Tag: HR

oameni paSionați – Nora Odette Ștefănescu

NoraNume: Nora Odette Ștefănescu

Vârsta: 25 ani

Facultate: Facultatea de Relații Economice Internaționale, Academia de Studii Economice; Departamentul de Sociologie-SNSPA (în curs)

Ocupație: Deal Specialist, Oracle

Locul nașterii: București

EESTECer since 2010

 

 

 

Intervievator: Ce te-a determinat să intri în EESTEC?

Nora: Eu îmi doream de mai mult timp să intru într-o asociație, dar nu știam asta și prin anul III am început să împart pliante prin Catalyst. Așa l-am cunoscut pe Tiberiu, care la momentul respectiv era și el în EESTEC. Am vorbit mai mult cu el și cu Ana Mariș, care facea și ea parte din EESTEC la momentul acela și mi-au zis că se mai organizează niște recrutări pentru cei care vor să intre sau își doresc foarte mult. Știu că m-a intervievat Cîrnu și mi-a pus o întrebare mai inedita, ceva cu un porcușor fosforescent.

Intervievator: Ce te-a determinat să alegi EESTEC și nu VIP, BOS, ASER, ținând cont că tu erai la REI în perioada aia?

Nora: Partea tristă e că eu eram în anul 3, adică în anul în care am aplicat eram deja prea “bătrână” ca să mai intru în ASER. Mi-a fost mai greu decât altor studenți pentru că aveam și cealaltă facultate și astfel a fost necesar mai mult timp pentru a mă obișnui. Si până m-am obișnuit cu toate schimbările din viața mea, eram deja anul 3 de facultate și deci prea coaptă ca să mă mai primească orice asociație. În EESTEC in schimb mi s-a spus că da, mă acceptă și ținând cont că urma să mai fiu studentă încă 3 ani practic, și cu anul 3 și cu cei 2 ani de master, eram ok.

Intervievator: Am înțeles. Ai avut mentori și perioadă de mentorat?

Nora: Da, am avut mentor, un mentor foarte tare. Practic erau mai mulți în echipa de mentori, dar de-a lungul timpului Cosmin Rudeanu a fost mentorul meu declarat și m-a ajutat și când a fost să intru în CROS. Am vrut să intru în comunitatea de resurse umane, pe partea de HR. La momentul acela cochetam cu ideea de a avea un loc în Board și Cosmin a fost alături de mine la fiecare pas.

Intervievator: Îți mai aduci aminte ceva din mentorat? Ceva drăguț?

Nora: Da, nu știu. A fost o perioadă foarte tare. Știu că am vorbit să ne întâlnim și când ne-am întâlnit eram 8 oameni, nu știam pe nimeni, eram așa – foarte stingheră și toată lumea se mai cunoștea pe acolo pentru că ei erau ingineri, erau la Poli și eu nu aveam nicio treabă cu toată chestia asta. Pe urmă a venit Cosmin și ne-a luat într-o ceainărie, pe undeva pe la Cotroceni și am vorbit acolo despre ce o să însemne toată perioada de mentorat. Momentul care mi-a plăcut mie cel mai mult a fost când am intrat într-o sală din Rectorat și a trebuit să ne prezentăm echipa și aveam toți niște chestii pe cap, așa ca un fel de coronițe. Erau foarte simpatice, imaginează-ţi 8 oameni cu niște chestii din alea albe, așa ca niște iepurași.

59609_520988461245528_1115437494_n

Intervievator: Te-ai simțit într-un fel diferit fiindcă nu erai la Poli și erai la ASE?

Nora: Nu m-am simțit diferit, adică am avut fix aceleași șanse ca toată lumea, dar m-am simțit diferit când era vorba să scriu anumite texte, am mai și revizuit texte și am mai observat că erau unele scăpări, din punctul acesta de vedere, la unii colegi.

Intervievator: Dar asta este un plus, nu un minus.

Nora: Da, probabil că eu nu înțeleg la fel de bine când voi vorbiți despre anumite detalii tehnice și cred că asta ar fi minusul meu. Nu puteam să prezint la fel de bine când era vorba de proiecte, despre ce erau ele efectiv pentru că nici nu știam ce poate să ofere Politehnica.

Intervievator: În ce departamente te-ai implicat de-a lungul timpului?

Nora: Am fost implicată în mai multe departamente. La începuturi, pe partea de FR, am dat și telefoane, după aia am cochetat foarte mult cu partea de HR și mi-a plăcut enorm chestia asta, m-am implicat destul de mult și pe partea de interviuri și când a fost de organizat team building-uri, tot pe partea de HR. M-am implicat și când a fost vorba de mentorat. Am fost junior mentor și senior mentor. După aia pe PR. Pe PR cred că am început să mă implic odată cu mentoratul, când am fost mentor senior și după când ai început tu (Cami) să ai departamentul în grijă. Cami mulțumește de ajutor. Nu știu cât de mult am acordat, dar a fost frumos.

Intervievator: Și ce ți-a plăcut cel mai mult dintre toate activitățile?

Nora: Nu știu dacă pot să spun că mi-a plăcut vreuna mai mult ca celălalte, dar știu că în evoluția mea m-au ajutat toate în aceeași proporție.

Intervievator: Și ți-au folosit și pe viitor?

Nora: Da, chiar foarte mult. Adică acum aplic la muncă partea asta de PR. M-au băgat în echipa creativă de la Oracle că știu să mai fac chestii în Photoshop. Și pe partea de HR, știu că sună urât, dar m-a ajutat de fiecare dată când a trebuit să merg să dau un interviu. Îmi aminteam exact ce-am învățat, cum a fost la interviuri și ce aș fi vrut eu să aud dacă aș fi fost intervievatorul.

Intervievator: La câte ICE-uri ai participat?

Nora: Cred că doar la 3, dar nu mai țin minte sigur. Nu, la 3 sigur!

Intervievator: Care ți-a plăcut cel mai mult?

Nora: Cred că al doilea ICE mi-a plăcut cel mai mult, pentru că la primul ICE am fost pe antibiotice și eram un pic “high”, am petrecut și foarte mult la ICE-ul respectiv și nu îmi mai amintesc anumite porțiuni :)). Dar a fost foarte frumos, apar în poze, sunt okay. Însă la al doilea ICE, faptul că l-am organizat si deja știam lumea din EESTEC, m-am simțit altfel. M-am simțit ca într-o adevarată familie.

Intervievator: Îți mai amintești ceva la vreunul dintre ele? O întâmplare mai deosebită sau ceva ce ai vrea să împărtășești?

Nora: Sunt foarte multe întâmplări. Țin minte că la primul ICE ne-a învățat John chestia aia cu cărțile și a fost extraordinar, chiar nu am mai văzut niciodată asta. Nu știu dacă mai poate să fie egală experiența, din punctul ăsta de vedere, am ramas cu gura căscată. Mai țin minte că o tot căutam pe Ana și nu știam unde e + eu am stat în cameră cu Ana Mariș + și săraca a venit ținându-se de spate spunând “am alunecat pe scări”. Se făcuse polei și a alunecat dintr-o parte până în cealaltă a clădirii. Săraca, cred că s-a lovit destul de tare.

Intervievator: La ce evenimente internaționale ai participat?

Nora: Din păcate, am participat la un singur eveniment, dar oricum ăla a fost de ajuns ca să mă facă să mă îndrăgostesc cu adevarat de EESTEC. Am participat la eMovie Academy, în Sarajevo. Acolo a fost foarte tare pentru că am pierdut trenul spre Sarajevo, trenul mergea din București până în Sarajevo, cu escală în Belgrad. Și evident că trenurile românești merg foarte bine și noi nu avem niciodată întârzieri. Am pierdut trenul și eram în Belgrad singură, nu aveam pe absolut nimeni acolo, nu știam pe nimeni și atunci am dat telefon CP-ului din Sarajevo și l-am rugat să îmi spună cum îl cheamă pe băiatul care venea din Belgrad (venea și cineva din Belgrad la eveniment). Aşa l-am cunoscut pe Tihomir care a venit și m-a luat de la gara, am dormit la el acasă și mama și cu sora lui m-au primit ca și cum eram din partea casei și au avut super multă grijă de mine. Seara au mai sosit în Belgrad și alți oameni care făceau tot așa escala și am ieșit cu toţii în club, a fost foarte șmecher, deci practic a fost mult mai bine că s-a întâmplat așa. Toată experiența a fost foarte tare. Am mers pe covorul roșu că era festival de film, am făcut și un film. Eu nu știam absolut deloc Adobe Premiere, și nici nu am învățat deloc în perioada aia, am învățat mai târziu, am mai ținut minte câteva concepte învățate de acolo, ceea ce a fost minunat. Am și un filmuleț în care am înghițit niște heliu și pe urmă am vorbit, e foarte amuzant. Am zis “I like pink ponies”, dar cu vocea pițigăiată.

Intervievator: Dacă tot am ajuns la partea de internațional, cum a fost experiența în echipa de design?

Nora: A fost interesantă, m-am chinuit de mai multe ori să livrez conținut pe care nu știam că sunt capabilă să îl livrez, am avut și vreo două lucrări care au fost preluate ulterior. Am făcut și o siglă și mai era încă un peisaj pentru vară. A fost folositor. Eu îmi doresc ca toată lumea să aplice la cât mai multe poziții de genul acesta, pe internațional, experiența e inedită și înveți foarte multe de la oameni ce provin din medii extrem de diferite.

Intervievator: Acum să vorbim despre evenimentele locale. La câte ai participat?

Nora: Nu am participat. Când am intrat eu, Board-ul a avut un singur eveniment local și după aceea mereu au coincis evenimentele cu faptul că eu eram angajată și prin urmare îmi era imposibil să îmi iau liber de la muncă. M-am implicat însă pe partea de materiale, revizuiam de câte ori puteam, am participat și la traduceri, eram ochiul critic. Țin minte că Rami trebuia să dea exact a doua zi un flyer la print pentru Embedded și am descoperit vreo câteva litere care erau ori în plus, ori în minus și am trimis schimbările exact în ultimul moment. Mă gândeam cum era dacă nu vedeam asta?  Era o cratimă la “s-a”. Eu sunt puțin grammar Nazi.

Intervievator: Trei prieteni pe care ți i-ai făcut în EESTEC?

Nora: Exact asta vorbeam ieri cu Gabi. Gabi Drăgoi lucrează și el la Oracle și am zis că dacă o să mă întrebe Cami mâine despre oamenii din EESTEC, ce o sa răspund?  M-am gândit eu așa mai bine și nu cred că o să dau un răspuns. Pentru mine EESTECul întreg e ca o familie. Mi se pare că dacă aș da niște nume, pur și simplu aș limita impactul pe care EESTEC l-a avut asupra mea. Începi să spui vreo trei nume și apoi se gândesc oamenii care nu au fost menționați “dar pe mine de ce nu m-a menționat” și nu e adevărat. Pentru mine toți au fost foarte importanți. Sunt oameni care acum nu mai sunt în EESTEC. Pentru mine o să rămână mereu acolo. Îți dai seama de patru ani sunt membru, fac patru ani acum și am crescut odată cu EESTECul.

Intervievator: Atunci 3 persoane care te-au influențat într-un fel sau altul?

Nora: Bine, o să dau niște nume în sensul acesta. Una dintre ele ar fi Cosmin Rudeanu pentru că mi-a fost mentor și m-a ajutat în foarte multe proiecte, a dorit implicarea mea în foarte multe proiecte, a avut încredere în mine.

A doua persoană ar fi Johnnelul, pentru că m-a învățat Johnny Oops (râde). Pentru că și el a avut foarte multă încredere în mine și mereu propunea proiecte foarte șmechere, proiecte care aveau la bază restructurarea completă a organizației.

Și cred că a treia persoană ar fi EESTEC pe de-a întregul.

Intervievator: Eu am cam terminat întrebările standard. Avem întrebări de la public. Îți place ceea ce faci la muncă?

Nora: Da. Foarte mult. Chiar îmi place enorm.

Intervievator: Cum vezi lucrul într-o companie multinațională?

Nora: Să știi că nu e chiar așa diferit față de EESTEC. Adică ce am învățat eu în EESTEC se aplică și aici, doar că la alt nivel. Poate e un pic mai structurat.

Intervievator: Cât la sută te-a ajutat facultatea să te angajezi și cât la sută te-a ajutat EESTEC?

Nora: O să zic 50%-50%. Aplic ce am învățat mai ales la master, masterul mi-a plăcut foarte mult. Acolo am parcurs partea de risc, cum să ne dam seama de riscuri și activitățile pe care le rezolvi, cum le prioritizezi, chestii de astea, dar de la EESTEC am primit toată partea calitativă: ce înseamnă lucrul cu oamenii, cum să te descurci cât mai bine, ce înseamnă lucrul în echipă. Mă uitam zilele trecute pe Linkedin că am foarte multe puncte la partea de teamwork și la muncă tot pentru partea asta am fost apreciată.

Intervievator: Ce ai fi vrut să faci în EESTEC și nu ai apucat?

Nora: Chiar pe drumul de la metrou până aici, mă gândeam cam ce sfaturi aș putea să dau eu celor mai mici: Să vă băgați în asociația de studenți dorită, preferabil EESTEC, cât mai repede,  anul doi l-aș vedea eu ca fiind anul perfect pentru că în anul întâi încă încerci să îți dai seama ce se întâmplă cu facultatea, cu profesorii, cu toate examenele. Deja în anul doi ești copt, ești pregătit să îți iei ceva în plus. După anul doi, după ce îți dai seama, aplică pentru o poziție în Board, este extraordinar de important, după aia poți să te gândești și la Board-ul Internațional. E păcat să nu încerci să ajungi și în Board, pentru că după aceea experiența de a manageria o echipă, de a avea în grijă foarte mulți oameni și a te obişnui ca toată lumea să vină să te întrebe diverse nu știu dacă se poate compara cu altceva și o să te ajute și pe viitor. Practic înveţi să îți asumi niște responsabilități și să le duci până la capăt. Acest lucru te va ajuta enorm și la angajare.

Intervievator: Pot să te întreb tu de ce nu ai candidat? Știu că la un moment dat era vorba să candidezi.

Nora: Da, era vorba. Mi-am dat seama că dacă nu ai tot timpul să îl dedici organizației, mai bine nu faci chestia asta. Decât să ai un loc de muncă și în acelasi timp să ai și un loc în Board, mai bine nu urmăreşti oportunitatea respectivă, doar dacă îți permite locul de muncă. Mie nu îmi permitea. Dar a avea loc în Board la EESTEC mi se pare că este ca un loc de muncă în sine.

Intervievator: Cât ai râs cel mai mult la o ședință?

Nora: Adunat? Cred că ani. Se poate aduna și cât au râs ceilalți cu mine. Să îmi puneți trademark la râs, pe un simbol.

Intervievator: Să spunem că o să intri în sediu peste 5 ani, care va fi reacția oamenilor?

Nora: Tu ești acel Grammar Nazi de pe Gmail care ne dă commenturi tot timpul la texte.

Intervievator: Cum vezi tu organizația peste 5 ani?

Nora: Foarte dinamică, poate va fi și alt sediu. Eu asta îmi doresc foarte mult. Nu știu dacă o să fie acordat, dar ar fi minunat. La fel de mult roșu pe tricouri și la fel de multă fericire.

Intervievator: Poți să ne spui ce te menține motivată în cadrul EESTEC?

Nora: Adică de ce mai continui să vin? Cred că sunt foarte mulți prieteni de-ai mei aici. Pentru că am crescut odată cu EESTEC. Mi se pare că dacă nu aș mai veni să mai întreb ce se mai întâmplă sau dacă nu mi-aș mai da interesul, ar fi ca și când mi-aș lăsa un prieten de izbeliște.

Intervievator: S-a schimbat EESTEC de când ai intrat tu și până acum?

Nora: Presupun. Și eu m-am schimbat, s-a schimbat și EESTEC. Au venit alți oameni. Trebuie să definim și un raport. Raportat la ce? Mi se pare extraordinar că au fost organizate foarte multe evenimente internaționale și că copiii ăștia mici care vin din urmă, cum ești tu (Diana), sunteți foarte dinamici, știți exact ce vă doriți și dați cât mai mult suflet, cât mai multă putere de muncă. Sunteți foarte tari!

Intervievator: Cum stai cu timpul liber? Mai ajungi să ai și hobby-uri?

Nora: EESTEC e un hobby în sine pentru că tu iți alegi activitățile extracurriculare. O să vedeți mai târziu, după ce terminați cu facultatea, nu vreau să zic că o să terminați cu EESTEC, pentru că ați văzut nimeni nu termină vreodată cu EESTEC, intri în EESTEC și după chiar dacă ești Alumni, vii cu același drag, dar ar trebui sa începi să te gândești si la familie, prieteni, iubit și am uitat ce am vrut să zic…..

Intervievator: Ce a însemnat pentru tine să devii membru Alumnus?

Nora: O evoluție logică. Așa trebuia să se întâmple lucrurile.

Intervievator: La ședința la care ai fost făcută Alumni, nu ai putut să ajungi. Dacă ai fi fost prezentă ce ne-ai fi spus?

Nora: Probabil că aș fi râs. Și aș fi mulțumit pentru niște ani minunați și pentru anii care urmează să vină.


oameni paSionați – Sabina Ioana Mihăilescu

Sabina_MihailescuNume: Sabina Ioana Mihăilescu

Facultate: FILS, Electronică Aplicată în limba franceză

Ocupație: Vicepreședinte Resurse Umane

Locul Nașterii: București

EESTECer since 2012

 

 

De cât timp ești membru EESTEC?

Sunt membru EESTEC din octombrie 2012.

Cum ai auzit de EESTEC?

Nici nu îmi mai amintesc, cred că erau baieții la stand. I-am văzut, mi-au plăcut foarte mult pentru că erau îmbrăcați toți în tricouri roșii, erau super uniți și părea că ceea ce fac ei este fun, asa că m-am dus și m-am înscris.

Mai ții minte cine era la stand?

Chiar nu mai țin minte cine era..ba da! Laur!

Deci Laur te-a convins…

La câte ICE-uri ai fost?

În mod dezamăgitor, am fost la unul singur, al meu. A fost foarte cuminte și foarte inocent, nu s-au întâmplat lucruri neașteptate pe acolo.

Și nu ai să ne povestești măcar o întâmplare amuzantă?

O întâmplare amuzantă… O să vă povestesc o întâmplare din echipa mea de mentorat! Ionuț și Vak au fost mentorii mei și am avut prima întalnire cu echipa, care era de cunoaştere. Aveam întrebări scrise pe nişte bileţele și trebuia să răspundem la ele. Unui coleg i-a picat “Ce skill-uri ai vrea să dezvolți în EESTEC?”, moment în care a scos limba, a scuturat-o de 3 ori și a tăcut. Inițial, am crezut că numai eu sunt inteleg lucrurile aiurea, dar m-am uitat la Ionuț și am izbucnit amândoi în râs.

Ce a însemnat mentoratul pentru tine?

Mentoratul a fost perioada mea de formare. Deși mai avusesem contact cu EESTEC-ul, abia când am intrat în mentorat am înțeles ce înseamnă EESTEC, ce înseamnă fiecare departament, cu ce ne ocupăm noi, care este misiunea noastră.

Ai spus că ești studentă la FILS franceză. De ce ai ales EESTEC și nu organizația care aparține de facultate ?

Inițial am fost înscrisă în amândouă, dar, după o perioadă, mi-am dat seama că nu era ok, deoarece erau din același domeniu. Așa că am ales EESTEC, pentru că m-am simțit mai aproape de oamenii de aici și am considerat că aici erau mai multe oportunități de dezvoltare.

Ai spus că ești Vicepreședinte HR acum. De ce ai ales Resursele Umane ?

Cred că un rol foarte mare în alegerea departamentului l-au avut persoanele din organizaţie cu care mă înţelegeam cel mai bine. Deși respect și oamenii care au lucrat pe FR, PR, cea mai mare prietenie și cea mai strânsă legătură s-a format cu oamenii din HR – Ionuț, Vak, Cosmin. Mi-a plăcut atmosfera și am zis că aici vreau să fiu.

Spune-ne 3 prieteni din EESTEC și de ce sunt importanţi pentru tine.

Primul o să fie Dani, pentru că m-a ajutat foarte mult să trec peste o perioadă deprimantă. Am avut un mic eşec în EESTEC, eram demotivată, voiam să plec, dar el a fost persoana care m-a tras la o parte și mi-a spus “Bai, o sa facem lucruri epice, hai, pune mâna la muncă, pentru că o să iasă bine”. Pentru mine asta a contat foarte mult.

Mai este Ionuț, care a fost mentorul meu în EESTEC şi persoana de la care am învățat foarte multe din punct de vedere al departementului și din punct de vedere al atitudinii. Este întotdeauna lângă noi când avem nevoie de el și asta este foarte important.

Ar mai fi Cosmin Rudeanu. Nu știu dacă îl consider neapărat prieten, pentru că nu ieșim la bere des şi nu ne interesăm constant unul de celălalt, dar m-a inspirat foarte mult să-mi urmez pasiunea în HR, să fac ceea ce-mi place. E omul la care m-am dus când am avut nevoie de sfaturi, de resurse, de idei.

Ai mai putea să ne spui oameni care te-au inspirat ? De ce?

Când am intrat în EESTEC îl respectam foarte mult pe Alex Goțoi, fostul trezorier. Bine, și acum îl respect la fel de mult! (râde) Are un stil deosebit de a comunica cu oamenii, e șarmant și îți transmite informația într-un mod captivant – mi-a plăcut foarte mult. El a fost printre primele persoane care au crezut în mine în EESTEC. A venit la mine când am fost responsabilă pentru FR la EO4 și mi-a spus “Nu ai experiență, dar eu am încredere în tine că tu o să poți să duci treaba până la capăt.” Nu a fost chiar așa, dar a contat foarte mult pentru mine că mi-a acordat încrederea asta.

Ar mai fi Vak, care nu-ți spune niciodată ce să faci. Vak e genul de persoană care te ajută să ajungi tu însuţi la răspuns, nu ţi-l oferă pe tavă, iar asta a fost mai important și mai valoros pentru procesul meu de învățare, pentru dezvoltarea mea ca om, decât dacă mi-ar fi zis exact ceea ce trebuia să fac.

Mai este Board-ul trecut (2013-2014), cu care m-am înțeles foarte foarte bine și pe care îi respect foarte mult pentru că au reușit să muncească și să pună pasiune, chiar dacă nu au rămas câți erau la început. Au muncit de două ori mai mult să iasă evenimentele bine și îi respect pentru asta.

Și mai este și Board-ul meu (2014-2015), începutul unei prietenii frumoase, al unui an frumos. Fiecare din oamenii aceștia este deosebit în felul lui și tin foarte mult la ei. Sper să mă ţină dragostea asta pentru ei până la sfârşitul mandatului!

Ce înseamnă pentru tine EESTEC-ul? Familie sau prieteni?

A fost un interviu în care cineva zicea că EESTEC-ul e la intersecția dintre familie și prieteni şi aşa e şi pentru mine. Sunt multe momente în care mă simt mai bine în sediu decât la mine acasă și sunt oameni la care apelez mai degrabă decât aș apela la părinții mei.

Sunt o persoană care își face destul de greu prieteni. Socializez cu toată lumea, râd, mă distrez, dar îmi este foarte greu să-mi fac prieteni adevăraţi. În EESTEC am avut ocazia să leg nişte prietenii care o să dureze o viaţă, să cunosc oameni pe care mă pot baza să mă ajute și la 4 noaptea.

Ai spus mai devreme că ai fost responsabil de FR pentru EO4. Ce alte funcții ai mai ocupat și ce ai învățat din aceste experiențe?

M-am plimbat prin toate departamentele, mai puțin la PR pentru că mă îngrozea la început. La FR am fost coordonator la EO4, iar eu îl consider ca fiind un mare eșec pentru că am fost super debusolată, nu ințelegeam ce se întâmplă, care-mi erau atribuțiile, nu știam ce să fac. Pentru că erau niște lucruri mult prea grele pentru înțelegerea mea, m-am retras și atunci a fost o mare încărcătură. Am învățat că întotdeauna e bine să cauți mai mult, să încerci mai multe înainte de a te da bătut. Sunt sigură că dacă puneam mai multe întrebări, eram mai atentă, mă implicam mai mult, m-aș fi prins pană la urmă care e treaba și nu mi s-ar fi părut atât de nasol. Dar, pentru că am fost timidă și am stat în colțișorul meu, mi-a fost destul de greu.

Am mai făcut parte din echipa de FR pentru mai multe evenimente (patru) și acolo a fost ok pentru că n-am avut o funcție managerială – pur și simplu am apucat să vad cum e FR-ul în EESTEC.

Lucrul de care sunt cel mai mândră este că am fost coordonatorul unui eveniment local din EESTEC, Soft Skills Academy II și am învățat “să învăț să deleg”. Nu pot să spun că am învățat să deleg pentru că încă mi-e greu să am încredere în oameni, deși știu că sunt capabili.

Am fost responsabilă cu interviurile în recrutările trecute. Am învățat ce înseamnă punctualitatea, perseverența, consecvența.

Am fost mentor de 2 ori și mi-a plăcut foarte mult să transmit persoanelor mai neexperimentate din EESTEC lucrurile pe care le-am învățat. E foarte satisfăcător să vină lumea și să-ți mulțumească că ai facut ceva pentru ei, că ai fost o parte importantă în dezvoltarea lor, că s-au descurcat, că au folosit ceea ce le-ai spus.

Dacă ar fi să alegi o funcție, care îți este cea mai dragă?

Nu știu ce să zic. Coordonator SSA II mi se pare important din punct de vedere al realizărilor, că am crescut eu foarte mult, dar faptul că am fost mentor mi se pare foarte important pentru că am ajutat niște oameni să crească și ăsta este lucrul esențial în EESTEC.

La ce evenimente la nivel local ai participat?

De la noi, am fost la EO4, la EAC4, la SSA2. În paralel cu SSA a fost BeLinked, unde nu am fost foarte prezentă pentru că mă ocupam de evenimentul local, dar am prins ultimele zile. A fost foarte drăguț, m-am simțit puțin ca un participant.

Și care ți-a plăcut cel mai mult dintre toate acestea?

SSA mi-a plăcut cel mai mult.

Am vorbit despre evenimente locale, acum hai să vorbim despre evenimente internaționale. La ce evenimente ai fost?

Am mers la Beerstec, în Munich, în decembrie 2012 – a fost un workshop de făcut bere. A fost interesant pentru că a fost prima oară când am ieșit singură din țară, fără familie sau cunoștințe. Mi-a plăcut la nebunie, mi-am făcut mulţi prieteni, cu o parte dintre ei țin legătura și acum. Atunci am simțit eu prima dată ce înseamnă spiritul EESTEC la nivel internațional. E vorba despre oameni care vin din diferite colțuri ale Europei, dar care au aceeași viziune, au idei bune, vor să se dezvolte și vor să intre în contact cu alți oameni ca ei pentru a ajuta studenții sa-și construiască un viitor mai bun.

Al doilea eveniment a fost congresul EESTEC – a 28-a ediție, în Atena, mai 2014. A fost super tare pentru că am fost vreo 9 din LC Bucharest și am apucat nu doar să stăm pe la ședințe, ci să vizităm și Atena.

Poți să ne povestești ceva amuzant de la Beerstec, din Munich?

Au fost multe lucruri amuzante. Ceva care mi-a ramas întipărit în minte – avem un Observer în Sankt Petersburg și a venit un rus de acolo care era cât ușa, de trei ori cât mine. La Seara Internațională a băut atât de mult încât nu s-a mai trezit decât a doua zi după-amiază, timp în care oamenii i-au desenat pe față tot felul de măscări, i-au făcut poze cu fustițe, cu chiloți. Da, a fost foarte funny…

La Congres ai participat în calitate de…?

Am participat în calitate de Board Assistant la Internațional, pe departamentul Internal Affairs. Acest departament se ocupă cu bunul mers al lucrurilor din punct de vedere intern, adică legăturile dintre LC-uri, transferul de know-how, traininguri, promovare, forms (ghidurile, formularele care sunt necesare pentru fiecare eveniment operațional). M-am dus în calitate de BA pentru că am lucrat pe partea de promovare și pe partea de guides and form editing.

Cum ai descrie lucrul la Internațional fața de lucrul la Local ?

La local ai mai mult contact cu oamenii din punct de vedere fizic, ești lângă ei, vă vedeți oricând pentru a lămuri anumite aspecte. La Internațional este mult mai greu pentru că tot managementul se face la distanță și se poate să te vezi cu oamenii cu care lucrezi doar prin Skype. Comunicarea merge foarte greu, dar, spre deosebire de Local, unde tot timpul sunt tone de task-uri, acolo lucrurile se împart în task-uri mult mai mici, iar nivelul de muncă nu este atât de intens. Suntem şi mult mai mulţi oameni la Internaţional.

Cum crezi că vor reacționa oamenii când vei intra în sediu peste 5 ani?

Aș vrea să fie încântați atunci când mă vor vedea :“Sabina, de când nu te-am mai văzut!”. Deși acum EESTEC-ul e foarte important pentru mine, e doar o etapă din lunga mea viaţă. People move on, la un moment dat o să-mi iau o slujbă, o să mă duc la Master în străinătate. Mi-ar plăcea să păstrez legătura cu EESTEC-ul, să vină lumea la mine să îi ajut cu sfaturi, să ieșim din când în când, dar n-aş vrea să fiu o eternă şi cicălitoare prezenţă în spatele oamenilor mai tineri. Cred că, peste 5 ani, vor fi plăcut surprinși să mă vadă. Asta mi-ar plăcea.

Cum ai prezenta EESTEC-ul unui student de anul I?

Sincer, primul lucru pe care l-aș spune este că EESTEC-ul o să-i schimbe viața în anii de facultate. “Dacă vrei să înveți, să creşti, să te dezvolți, acesta e locul în care vrei să fii.” I-aș spune mai multe despre ce se întâmplă în EESTEC, dar cel mai important – că este un lucru game-changing, life-changing.

Tu simți că EESTEC-ul a fost game-changing pentru tine?

Da, chiar a fost. M-a ajutat foarte mult să mă dezvolt din punct de vedere personal și profesional. Simt că mi-am găsit un drum în viață cu ajutorul EESTEC-ului.

Ce hobby-uri ai? Ai timp?

E greu cu timpul, aşa e. Dar încerc să alerg o dată la două zile -  în ultimele 2 săptămâni am și reușit asta. Mi-am făcut un abonament la înot recent. Fac colaje, e foarte terapeutic. Iau o revistă, o tai și lipesc poze între ele. Ascult muzică, mai ies în oraș, mai citesc, mai văd un film, ca toată lumea.

Planuri pe viitor – următorii 2-5-10 ani?

O să mă căsătoresc, o să am copii, o casă cu o curte mare, un labrador, un garaj – the American Dream! Nu, glumesc. Mi-ar plăcea să călătoresc foarte mult, mai ales că EESTEC-ul îmi oferă această posibilitate. Aş vrea să profit foarte mult de această șansă, să iau contactul cu tot felul de culturi. De asemenea, am un vis pe care vreau să-l împlinesc – să fac couchsurfing într-o țară mai diferită : Brazilia, Japonia, China. Aşadar, cam asta: o să termin facultatea și o să călătoresc mult.

Descrie o zi din viața ta fără EESTEC.

Goală și pustie, înfiorătoare. Sunt zile în care primesc foarte multe mailuri de la EESTEC, toată lumea face treabă și este multă activitate, dar sunt zile în care sunt zero mailuri, iar viața mea nu are sens atunci. Dacă ziua fără EESTEC ar fi în timpul anului universitar, m-aș întoarce acasă, aș citi și aș sta pe facebook 7 ore. Dacă ar fi în timpul vacanţei, probabil că aş muri de plictiseală.


oameni paSionați – Cosmin Rudeanu

rudeanuNume: Cosmin Rudeanu

Ocupaţie: Antreprenor/Analist de Bussiness

Vârstă: 27 ani

Locul naşterii: Constanţa

EESTECer since 2007

 

Intervievator: De ce ai rămas atât timp în EESTEC?

Cosmin: Motivul principal a fost că am văzut de fiecare dată provocări noi. Mulţi nu mai vin pentru că au impresia că nu mai au ce învăţa. Eu am învăţat multe, nu doar din eşecurile noilor generaţii, ci și din generaţia mea, iar EESTEC este mediul care îţi oferă multe lecţii.

Intervievator: Care este ocupaţia actuală în EESTEC şi ce misiuni ai avut tu până acum?

Cosmin: Ocupația mea actuală în EESTEC este membru de onoare sau  aș putea zice la fel de bine că rolul meu este de mentor pentru generațiile mai noi. Ocupații în trecut: vicepreședinte Resurse Umane, membru senior, coordonator de eveniment, organizator PoliQuest, organizator ICE, mentor, trainer și multe altele. Pot să zic ce nu am făcut în organizație, ce nu am putut să fac este parte de acte. Când am fost în board, îmi spuneam părerea în legătură cu afișele, design și alte lucruri de la PR, dar cu juridicul de la FR nu am fost și nu am de gând să am legătura prea curând (râde).

Intervievator: La câte ICE-uri ai participat?

Cosmin: La 6.La unul am lipsit pentru că am participat la 2 evenimente unul dupa altul, T4T din Cracovia și unul bazat pe leadership în Varșovia, în aceeasi perioada cu ICE-ul respectiv.

Intervievator: Din cele 6 ICE-uri, care ţi-a rămas cel mai adânc în inimă?

Cosmin: Cred că primele două sunt la egalitate. Primul a fost primul meu ICE și mi-a plăcut foarte mult, au fost foarte multe poveşti, nu am mâncat bine şi nu m-am odihnit bine (râde). Iar în următorul an, am organizat eu ICE-ul și mi-a rămas în suflet pentru că am crescut foarte mult în acea perioadă.

Intervievator: Dacă ar fi să ne povestești un moment amuzant de la ICE, care ar fi acela?

Cosmin: Au fost foarte multe, dar ce îmi trece acum prin cap a fost la primul meu ICE. A fost primul weekend motivațional la care am participat. Oamenii ne-au avertizat de ce se va întampla acolo, că nu o să dormim, nu o să mâncăm…bineînțeles nu credea nimeni.

Îmi aduc aminte că am plecat pe la 5:00-6:00 dimineaţă la somn, după multe ore nedormite, petreceri, traininguri, workshopuri și urma să ne trezim la 7:00 să luăm micul dejun. Din ce mi-au povestit ceilalți, dimineața m-am ridicat undeva la 90 de grade în timp ce dormeam, deși eu nu vorbesc în somn, şi am urlat foarte tare “Nuu, nu din nou!”. Apoi m-am culcat înapoi ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, în timp ce băieții s-au speriat de mine.

Intervievator: La ce evenimente ai participat până acum la nivel local şi care îţi este cel mai drag?

Cosmin: It’s a hard choice, cred că PoliQuest-ul este cel mai tare: pe mine m-a marcat și se pare că e benefic pentru Politehnică. Am organizat şi eu câteva.

Intervievator: Înseamnă că ne poți spune o întâmplare de la un PoliQuest?

Cosmin: La primul sau la al doilea PoliQuest pe care l-am organizat, am aflat că nu aveam voie să intrăm în Politehnică. Noi nu ştiam asta până în ziua respectivă, dar ce știam era că se putea intră pe geamul de la baia fetelor. Iar noi, tineri și neliniștiți am organizat toată partea de logistică pe acolo, iar ulterior am aflat că ceilalți s-au prins.

Intervievator: Ai fost la evenimente internaţionale?

Cosmin: Evenimente internaționale: Home Automation organizat de LC Cosenza, Kapatronics organizat de LC Zagreb, Congresul din Craiova, T4T (Training for Trainers) de la Cracovia şi Cogresul din Tallin. La nivel academic – T4T mi-a placul cel mai mult, iar la nivel de experienţe – Congresul din Tallin.

IntervievatorCe se întâmplă la T4T?

Cosmin: La nivel internațional, există o echipă de traineri care pregătesc alți oameni arta predării. La T4T, înveţi efectiv ce înseamnă să fii un profesor bun, presupune foarte multe lecţii, puține ore dormite şi foarte multe exerciţii practice. Eu când am intrat pe uşa acolo, am mers direct în şedinţă şi am început să discutăm.

Intervievator: În EESTEC întâlnești o mulțime de oameni. Ai putea să ne spui 3 prieteni pe care i-ai întâlnit aici?

Cosmin: M-am gândit la întrebarea asta… persoanele care îmi sunt prieteni sunt Ion Meițoiu, Teddy Maireanu, Cristian Dorian Bălan care a fost cu mine în board, Georgiana Stan pe care o știam de înainte, Cătălin Secoșan, căruia îi datorez faptul că am intrat în EESTEC și Cătălina Stoica.

Intervievator: Câte un moment care te leagă de acești oameni?

Cosmin:Un moment care mă leagă de Cătălina Stoica a fost atunci când Hagi a ieșit din  board, iar în perioada verii atât Dodo, cât și Cătă au stat la mine acasa.

Ion Meiţoiu (Johnny) era prima persoană la care apelăm dacă aveam probleme. Primul moment în care am simţit că m-a ajutat enorm a fost pe durata primului ICE pe care l-am organizat eu, unde am ținut și partea de teambuilding. Ajunsesem în faza în care nu mai puteam să vorbesc, pentru că rămăsesem fără voce. De obicei, nu am încredere în oameni şi îmi place să fac eu ce am de făcut, dar atunci i-am dat lui Johnny absolut tot ce trebuia să facem. El s-a ocupat și și-a făcut treaba minunat, m-a scos din problemă.

O altă persoană ar fi Billy (Bulent Duagi), cu care aveam o prietenă comună și care mi-a povestit despre EESTEC, imediat după ce se întorsese foarte motivat de la un eveniment din Turcia. Așa am aflat eu de EESTEC.

Intervievator: Dacă tot am ajuns la partea asta, ne poți povesti cum ai intrat tu în EESTEC?

Cosmin: Eu am aflat de EESTEC în clasa a XII-a, după bacalaureat. Voiam să intru în EESTEC, le-am povestit colegilor mei de grupă despre avantajele pe care le întâlnești în organizație și vreo trei dintre ei au aplicat. Culmea ironiei, datorită unor probleme avute în perioada aceea, nu m-am mai înscris, dar la un an după, m-am întâlnit la stand cu Cătălin Secoșan și m-a convins să aplic. Eram foarte aproape să nu fiu acceptat, pentru că am avut un moment de blocaj la interviu. Mi s-a pus o întrebare care nu știam unde bate: Un pitic iese din curte și deodată dă peste o groapă. Ce face piticul? M-am blocat efectiv, nu am știut ce să răspund,și era cât pe ce să nu fiu acceptat dar a fost ok până la urmă.

Intervievator: Cum ai caracteriza EESTEC, prieteni sau familie?

Cosmin : Prieteni, pentru că pentru mine contează mai mult prietenii decât familia. E mai importantă interacțiunea și calitatea oamenilor decât sângele.

Intervievator: Consideri că s-a schimbat EESTEC de când ai intrat şi până în prezent?

Cosmin: Da, dar imi e greu să definesc ce anume. Nu contează momentul inţial sau cel final, contează fluctuaţiile de pe parcurs. Au fost multe momente bune şi rele şi din toate înveți. Important este să creşti și să te dezvolți!

Intervievator: Dacă ar fi să te întâlneşti tu, Cosmin din 2014 cu cel de dinainte să intre în EESTEC, ce sfat i-ai da?

Cosmin: După ce am intrat în organizație, eram genul de persoană care se considera deșteaptă și care comenta mereu, dar care nu se implica activ.

Să îți zic și o altă poveste pe lângă: s-a făcut o întrunire specială la KFC, despre care am aflat peste vreo 2-3 ani, pentru că voiau să mă dea afară din organizație. Din ce am înțeles de la băieți, ei mi-au făcut câteva apropo-uri, dar eu nu le-am auzit.

Momentul definitoriu pentru mine a fost primul eveniment internațional la care am fost, în Zagreb, unde m-au luat fetele la 02:00 noaptea și am discutat, m-am simțit ca acasă, deși eram atât de departe. Dacă ar fi să pun punctul pe i, când am simțit eu cu adevărat ca fac parte din EESTEC, atunci a fost. Și am zis că vreau să fac eveniment internațional și la noi: aveam obiective clare, o viziune despre cum trebuia să arate EESTEC din punctul meu de vedere. Mai apoi, din prisma aceleaşi motivaţii, am și candidat ca vice-preşedinte.

Ideea este că dacă ar fi să mă întorc la momentul 0, am avut o perioadă de 6-7 luni în care nu am făcut nimic şi sunt cu 6-7 luni în spate. Asta aş schimbă la mine.

Intervievator: Cu ce te-a ajutat pe tine EESTEC la nivel profesional?

Cosmin: Mulţi îşi dau seama de valoarea organizației după o perioadă. Eu a trebuit să muncesc, să interacționez cu oamenii, să am o serie de așteptări, să îmi doresc să ajung la un anumit nivel şi să mă lovesc de aceleași probleme de care mă loveam când eram în board în EESTEC.

Pe partea de leadership, de vorbitul cu oamenii, pe partea de relații, partea de creativitate, de ieșit din zona de confort de project management, sunt foarte multe lucruri pe care poți să le testezi și să le faci în organizație.

Pe plan profesional, mi-am făcut multe cunoştinţe la nivel european și la nivel de oameni de succes din România. Eu am ajuns la facultate ferm convins că vreau să fac Calculatoare și că vreau să devin un programator. În EESTEC, am descoperit latura această către resurse umane, care am și practicat-o aici.

Intervievator: De unde atâta putere de muncă şi determinare să faci atâtea lucruri în EESTEC?

Cosmin: Îmi dau seama de un plus de valoare atunci când fac lucruri în EESTEC. De ce am rămas în organizație? Pentru că tot timpul am găsit următorul set de provocări, mereu a existat nivelul următor, nu am făcut niciodată acelaşi lucru, nimic repetitiv. Puterea mea vine din faptul că făcând lucrurile diferit, pas cu pas învăț și cresc.

Intervievator: Ce planuri de viitor ai?

Cosmin: În EESTEC sunt în retragere, dacă pot să zic așa. Dar, bineînțeles, o să ajut tot timpul, o să răspund de fiecare dată când va fi nevoie de ajutorul meu. Pe viitor, cochetez cu zona de antreprenoriat, pornesc un job de baschet, training-uri. Nu pot să zic că ăsta este visul meu, dar deocamdată fac câteva lucruri care mă ajută să construiesc și să cresc.

Intervievator: Să presupunem că peste 5 ani intri în sediu, care crezi că va fi reacţia oamenilor?

Cosmin: O să-ţi mai zic o poveste. S-a întâmplat acum vreo 2-3 ani să fiu în sediu sâmbăta pe la 21:00. Și apare o fată debusolată, se uita pe pereți, iar eu am crezut că a greșit sala. Eram suficient de vechi în organizație, încât să știu pe toată lumea dar pe ea nu o știam. Îi zic: Bună,sunt Cosmin! Te pot ajuta cu ceva?. La care ea îmi zice: Bună, Maria! Atunci mi-am dat seama că era Maria Viziteu, una dintre fondatorii organizației. Eram foarte plăcut surprins. Cred că ăsta e sentimentul pe care aș vrea să îl aibă oamenii peste 5 ani când voi intra în sediu: să fie plăcut surprinși și să îmi pună multe întrebări.

Intervievator: Un sfat pentru actualii EESTECeri?

Cosmin: Deşi la un moment nu-ţi dai seama, EESTEC te plăteşte pentru ce faci.

Să se implice cât mai mult, să fie proactivi şi să experimenteze. După ceva timp, o să-ţi dai seama cât de mult ai crescut!

Intervievator: Un sfat pentru viitorii EESTECeri?

Cosmin: Rămâne acelaşi sfat. Un al doilea sfat, care mi se pare foarte important: să fie curajoşi în ceea ce fac. Să se bată pentru o poziţie, să învețe din greșeli și să creadă în ceea ce fac.

 

Momentul definitoriu pentru mine a fost primul eveniment internațional la care am fost, în Zagreb, unde am discutat multe aspecte cu fetele de acolo, undeva la 02:00 noaptea. M-am simțit ca acasă, deși eram atât de departe. Dacă ar fi să pun punctul pe i, când am simțit eu cu adevărat ca fac parte din EESTEC, atunci a fost. Și am zis că vreau să fac eveniment internațional și la noi: aveam obiective clare, o viziune despre cum trebuia să arate EESTEC din punctul meu de vedere. Mai apoi, din prisma aceleaşi motivaţii, am și candidat ca vice-preşedinte.


  • May 2020
    M T W T F S S
    « Apr    
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031
  • Copyright © 1996-2010 eeStec Spirit. All rights reserved.
    iDream theme by Templates Next | Powered by WordPress