Tag: fun

oameni paSionați – Nora Odette Ștefănescu

NoraNume: Nora Odette Ștefănescu

Vârsta: 25 ani

Facultate: Facultatea de Relații Economice Internaționale, Academia de Studii Economice; Departamentul de Sociologie-SNSPA (în curs)

Ocupație: Deal Specialist, Oracle

Locul nașterii: București

EESTECer since 2010

 

 

 

Intervievator: Ce te-a determinat să intri în EESTEC?

Nora: Eu îmi doream de mai mult timp să intru într-o asociație, dar nu știam asta și prin anul III am început să împart pliante prin Catalyst. Așa l-am cunoscut pe Tiberiu, care la momentul respectiv era și el în EESTEC. Am vorbit mai mult cu el și cu Ana Mariș, care facea și ea parte din EESTEC la momentul acela și mi-au zis că se mai organizează niște recrutări pentru cei care vor să intre sau își doresc foarte mult. Știu că m-a intervievat Cîrnu și mi-a pus o întrebare mai inedita, ceva cu un porcușor fosforescent.

Intervievator: Ce te-a determinat să alegi EESTEC și nu VIP, BOS, ASER, ținând cont că tu erai la REI în perioada aia?

Nora: Partea tristă e că eu eram în anul 3, adică în anul în care am aplicat eram deja prea “bătrână” ca să mai intru în ASER. Mi-a fost mai greu decât altor studenți pentru că aveam și cealaltă facultate și astfel a fost necesar mai mult timp pentru a mă obișnui. Si până m-am obișnuit cu toate schimbările din viața mea, eram deja anul 3 de facultate și deci prea coaptă ca să mă mai primească orice asociație. În EESTEC in schimb mi s-a spus că da, mă acceptă și ținând cont că urma să mai fiu studentă încă 3 ani practic, și cu anul 3 și cu cei 2 ani de master, eram ok.

Intervievator: Am înțeles. Ai avut mentori și perioadă de mentorat?

Nora: Da, am avut mentor, un mentor foarte tare. Practic erau mai mulți în echipa de mentori, dar de-a lungul timpului Cosmin Rudeanu a fost mentorul meu declarat și m-a ajutat și când a fost să intru în CROS. Am vrut să intru în comunitatea de resurse umane, pe partea de HR. La momentul acela cochetam cu ideea de a avea un loc în Board și Cosmin a fost alături de mine la fiecare pas.

Intervievator: Îți mai aduci aminte ceva din mentorat? Ceva drăguț?

Nora: Da, nu știu. A fost o perioadă foarte tare. Știu că am vorbit să ne întâlnim și când ne-am întâlnit eram 8 oameni, nu știam pe nimeni, eram așa – foarte stingheră și toată lumea se mai cunoștea pe acolo pentru că ei erau ingineri, erau la Poli și eu nu aveam nicio treabă cu toată chestia asta. Pe urmă a venit Cosmin și ne-a luat într-o ceainărie, pe undeva pe la Cotroceni și am vorbit acolo despre ce o să însemne toată perioada de mentorat. Momentul care mi-a plăcut mie cel mai mult a fost când am intrat într-o sală din Rectorat și a trebuit să ne prezentăm echipa și aveam toți niște chestii pe cap, așa ca un fel de coronițe. Erau foarte simpatice, imaginează-ţi 8 oameni cu niște chestii din alea albe, așa ca niște iepurași.

59609_520988461245528_1115437494_n

Intervievator: Te-ai simțit într-un fel diferit fiindcă nu erai la Poli și erai la ASE?

Nora: Nu m-am simțit diferit, adică am avut fix aceleași șanse ca toată lumea, dar m-am simțit diferit când era vorba să scriu anumite texte, am mai și revizuit texte și am mai observat că erau unele scăpări, din punctul acesta de vedere, la unii colegi.

Intervievator: Dar asta este un plus, nu un minus.

Nora: Da, probabil că eu nu înțeleg la fel de bine când voi vorbiți despre anumite detalii tehnice și cred că asta ar fi minusul meu. Nu puteam să prezint la fel de bine când era vorba de proiecte, despre ce erau ele efectiv pentru că nici nu știam ce poate să ofere Politehnica.

Intervievator: În ce departamente te-ai implicat de-a lungul timpului?

Nora: Am fost implicată în mai multe departamente. La începuturi, pe partea de FR, am dat și telefoane, după aia am cochetat foarte mult cu partea de HR și mi-a plăcut enorm chestia asta, m-am implicat destul de mult și pe partea de interviuri și când a fost de organizat team building-uri, tot pe partea de HR. M-am implicat și când a fost vorba de mentorat. Am fost junior mentor și senior mentor. După aia pe PR. Pe PR cred că am început să mă implic odată cu mentoratul, când am fost mentor senior și după când ai început tu (Cami) să ai departamentul în grijă. Cami mulțumește de ajutor. Nu știu cât de mult am acordat, dar a fost frumos.

Intervievator: Și ce ți-a plăcut cel mai mult dintre toate activitățile?

Nora: Nu știu dacă pot să spun că mi-a plăcut vreuna mai mult ca celălalte, dar știu că în evoluția mea m-au ajutat toate în aceeași proporție.

Intervievator: Și ți-au folosit și pe viitor?

Nora: Da, chiar foarte mult. Adică acum aplic la muncă partea asta de PR. M-au băgat în echipa creativă de la Oracle că știu să mai fac chestii în Photoshop. Și pe partea de HR, știu că sună urât, dar m-a ajutat de fiecare dată când a trebuit să merg să dau un interviu. Îmi aminteam exact ce-am învățat, cum a fost la interviuri și ce aș fi vrut eu să aud dacă aș fi fost intervievatorul.

Intervievator: La câte ICE-uri ai participat?

Nora: Cred că doar la 3, dar nu mai țin minte sigur. Nu, la 3 sigur!

Intervievator: Care ți-a plăcut cel mai mult?

Nora: Cred că al doilea ICE mi-a plăcut cel mai mult, pentru că la primul ICE am fost pe antibiotice și eram un pic “high”, am petrecut și foarte mult la ICE-ul respectiv și nu îmi mai amintesc anumite porțiuni :)). Dar a fost foarte frumos, apar în poze, sunt okay. Însă la al doilea ICE, faptul că l-am organizat si deja știam lumea din EESTEC, m-am simțit altfel. M-am simțit ca într-o adevarată familie.

Intervievator: Îți mai amintești ceva la vreunul dintre ele? O întâmplare mai deosebită sau ceva ce ai vrea să împărtășești?

Nora: Sunt foarte multe întâmplări. Țin minte că la primul ICE ne-a învățat John chestia aia cu cărțile și a fost extraordinar, chiar nu am mai văzut niciodată asta. Nu știu dacă mai poate să fie egală experiența, din punctul ăsta de vedere, am ramas cu gura căscată. Mai țin minte că o tot căutam pe Ana și nu știam unde e + eu am stat în cameră cu Ana Mariș + și săraca a venit ținându-se de spate spunând “am alunecat pe scări”. Se făcuse polei și a alunecat dintr-o parte până în cealaltă a clădirii. Săraca, cred că s-a lovit destul de tare.

Intervievator: La ce evenimente internaționale ai participat?

Nora: Din păcate, am participat la un singur eveniment, dar oricum ăla a fost de ajuns ca să mă facă să mă îndrăgostesc cu adevarat de EESTEC. Am participat la eMovie Academy, în Sarajevo. Acolo a fost foarte tare pentru că am pierdut trenul spre Sarajevo, trenul mergea din București până în Sarajevo, cu escală în Belgrad. Și evident că trenurile românești merg foarte bine și noi nu avem niciodată întârzieri. Am pierdut trenul și eram în Belgrad singură, nu aveam pe absolut nimeni acolo, nu știam pe nimeni și atunci am dat telefon CP-ului din Sarajevo și l-am rugat să îmi spună cum îl cheamă pe băiatul care venea din Belgrad (venea și cineva din Belgrad la eveniment). Aşa l-am cunoscut pe Tihomir care a venit și m-a luat de la gara, am dormit la el acasă și mama și cu sora lui m-au primit ca și cum eram din partea casei și au avut super multă grijă de mine. Seara au mai sosit în Belgrad și alți oameni care făceau tot așa escala și am ieșit cu toţii în club, a fost foarte șmecher, deci practic a fost mult mai bine că s-a întâmplat așa. Toată experiența a fost foarte tare. Am mers pe covorul roșu că era festival de film, am făcut și un film. Eu nu știam absolut deloc Adobe Premiere, și nici nu am învățat deloc în perioada aia, am învățat mai târziu, am mai ținut minte câteva concepte învățate de acolo, ceea ce a fost minunat. Am și un filmuleț în care am înghițit niște heliu și pe urmă am vorbit, e foarte amuzant. Am zis “I like pink ponies”, dar cu vocea pițigăiată.

Intervievator: Dacă tot am ajuns la partea de internațional, cum a fost experiența în echipa de design?

Nora: A fost interesantă, m-am chinuit de mai multe ori să livrez conținut pe care nu știam că sunt capabilă să îl livrez, am avut și vreo două lucrări care au fost preluate ulterior. Am făcut și o siglă și mai era încă un peisaj pentru vară. A fost folositor. Eu îmi doresc ca toată lumea să aplice la cât mai multe poziții de genul acesta, pe internațional, experiența e inedită și înveți foarte multe de la oameni ce provin din medii extrem de diferite.

Intervievator: Acum să vorbim despre evenimentele locale. La câte ai participat?

Nora: Nu am participat. Când am intrat eu, Board-ul a avut un singur eveniment local și după aceea mereu au coincis evenimentele cu faptul că eu eram angajată și prin urmare îmi era imposibil să îmi iau liber de la muncă. M-am implicat însă pe partea de materiale, revizuiam de câte ori puteam, am participat și la traduceri, eram ochiul critic. Țin minte că Rami trebuia să dea exact a doua zi un flyer la print pentru Embedded și am descoperit vreo câteva litere care erau ori în plus, ori în minus și am trimis schimbările exact în ultimul moment. Mă gândeam cum era dacă nu vedeam asta?  Era o cratimă la “s-a”. Eu sunt puțin grammar Nazi.

Intervievator: Trei prieteni pe care ți i-ai făcut în EESTEC?

Nora: Exact asta vorbeam ieri cu Gabi. Gabi Drăgoi lucrează și el la Oracle și am zis că dacă o să mă întrebe Cami mâine despre oamenii din EESTEC, ce o sa răspund?  M-am gândit eu așa mai bine și nu cred că o să dau un răspuns. Pentru mine EESTECul întreg e ca o familie. Mi se pare că dacă aș da niște nume, pur și simplu aș limita impactul pe care EESTEC l-a avut asupra mea. Începi să spui vreo trei nume și apoi se gândesc oamenii care nu au fost menționați “dar pe mine de ce nu m-a menționat” și nu e adevărat. Pentru mine toți au fost foarte importanți. Sunt oameni care acum nu mai sunt în EESTEC. Pentru mine o să rămână mereu acolo. Îți dai seama de patru ani sunt membru, fac patru ani acum și am crescut odată cu EESTECul.

Intervievator: Atunci 3 persoane care te-au influențat într-un fel sau altul?

Nora: Bine, o să dau niște nume în sensul acesta. Una dintre ele ar fi Cosmin Rudeanu pentru că mi-a fost mentor și m-a ajutat în foarte multe proiecte, a dorit implicarea mea în foarte multe proiecte, a avut încredere în mine.

A doua persoană ar fi Johnnelul, pentru că m-a învățat Johnny Oops (râde). Pentru că și el a avut foarte multă încredere în mine și mereu propunea proiecte foarte șmechere, proiecte care aveau la bază restructurarea completă a organizației.

Și cred că a treia persoană ar fi EESTEC pe de-a întregul.

Intervievator: Eu am cam terminat întrebările standard. Avem întrebări de la public. Îți place ceea ce faci la muncă?

Nora: Da. Foarte mult. Chiar îmi place enorm.

Intervievator: Cum vezi lucrul într-o companie multinațională?

Nora: Să știi că nu e chiar așa diferit față de EESTEC. Adică ce am învățat eu în EESTEC se aplică și aici, doar că la alt nivel. Poate e un pic mai structurat.

Intervievator: Cât la sută te-a ajutat facultatea să te angajezi și cât la sută te-a ajutat EESTEC?

Nora: O să zic 50%-50%. Aplic ce am învățat mai ales la master, masterul mi-a plăcut foarte mult. Acolo am parcurs partea de risc, cum să ne dam seama de riscuri și activitățile pe care le rezolvi, cum le prioritizezi, chestii de astea, dar de la EESTEC am primit toată partea calitativă: ce înseamnă lucrul cu oamenii, cum să te descurci cât mai bine, ce înseamnă lucrul în echipă. Mă uitam zilele trecute pe Linkedin că am foarte multe puncte la partea de teamwork și la muncă tot pentru partea asta am fost apreciată.

Intervievator: Ce ai fi vrut să faci în EESTEC și nu ai apucat?

Nora: Chiar pe drumul de la metrou până aici, mă gândeam cam ce sfaturi aș putea să dau eu celor mai mici: Să vă băgați în asociația de studenți dorită, preferabil EESTEC, cât mai repede,  anul doi l-aș vedea eu ca fiind anul perfect pentru că în anul întâi încă încerci să îți dai seama ce se întâmplă cu facultatea, cu profesorii, cu toate examenele. Deja în anul doi ești copt, ești pregătit să îți iei ceva în plus. După anul doi, după ce îți dai seama, aplică pentru o poziție în Board, este extraordinar de important, după aia poți să te gândești și la Board-ul Internațional. E păcat să nu încerci să ajungi și în Board, pentru că după aceea experiența de a manageria o echipă, de a avea în grijă foarte mulți oameni și a te obişnui ca toată lumea să vină să te întrebe diverse nu știu dacă se poate compara cu altceva și o să te ajute și pe viitor. Practic înveţi să îți asumi niște responsabilități și să le duci până la capăt. Acest lucru te va ajuta enorm și la angajare.

Intervievator: Pot să te întreb tu de ce nu ai candidat? Știu că la un moment dat era vorba să candidezi.

Nora: Da, era vorba. Mi-am dat seama că dacă nu ai tot timpul să îl dedici organizației, mai bine nu faci chestia asta. Decât să ai un loc de muncă și în acelasi timp să ai și un loc în Board, mai bine nu urmăreşti oportunitatea respectivă, doar dacă îți permite locul de muncă. Mie nu îmi permitea. Dar a avea loc în Board la EESTEC mi se pare că este ca un loc de muncă în sine.

Intervievator: Cât ai râs cel mai mult la o ședință?

Nora: Adunat? Cred că ani. Se poate aduna și cât au râs ceilalți cu mine. Să îmi puneți trademark la râs, pe un simbol.

Intervievator: Să spunem că o să intri în sediu peste 5 ani, care va fi reacția oamenilor?

Nora: Tu ești acel Grammar Nazi de pe Gmail care ne dă commenturi tot timpul la texte.

Intervievator: Cum vezi tu organizația peste 5 ani?

Nora: Foarte dinamică, poate va fi și alt sediu. Eu asta îmi doresc foarte mult. Nu știu dacă o să fie acordat, dar ar fi minunat. La fel de mult roșu pe tricouri și la fel de multă fericire.

Intervievator: Poți să ne spui ce te menține motivată în cadrul EESTEC?

Nora: Adică de ce mai continui să vin? Cred că sunt foarte mulți prieteni de-ai mei aici. Pentru că am crescut odată cu EESTEC. Mi se pare că dacă nu aș mai veni să mai întreb ce se mai întâmplă sau dacă nu mi-aș mai da interesul, ar fi ca și când mi-aș lăsa un prieten de izbeliște.

Intervievator: S-a schimbat EESTEC de când ai intrat tu și până acum?

Nora: Presupun. Și eu m-am schimbat, s-a schimbat și EESTEC. Au venit alți oameni. Trebuie să definim și un raport. Raportat la ce? Mi se pare extraordinar că au fost organizate foarte multe evenimente internaționale și că copiii ăștia mici care vin din urmă, cum ești tu (Diana), sunteți foarte dinamici, știți exact ce vă doriți și dați cât mai mult suflet, cât mai multă putere de muncă. Sunteți foarte tari!

Intervievator: Cum stai cu timpul liber? Mai ajungi să ai și hobby-uri?

Nora: EESTEC e un hobby în sine pentru că tu iți alegi activitățile extracurriculare. O să vedeți mai târziu, după ce terminați cu facultatea, nu vreau să zic că o să terminați cu EESTEC, pentru că ați văzut nimeni nu termină vreodată cu EESTEC, intri în EESTEC și după chiar dacă ești Alumni, vii cu același drag, dar ar trebui sa începi să te gândești si la familie, prieteni, iubit și am uitat ce am vrut să zic…..

Intervievator: Ce a însemnat pentru tine să devii membru Alumnus?

Nora: O evoluție logică. Așa trebuia să se întâmple lucrurile.

Intervievator: La ședința la care ai fost făcută Alumni, nu ai putut să ajungi. Dacă ai fi fost prezentă ce ne-ai fi spus?

Nora: Probabil că aș fi râs. Și aș fi mulțumit pentru niște ani minunați și pentru anii care urmează să vină.


SummerQuest 2014

SQ_smallPovestea unui EESTECer începe cu un PoliQuest

Încă de la începuturile LC Bucharest, PoliQuestul a fost o parte importantă din procesul de integrare a noilor membri, fiind primul exercițiu de teambuilding din EESTEC, o vânătoare de comori desfășurată pe echipe și contra cronometru.

Din 2005, de la primul teambuilding de acest fel, au trecut 9 ani. Generații noi de EESTECeri au venit și au plecat, dar PoliQuest-ul a rămas același, organizându-se în fiecare toamnă, dupa sesiunea de recrutări.

În această vară, un grup de proaspăt EESTECeri au decis să schimbe regulile. Astfel, a fost organizat primul SummerQuest din istoria LCului, un Quest creat de către membrii aderenți pentru veteranii din AN204Bis.

Patru echipe au răspuns provocării și s-au confruntat în cel mai dificil joc de până acum: indiciile i-au purtat pe concurenți în toate cele patru colțuri ale campusului UPB, de la Taverna lui Romeo până la sediul FILS, de la stația de metrou de la Leu până la sala de sport și înapoi.

Deși echipa Slothsilor a terminat prima, nici prestația celorlalți n-a fost de ignorat. Echipa Pisicilor a fost cea mai entuziastă, Șobolanii au fost cea mai motivată brigadă, iar Râșii au fost apreciați pentru ambiția și perseverența lor.

Primul SummerQuest EESTEC s-a încheiat, în mod tradițional, cu un energizer, ceva premii dulci și răcoroase, dar și mult entuziasm și voie bună.

Așadar, vara vine, vara trece, ne vedem în toamnă la următorul PoliQuest!


This is how we ICEd Monteoru

După cum spuneam, weekendul acesta am fost la ICE(Inner Circle of eeStec). Personal, din start a fost o experienţă pentru care am sacrificat multe; cred că mi-am nenorocit toată grupa din cauza ICE-ului de fapt(cei prezenţi la sediu miercuri 2 dec ştiu de ce). După două teste sâmbătă la prima oră, am reuşit să ajung şi eu exact când începea unul din training-uri, la 15:00. Ca să nu încep să menţionez punct cu punct fiecare moment din zi, o să încerc să fiu concisă. Programul a fost foarte încărcat, dar nu e ceva nou în privinţa asta.
Cele 4 prezentări/cursuri/training-uri pe care le-am prins şi eu au fost foarte interesante. Branding a avut un program genial, căci altfel nici nu se putea. Fund Raising a fost mai mult decât tare, având în vedere că majoritatea noastră, a “cursanţilor”, am stat până la 1 noaptea atenţi. Brother John a ţinut un curs foarte bine structurat în condiţiile cantităţii de informaţii pe care a avut să o prezinte. Fetele de asemenea au avut o prezentare interactivă şi implicativa(dacă există cuvântul). Aici însă apăr şi nişte dar-uri din punctul meu de vedere, insist, strict personal.
Unul dintre ele ar fi faptul că duminică, deşi training-urile au fost în continuare tari, lectorii nu au primit respectul cuvenit. Prin asta mă refer la faptul că au avut sala jumătate goală, fapt ce se poate explică prin oboseală mare, dar totuşi venisem şi pentru sesiuni, nu doar pentru socializare. Ceea ce mă aduce la al doilea dar ridicat de cârcotaşa de mine; consider că a fost din nou lipsă de respect faţă de traineri să se bea alcool în timpul prezentărilor lor. Reprezentăm totuşi o organizaţie; toţi am rămas măcar cu faptul acesta fixat în minte. Fiecare dintre noi, într-un cadru oficial(adică şi un training, workshop, o sesiune de informare) suntem imaginea organizaţiei în numele căreia ne aflăm acolo; un observator extern ar fi rămas mască să vadă aşa ceva(eu una am rămas).
În altă ordine de idei, m-am simţit însă foarte bine. E vorba de atmosfera pe care o creează teen spirit-ul atât de prezent în noi. Deşi picam din picioare din clipa în care am coborât din tren în Buzău, am stat trează până la 7:30 a doua zi. Şi nu singură:)) Zic în sensul că am dansat până am făcut  , am vorbit  mi -a încleştat , am băut   ce-i drept, am  cu lacrimi, am vibrat cu adevărat cu o  din oamenii de acolo. Prin vibrat,  rog  nu  gândiţi la (chiar nu e nicio conotaţie de  ); mă refer la faptul  mi-am regăsit o  din principii  din hobby- la nişte oameni pe care sper   voi  buni prieteni  curând.
A, uitasem la minusuri. Eu nu am avut prieten secret!:((  uitat  mă băgaţi  pe  din oficiu:(( Cu ocazia ,  Hagi   făcut pe secret friend-ul meu.   m- primit  . Dincolo de toate chestiile astea, a fost pentru    mult timp când am plecat bine dispusă de la un training(  unul aglomerat  pe vremuri). Mai am de spus, înainte de încheiere, câteva chestii(atât îmi mai aduc aminte acum); Adi, îţi iubesc papucii ciufuliţi! Şi troller-u ăla cu motive florale; genial! Şi Cârnu nu (cred că) sforăie:)) Şi Mitzu, băi ce-aş fi vrut să vin cu voi să-i speriem p’aia, da erau atâtea scări de urcat. Băi, şi ce-am uitat! Îi salut din oficiu pe toţi oamenii care s-au simţit datori să intre peste şedinţa noastră de echipă de la 4:00 a.m(se ştie din documentare, chiar, că leii sunt mamifere foarte active noaptea). Şi Indra, în sufletul meu am stat de fapt în cameră:)) A, Ioana, cre că mă las de FSP. Băi, şi nu ştiu, nu-mi mai vin acum în minte…
În încheierea mult aşteptată(mulţumesc că aţi ajuns cu cititul până aici), o să vă rog să nu îmi luaţi în nume de rău lucrurile mai dure pe care le-am zis, dar eu aşa văd situaţia. Mulţumim pentru timpul minunat asigurat atât board-ului cât şi echipei organizatoare(în frunte cu Octav).

Be ICE-cool. From now on we’re all EESTEC; a bigger, stronger, more enthuziastic one that before.(Scot dume formale acum)


  • June 2018
    M T W T F S S
    « Apr    
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    252627282930  
  • Copyright © 1996-2010 eeStec Spirit. All rights reserved.
    iDream theme by Templates Next | Powered by WordPress