se numeşte ICE, şi că odata cu participarea aici o să intrăm cu adevarat toţi în eeStec.

A venit ICE-ul şi am plecat cu toţii cu trenu’ şi am şi ajuns la locul destinat (Monteoru something).

Vreau să va zic, chiar dacă sună lame sau nu, sau ce impresie o să aibe lumea despre mine, dar vreau să zic că a fost printre cele mai tari experienţe ale mele, am învăţat, exact cum s-a zis şi la training-uri, mai multe chestii în acele 2 zile jumătate decât am învăţat în 3 ani de facultate şi nu mă refer numai la cunoştinţe de matematică, am învăţat cum să fac parte dintr-o ECHIPĂ şi din punctul meu de vedere eu chiar vă consider pe toţi FRAŢI ŞI SURORI!

Vreau să vă MULŢUMESC pentru această experienţă şi pentru că mi-aţi devenit FRAŢI ŞI SURORI!

MULŢUMESC!!

Adrian Petrică

Junior member of EESTEC :X


  • December 2019
    M T W T F S S
    « Apr    
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    3031  
  • Copyright © 1996-2010 eeStec Spirit. All rights reserved.
    iDream theme by Templates Next | Powered by WordPress