Tag: fun

oamenipaSionati – Ion Meițoiu

johnnyNume: Ion Meiţoiu 

Facultate: Facultatea de Automatică şi Calculatoare (never finished) 

Ocupaţie: Cloud System Engineer, Bitdefender 

Locul Naşterii: Sighişoara, judeţul Mureş 

EESTECer since 2004

 
 
 
 

 

Intervievator: Ce te-a determinat să intri în EESTEC?

Johnny: Era prin noiembrie, în primul an de facultate, dezamăgit de facultate ( mă aşteptăm să facem roboţi însă făceam matematică şi fizică), am văzut un afiş printat cu imprimantă alb-negru dar pe foi galbene despre o şcoală de brokeraj sau ceva, era o chestie din asta super dubioasă, un parteneriat făcut de Maria (Maria Viziteu membrul 0 EESTEC care a auzit despre EESTEC de la un băiețel din Slovenia în gara Keleti din Budapesta, era și o poză înrămată prin sediu cu banca pe care s-a nascut LC Bucharest intr-o noapte) prin care încercau să mai atragă oameni. Ziceau acolo: “Veniţi joia” şi am mers cu un coleg de grupa în sediu unde am nimerit la o şedinţa EESTEC. Pe atunci nu existau concepte precum recrutările. Erau aproximativ 10 oameni la şedinţa, am rămas să ascultăm, după care am mers la bere şi am rămas de atunci.

Intervievator: De atunci a rămas tradiţia cu joia, prezentări EESTEC?

Johnny: Nu ştiu, când am fost eu în board, alegeam în funcţie de orar. Eram noi, oamenii board-ului, în fiecare semestru ne aduceam orarul, nu aveam Doodle, nu aveam chestii din astea complexe şi mai vorbeam şi cu o parte din membrii seniori pe care îi aveam noi mai aproape şi alături de care simţeam noi că lucrăm bine şi stăteam, ne întâlneam la o bere în Piranha, scoteam orarele din buzunar şi stabileam ziua de şedinţa la care să vină toată lumea, era de obicei seara, 7 jumătate – 8 şi teoretic pe acel semestru, în fiecare săptămâna, atunci era şedinţa.

Intervievator: Care a fost prima impresie pe care ţi-a creat-o EESTEC?

Johnny: Fiind din Bucureşti eram pe din afara colegilor din Regie, iar prin EESTEC am găsit legăturile cu facultatea şi persoanele din cămin. Acesta a fost iniţialul motiv (pentru început/primele luni) pentru care am rămas în EESTEC, deoarece am reuşit să mă integrez destul de uşor. Aveam activităţile programate şi desigur ieşirile din Piranha de după şedinţa.

Intervievator: Cu ce te-ai ocupat în EESTEC?

Johnny: Departamentul meu de suflet a fost echipa tehnică (IT team) care a fost totodată şi prima chestie făcută în EESTEC. Ne ocupăm cu funcționalitatea website-ului, serverului si calculatoarelor astfel că în sediu găseai mereu internet şi un calculator care să meargă!  Probabil cea mai importantă funcţie a fost cea de vice preşedinte al departamentului de HR.

Intervievator: Şi ce alte funcţii ai mai deţinut de-a lungul timpului?

Johnny: Nu am fost coordonator ales pentru evenimente propriu-zise, am fost co-coordonator împreună cu Seco şi Găbiţa care erau colegi de board cu mine, EESTEC Olympics Winter Edition, cunoscut de voi că EESTEC Olympics II. Coordonatorul nostru era Alex Sicoe, un băiat bun, sufletist dar era cu partea de spirit. Partea de coordonare, să administrăm bugetul, să ne asigurăm că sunt task-urile făcute la timp au cam rămas în seama board-ului.

Intervievator: Care îţi este cea mai dragă poziţie pe care ai ocupat-o până acum?

Johnny: HR. Atunci a fost un moment foarte important pentru mine, pentru că a fost pentru prima oară când am simţit presiunea unei responsabilităţi foarte mari. Acum la birou dau cu pixul pe bugete, proiecte care au succes doar dacă reuşesc eu să îmi fac treaba sau nu şi acum îmi e mai uşor, dar atunci au fost câteva momente când m-am trezit că ok, trebuie să zic dacă X sau Y  merită să meargă la un eveniment. Atunci nu aveam problema de acum, atunci se băteau să meargă oamenii la evenimente! Le plăcea! Considerau că e cool să te duci la eveniment! Da?!

Intervievator: Cum se împacă HR-ul cu IT-ul?

Johnny: Sunt 2 pasiuni ale mele! IT-ul este pasiune pentru că îmi place să văd de ce şi cum funcţionează o chestie. HR-ul l-am ales deoarece îmi place să lucrez cu oameni şi atunci eu sunt destul de atipic pentru un IT-ist, pentru că vorbesc, comunic, deci se împacă bine cele două.

Intervievator: Deci şi nişte “people skills” pe lângă cunoştinţele de IT.

Johnny: Exact!

Intervievator: Ce funcţie ai în momentul de faţă?

Johnny: Sunt Alumni, nu mai am nicio funcţie.

Intervievator: Care dintre evenimentele la care ai participat te-au marcat cel mai mult?

Johnny: De la fiecare eveniment am învăţat ceva. Prima oară am plecat în Budapesta pentru o săptămâna, singur, unde mi-am făcut prieteni cu care mă întâlnesc şi în prezent. Am mai mers în Hamburg cu alţi 3 EESTECeri(Dan, Găbiță, Teddy), apoi la 2 congrese şi aşa mai departe (au devenit vagi aceste lucruri, s-au contopit între ele). Primul eveniment făcut de noi a fost EESTEC Olympics. În momentul acela a fost o spargere de generaţie, pentru că nu se realizase o continuitate între membrii experimentaţi din anul 5 şi juniori.

Intervievator: Legat de EESTEC Olympic Winter Edition, poţi să ne povesteşti puţin cum a fost?

Johnny: A fost foarte simplu şi foarte complex în acelaşi timp. Noi nu ştiam de ce să ne apucăm mai întâi. Winter Edition a fost a II-a ediţie, a fost ceva de genul Axway parteneri unici, s-a numit Axway EESTEC Olympics Winter Edition. Tag-ul (improvizat, nu existau tag-uri pe atunci) era AEO şi au venit Axway şi au zis “Ba ne mai trebuie studenţi şi îi dăm drumul”. Am zis ok, facem Winter Edition, era undeva la 6 luni de la prima ediţie, dar am făcut bugetul, l-am dat, am pus premiile, le-am modificat pentru că ne-am luat ţeapă prima dată unde premiile au fost în euro, la a două ediţie le-am făcut în dolari că să iasă la calcule şi cam asta a fost.

Hackatoane nu se făceau, nu existau, conceptul asta era nou, EESTEC Olympics a fost preluat de la “24 Programing Challenge” din Budapesta.

interviujohhny

Dar conceptul asta de “Hai să venim aici să facem ceva, să primeşti o tema”, nu exista şi nu ştiam la ce să ne aşteptăm. Imaginaţi-vă ce a însemnat, Politehnica nu era dotată cu un milion de laboratoare cu un milion de calculatoare, a trebuit să ne ducem noi la firme să le zicem “Daţi-ne calculatoare!”. Erau greu de găsit, greu de convins, până la urmă i-am convins pe cei de la PCmadd să ne dea 15 calculatoare. Ni le-au dat, eu dacă eram în locul lor nu le dădeam. Imaginaţi-va că a venit un puşti de 19 ani cu “Salut Edi(Patronul de la PCMadd pe care il mai am pe messenger si mai vorbim din cand in cand), uite noi vrem să facem asta, hai să facem nu ştiu ce” şi el zice “Da bine, veniţi şi le luaţi de la sediu de pe Hristo Botev, trimit camionul joi din Cluj în Bucureşti că şi aşa trebuie să facem stocul”, evenimentul era vineri!

Intervievator: Împărtăşeşte cu noi câteva momente amuzante petrecute în EESTEC.

Johnny: Pe terasa de la capătul scărilor,la ieşirea din sediu, erau mai multe bănci dezafectate, resturi şi monitoare, iar noi pentru ca ne intelegeam foarte bine cu doamna Sirbescu  am zis ca o ajutam si facem curat pe terasa si le aruncăm de pe clădire. Problema a fost că nu ne-am inteles asupra locului unde trebuie sa le aruncam si le-am aruncat pe spaţiul verde de la intrarea dinspre Automatică, însă a doua sau a treia zi se ţinea admiterea pentru facultate. Noi trebuia să le aruncăm undeva să nu se observe, aşa că am petrecut toată după-amiaza aruncând câteva sute de kilograme de ‘chestii’.

Intervievator: Ne poţi da exemplu de o situaţie dificilă în care ai fost pus şi cum ai trecut peste?

Johnny: Când eram vicepreşedinte pe resurse umane, a fost o mică revoluţie în statutul membrilor în care noi a trebuit reevaluăm toţi membrii. Se adunaseră foarte mulţi membri seniori, însă era puţină lume care se ocupă de proiecte. Deşi oamenii veneau la şedinţă, nu ajutau suficient si glumeam cu board-ul ca avem dulapuri si mese la sedinta. După câteva zile în care am analizat oamenii, am ajuns la concluzia să-l retrogradăm si pe Jammal care îmi era prieten bun. A fost o decizie dificilă, dar i-am explicat situaţia şi consider că am învăţat ceva din acest lucru. În prezent sunt prieten cu Jammal care a fost si reprezentantul membrilor Alumni pentru o lunga perioada.

Intervievator: Cum ai evoluat tu în asociaţie şi cum a evoluat asociaţia faţă de momentul în care ai intrat? Cum te-a schimbat EESTEC?

 Johnny: Înainte, intrarea în asociaţie se făcea fără interviu. Intrarea în EESTEC însemna că adresa ta de email a fost adăugată  pe grupul de discuţie lc_bucharest@yahoogroups.com. Acolo erau puse datele şi orele şedinţelor săptămânale si ale ieşirilor în oraş. Organizaţia a crescut foarte mult, a devenit mai profi, dar la un moment dat poate şi-a pierdut din spiritul său. Atunci aveam mai puţine reguli, constrângeri şi era mai multă pasiune. Pe atunci nu aveai voie să circuli liber în Europa, iar principalul motto al EESTECului este că poţi călători în alte ţări aproape gratuit.

În prezent nu mai am emoţii la interviuri, deoarece am experienţă a 3 ani de recrutări fiecare cu câte 100 de interviuri. Diferenţa dintre oamenii ieşiţi din facultate şi care au activat şi într-un ONG şi cei care au făcut doar facultatea este că ştiu ce înseamnă un deadline şi o şedinţă. Totodată îmi plac oamenii şi în EESTEC ai ocazia să îi înţelegi mai bine şi să îi vezi cum se transformă şi îşi schimbă priorităţile.

Intervievator: Care sunt planurile tale de viitor pentru organizaţie şi în afară ei?

Johnny: Nu am planuri de viitor pentru organizaţie. Mi-am făcut treaba acum mulţi ani, mai rămân în contact pentru că îmi place şi pentru că a însemnat foarte mult pt mine şi dezvoltarea mea personală, am strâns o grămadă de prieteni prin intermediul EESTEC atât local cât şi internaţional.

Pe plan personal:intenţionez să rămân forever young!

Intervievator: Spune-ne cum ar arată o zi din viaţă ta fără EESTEC.

Johnny: Am obţinut ultimele două joburi pe recrutări de la foşti membri. În prezent lucrez la Bitdefender pe baza unei recomandări din partea lui Carmen, de fapt a fost o discuţie de 30 de secunde în Centrul Vechi, în faţă la Fire, marţi noaptea la 3 iar în 2 luni şi jumătate am fost angajat la Bitdefender.

Intervievator: Ai câteva sfaturi pentru baby EESTECers?

Johnny: Să profitaţi la maxim de anii de facultate şi de ce puteţi să faceţi prin EESTEC, EESTECul este  ultimul loc în care îţi permiţi să faci greşeli fără nişte consecinţe aşa mari. Să faceţi greşeli şi să învăţaţi din ele !

 


oameni paSionați – Gabriela Angelica Mihalescu

11020315_1570530073206172_277146328_n

Nume: Gabriela Angelica Mihalescu

Vârstă: 21 ani

Facultate: Facultatea de Automatică și Calculatoare, Universitatea Politehnica București;

Ocupație: Trezorier EESTEC București

EESTECer since 2013

 

 

 

 

Intervievator: Ce te-a determinat să intri în EESTEC?

Gabriela: Eu făcând voluntariat de mai mulți ani, știam că atunci când voi veni în București, va trebui să fac parte dintr-o asociație de studenți și practic eram decisă încă din clasa a XII-a să fac asta. Venind în prima zi de facultate, am intrat în Rectorat și am văzut mai multe standuri ale organizațiilor din Politehnica. Am trecut pe la fiecare, am discutat cu fiecare, însă la standul de la EESTEC am găsit-o pe Miki(Mihaela Ganciu) care mi-a povestit plină de entuziasm și plină de bucurie despre EESTEC, despre ceea ce făceau ei atunci și astfel m-a convins energia pe care ea mi-a transmis-o. În același timp mi s-a părut și o provocare pentru mine deoarece era o organizație internațională, evenimente internaționale, puteai să călătorești, veneau studenți străini aici. A fost ceva total nou pentru mine, eu făcând voluntariat într-un alt domeniu până atunci. 

Intervievator: Până să ajungi trezorier, ce ai făcut tu în EESTEC?

Gabriela: Măi … să știi că nu am făcut mare lucru. Am făcut parte din departamentul de FUNdraising unde am fost activă mereu, am organizat petrecerea „Welcome Party” pentru evenimentul internațional „Energy Always a Challenge IV”. Am încercat să coordonez petrecerea de EESTEC Day, însă nu am reușit să fiu coordonator, dar am contribuit la organizarea acestei petreceri.

Intervievator: Ai participat la vreun eveniment internațional?

Gabriela: Da. Am fost la Congresul din Atena, anul trecut, împreună cu alți nouă EESTECeri. 

Intervievator: Ce ți-a rămas în memorie de la acest Congres?

Gabriela: În primul rând oamenii. Erau adunați acolo peste o sută de EESTECeri din toată Europa și cu toții erau super de treabă, călduroși și plini de energie. Mi-au plăcut Adunările Generale, pentru că am cunoscut mult mai de aproape ce înseamnă EESTEC internațional,  mi-au plăcut petrecerile, am vizitat Atena și m-am distrat extraordinar de mult. Cred că a fost cea mai frumoasă experiență de când sunt în EESTEC. 

Intervievator: Îmi spuneai că ți-a plăcut partea de internațional. În ce echipe de la internațional activezi?

Gabriela: Activez ca BA (Board Assistant) în Collector Teams și la echipa de contactare a companiilor în Fundraising teams.

Intervievator: Deși nu cred că ai prea multe regrete până acum, ce-ai vrut să faci în  EESTEC și nu ai apucat?

Gabriela: Mi-aș fi dorit ca înainte să candidez în board, să fi coordonat un eveniment în EESTEC. Cred că acesta e un mare regret pe care îl am, deși de opt luni, de când sunt în poziția de Trezorier, am coordonat mai multe evenimente. După ce îmi voi termina mandatul nu voi mai putea coordona un eveniment, deci acesta este cel mai mare regret: faptul că nu am avut ocazia, de pe poziția de coordonator, să mă bucur, să am o echipă a mea cu care să lucrez la un anumit proiect…deși e paradoxal, pentru că oricum fac asta. Mi-aș fi dorit, clar, să fiu coordonator pentru un eveniment.

Intervievator: Dacă ai fi putut alege să cooordonezi un eveniment din toată istoria EESTEC, ce-ai fi ales?

Gabriela: Ce întrebare grea…(râde). Cel mai probabil eeStec Olympics, însă îmi plac și evenimentele internaționale. O să zic eeStec Olympics. 

Intervievator: De ce eeStec Olympics?

Gabriela: Pentru că e un eveniment ce are rezultate foarte bune în rândul studenților. Mie ca și student în acest domeniu, mi se pare o șansă extraordinară să poți să participi la un maraton de programare, să intri în contact cu atâtea companii interesate și după să poți să te mândrești că ai făcut o anumită aplicație. Tocmai pentru că atâtea companii sunt interesate de acest eveniment, ele pot să vină foarte bine în întâmpinarea nevoilor participanților. Un alt motiv ar fi acela că e pe ceea ce îmi place, adică pe programare.

Intervievator: Ai apucat să ne povestești puțin despre faptul că ai intrat în Board. Care este cea mai memorabilă întâmplare din ultimele opt luni?

Gabriela: Au fost foarte multe momente memorabile și speciale. Dacă e să vorbim strict pe partea profesională, cu siguranță cele mai bune momente au fost când primeam confirmări de la parteneri cum că vor să fie colaboratorii noștri. Dacă e să vorbim din punct de vedere personal, cred că cel mai special moment a fost astă vară când am trecut printr-o perioadă mai grea și am văzut că oamenilor din EESTEC le păsa de mine, mai ales colegilor de Board. Am avut nevoie de colegii mei de Board și ei au fost acolo necondiționat. 

Intervievator: Ne-ai povestit cea mai dragă amintire a ta,  povestește-ne-o pe cea mai stânjenitoare din ultimele opt luni. Spune primul lucru care-ți trece prin minte, cea mai amuzantă sau cea mai aiurea situație în care ai fost pusă.

Gabriela: Un lucru foarte frumos pe care l-am făcut în EESTEC a fost să țin împreună cu Dani (Daniel Barbu) un training de Project Management la ICE. La acest training, împreună cu membrii aderenți, stabileam așteptările, fricile și regulile trainingului. Una dintre frici era „Ne e frică de Gabi”. Nu știu cât de mult a fost în glumă sau nu, pentru că eu am, câteodată, o atitudine puțin mai impunătoare să zic așa, însă a fost destul de stânjenitor să văd că lumea zice că le e frică de mine. Asta a fost și stânjenitor și amuzant. 

Intervievator: Poți să ne vorbești despre cinci prieteni ai tăi foarte buni pe care îi ai în EESTEC și despre care crezi că o să îi ai și după ce termini cu organizația?

Gabriela: E foarte greu, deoarece toți oamenii din organizație sunt speciali și de la fiecare dintre ei ai ceva de învățat, dar, într-o ordine total aleatorie, îi voi lua pe colegii mei de board fiindcă toți îmi sunt prieteni. 

Voi începe cu Ruxi (Ruxandra Bituleanu), prietena mea de la bun început, cu care am avut o chimie încă din prima seară în care ne-am cunoscut. Ruxi este una dintre cele mai bune prietene ale mele, pentru că am trecut mereu prin aceleași greutăți: când am candidat la board eram amândouă la fel de lipsite de curaj și aveam aceleși temeri, de când suntem în board am întâmpinat aceleași greutăți pentru că amândouă eram intrate de curând. E o persoană specială pentru mine pentru că de fiecare dată când o sun ea e acolo să mă asculte și să îmi dea sfaturi, am trecut de la a fi doar colege de board. 

Al doilea membru este Vali(Valentin Tudor). De ce e Vali unul dintre cei mai buni prieteni ai mei? Pentru că mă relaxează. Eu sunt o persoană mai agitată de felul meu, iar de fiecare dată când e Vali acolo, în situații critice, mă calmează, e atât de empatic și mă înțelege. E prietenul pe care orice om și l-ar dori, pentru că niciodată nu îți spune ceva de rău, niciodată nu te ceartă, nu te critică, nu te jignește. 

De Sabina mi-a plăcut foarte mult de la început, am vrut să fac parte din echipa ei de mentorat și nu mă gândeam că vreodată o să fim atat de bune prietene. Sabina e cea mai realistă persoană pe care o cunosc, mereu îmi spune în față lucrurile așa cum sunt, nu se cotește, nu e afectată de lucrurile din exterior. Chiar ai nevoie de o persoană de genul care să-ți deschidă ochii și să te ridice spunându-ți adevărul în față. 

A patra persoană din board este Daniel. Nu credeam niciodată că ne vom înțelege atât de bine. La început ne certam extraordinar de mult, chiar nu-l suportam și știu că sentimentul era reciproc. Cu timpul am ajuns să ne completăm foarte bine unul pe celălalt, să ne acceptăm defectele și încăpățânarea și să știm cand unul dintre noi trebuie să cedeze. Acest lucru ne-a făcut să ne apropiem foarte mult. Înainte vorbeam 90% despre EESTEC și 10% despre viața personală, acum aș spune 70% viață personală și restul EESTEC. Despre organizație vorbim la fel de mult, deci asta arată cât vorbim. Chiar cred că am găsit în Dani un prieten foarte bun, că am ajuns în punctul în care pot să-i spun orice, iar el poate să-mi dea sfaturile de care am nevoie din partea unui băiat. 

A cincea persoană este Alinuța, pentru că ea a crezut în mine, poate când alții nu credeau. Ea este cea care a fost alături de mine atunci, nu pentru că a fost fostul trezorier, ci pentru că am simțit-o aproape, a văzut potențialul din mine, m-a ajutat să cresc. Chiar dacă nu ne mai vedem atât de des, când ne vedem, ne crește inima amândurora și suntem fericite că ne vedem și discutăm. 

Intervievator: Acum că ne-ai spus prietenii, spune-ne și trei oameni care te-au învățat și ți-au influențat viața de EESTECer și nu numai.

Gabriela: Îi voi exclude pe cei cinci de mai sus, deoarece ei au contribuit evident la dezvoltarea mea și la evoluția mea în EESTEC, acesta fiind motivul pentru care sunt atât de importanți. Voi continua cu alte trei persoane care m-au învățat foarte mult. În primul rând Alex Goțoi, care mi-a fost alături de fiecare dată când am avut nevoie, deși tot ceea ce vorbim se rezumă la EESTEC și la partea de FUNdraising. Cred că Alex este persoana care niciodată nu mi-a spus nu când am avut nevoie și pentru asta îi mulțumesc. 

O altă persoană este Cosmin și va râde când va citi asta pentru că am să pomenesc de serile când mergeam împreună acasă pe jos și povesteam destul de mult, Cosmin având un mod foarte bun de a te învăța. Se spune că fiecare om are răspunsurile în el, numai că trebuie să pui întrebările potrivite pentru a le afla. Exact asta făcea Cosmin cu mine. Vorbeam jumătate de drum și mă plângeam, iar el îmi punea astfel de întrebări care mă făceau să-mi dau seama dacă lucrurile sunt așa cum le vedeam eu. Cred că el m-a făcut să analizez o situație de mai multe ori înainte de a lua o decizie.

A treia persoană este VaK(Nicolae Iustin Popescu). Nu pot să spun ce am învățat de la el, deoarece fiecare discuție cu el m-a făcut să trag niște concluzii. VaK este persoana care vede tot timpul partea pozitivă a lucrurilor, persoana care știe să-ți ridice moralul oricând și care are răspuns la orice întrebare. 

Intervievator: Ce planuri ai după perioada de Board?

Gabriela: Nu știu. Va fi foarte greu. Nu știu ce voi face, pentru că petrec foarte mult timp la EESTEC, fac foarte multe lucruri pentru organizație acum, iar când îmi voi termina mandatul va fi foarte greu să găsesc ceva care să-mi placă cel puțin la fel de mult și să-mi ocupe atât de mult timp. Dacă este să vorbesc despre ce voi face în EESTEC, la anul îmi doresc să fiu mentor, îmi doresc să fac parte din departamentul de PR și să-i ajut pe cei mici să crească, să se dezvolte. Dacă vorbim de partea profesională, vreau să mă angajez. 

Intervievator: Cum vezi tu organizația ca un întreg peste să zicem trei ani?

Gabriela:  Mi se pare că, cel puțin de când am intrat eu și din poveștile membrilor mai vechi, organizația a crescut foarte mult și crește de la an la an. Așteptarea mea este ca în următorii trei ani să aibă aceeași ascensiune, să continue să se dezvolte, să facă evenimente din ce în ce mai calitative, să aibă parteneri din ce în ce mai mari și mai mulțumiți și să aibă studenți care să învețe din evenimente. Probabil peste trei ani, organizația va avea cel puțin patru evenimente pe an, va avea cinci membri de board foarte buni, va avea un număr mai mare de membri activi, dar același spirit dintotdeauna. 

Intervievator: Peste cinci ani, când vei intra în sediu, cum crezi că vor reacționa oamenii?

Gabriela: Măi, eu sper să mă cunoască. Eu îmi propun să rămân aici destul de mult, să mai trec pe la EESTEC, chiar dacă nu voi mai fi la fel de activă și sper ca atunci când mă vor vedea să se bucure. E cea mai mare dorință a mea. Să se bucure. 

Intervievator: Ce sfaturi ai pentru oamenii care fac acum FUNdraising și pentru cei care vor face în viitor? Cum ar trebui să fie un om de FUNdraising?

Gabriela: E foarte greu să spun asta pentru că mie mi-a fost frică să fac parte din acest departament. Mi se părea că trebuie să fii foarte profi, să ai skill-uri foarte bine definite, că trebuie să te descurci, să ai foarte multe informații și abilități pentru a putea face față acestui departament, însă experiența m-a învățat că tot ce ai nevoie este să-ți placă și să îți dorești să faci asta pentru că atunci când îți dorești să faci ceva cu siguranță reușești. Aș putea să încep să înșiruiesc anumite calități pe care ar trebui să le aibă un om din departamentul de FUNdraising, însă am să rămân doar la partea de dorință și motivare, pentru că este tot de ce ai nevoie. În EESTEC găsești oameni care să te ajute să-ți dezvolți absolut orice abilitate pe care tu crezi că nu o ai, dacă îți dorești asta. 

Intervievator: Cum ai motiva tu un membru să facă parte din departamentul de FUNdrasing? Ce ai învățat tu de poți să folosești pe viitor?

Gabriela: Motivul pentru care mi-a fost mie frică să intru în acest departament a fost în primul rând că nu înțelegeam mai nimic din ce se întâmplă aici și în al doilea rând pentru că mi se părea că e un departament foarte serios, foarte rigid, foarte exact, organizat, trebuie neapărat să fi acolo super profi și nu neapărat să te și distrezi în același timp. Mi-am dorit ca în mandatul meu să-i dau puțină culoare departamentului de FUNdraising și să-l fac să fie mai FUN, astfel a intervenit ideea cu FUNtoratul, ideea cu selfie-urile la întâlniri, ședințele destinse. Încercăm ca în discuțiile noastre să și glumim tot timpul, să ne și distrăm, să ne amuzăm de fiecare dată când avem ocazia și cred că un sfat pentru viitorii oameni din echipa de FUNdraising este să se simtă bine și să se distreze în timp ce sunt profesionaliști și obțin rezultate pentru evenimente. 

Intervievator: Ce-ai învățat la departamentul de FUNdraising și poți să aplici pe viitor?

Gabriela: În primul rând cum să fiu organizată. În al doilea rând cum să fiu profesionistă și cum să mă comport în situații dificile cu persoane dificile, cum să negociez, cum să obțin ceea ce vreau. Am învățat că agenda este la fel de importantă ca telefonul. Nu merg nicăieri fără agendă. Un mare plus pe lângă toate acestea este că de la întâlnire la întâlnire cunosc oameni din departamentele de HR sau Marketing de la companii, oameni care peste ceva timp poate îmi vor lua un interviu pentru a mă angaja. Faptul că pot să intru în contact cu ei și ajung să cunosc nevoile lor este un mare plus pentru mine și sigur mă va ajuta în cariera mea profesională. 

Intervievator: La câte ICE-uri ai participat?

Gabriela: La două! 

Intervievator: Care a fost ICE-ul care ți-a rămas la inimă?

Gabriela: Amândouă. Primul a fost ICE-ul meu și cu siguranță îți dai seama că a fost memorabil. Toate trainigurile, nopțile nedormite, petrecerile, oamenii noi, discuțiile. Extraordinar! Dacă e să vorbesc de cel de-al doilea ICE, e tot ICE-ul meu pentru că am fost în board și am contribuit la organizarea lui. Este la fel de special ca primul. Probabil la următorul voi putea să fac o diferență pentru că nu voi fi nici membru junior și nu voi fi nici în echipa de organizare și atunci cred că va fi un alt sentiment. 

Intervievator: Spune-ne o întâmplare de la un ICE în care tu să fi fost în centrul atenției.

Gabriela: Un moment super penibil, în care mi-a fost super rușine, a fost la premiere la ICE-ul meu când erau toți membrii, juniori, seniori, alumni, de onoare. Abia atunci lumea începuse să mă cunoască pe mine. Când am primit diploma de membru junior și de participare la ICE, Cătălin a zis că mă saluta Niels, moment în care eu m-am făcut toate culorile. Mi-a fost atât de rușine mai ales că toată lumea întreba „Cine-i Niels, cine-i Niels?”. Niels este unul dintre paricipanții la EAC, un EESTECer din Munchen cu care am fost foarte buni prieteni în acea perioadă. 

Intervievator: Spune-ne o întâmplare amuzantă de la o întâlnire de FUNdraising?

Gabriela: Se stabilise o întâlnire cu o companie din București, o întâlnire la care am participat cu Dani, și aflasem cu foarte puțin timp înainte că trebuie să fim la ora 17:00 acolo. Nici unul dintre noi nu avea timp să se mai schimbe. Ei bine Dani a venit la întâlnire cu tricoul de EAC și eu am mers la întâlnire cu o bluziță cu Mickey Mouse. A fost atât de ciudat… Și acum mă gândesc cât de penibili am fost. Ideea este că întâlnirea a decurs bine, însă nu o să mai facă nimeni asta niciodată.

Intervievator: Care este cel mai amuzant lucru pe care ți-l amintești din perioada de mentorat?

Gabriela: Cel mai amuzant lucru pe care mi-l aduc aminte din mentorat este faptul că toată lume îmi spunea „Iepurașul Duracell„. Ideea e că am fost destul de activă în perioada de mentorat, poate prea activă. Eram fixată pe punctaj și în momentul în care intram în sediu, lumea era: „A!! Iepurașul Duracell” „Uite iepurașul Duracell”. Acesta e cel mai amuzant lucru.

Intervievator: Ce ai vrea să ne spui și nu te-am întrebat?

Gabriela: Aș vrea să spun că EESTEC este ca a doua mea familie și că, deși nu sunt din București și familia mea este destul de departe, aici mă simt ca acasă. Fiecare student ar trebui să facă parte dintr-o organizație pentru că este o experiență unică și mi se pare că nu te autodepășești și nu ieși din cochilia ta de student dacă nu faci asta. 

Aș mai vrea să spun că sunt o norocoasă că fac parte din această organizație. Pot să vă spun că cel mai frumos sentiment este atunci când văd entuziasmul membrilor echipei de FUNdraising care obțin rezultate. Îmi aduc aminte de Adelina, după ce a obținut prima întâlnire, cu lacrimi în ochi și care tremura, tremura din cap până în picioare, eu o strângeam în brațe și spunea că nu-i venea să creadă. Mi-aduc aminte de Andra care țipa la telefon că a obținut o întâlnire la o altă companie. E super mișto să vezi că ești acolo pentru cineva și ești destul de important pentru că îi ajuți, îi dai sfaturi, contezi pentru acea persoană. E cel mai frumos când îi vezi cum cresc și învață datorită ție. Nu cred că e bucurie mai mare.

În încheiere, am un mesaj pentru actualii și viitorii EESTECeri: profitați la maxim de oportunitățile ce există în această minunată organizație, explorați fiecare departament, discutați cu fiecare membru, bucurați-vă de momentele bune și mai puțin bune și credeți în voi!

 

 


oameni paSionați – Roxana Tudor

roxNume: Roxana Tudor

Vârsta: 24

Facultate: ASE, Management

Ocupație: Studentã

Locul nașterii: Bucureşti

EESTECer since 2008

 

 

 

 

Intervievator: De cât timp eşti în EESTEC?

Roxana: Aproape 6 ani.

Intervievator: La câte ICE-uri?

Roxana: La 7.

Intervievator: Cum vezi tu oamenii în EESTEC, mai apropiaţi de noţiunea de familie sau de prieteni?

Roxana: Asta e un pic ciudat pentru cã unii îmi sunt prieteni dar cu timpul au devenit un fel de familie. Mi se pare cã în EESTEC ne-am format o familie, EESTEC-ul e o familie în fond.

Intervievator: Cum am vorbit de prieteni, spune-ne 3 prieteni din EESTEC şi o situaţie care te leagã de aceştia.

Roxana: Bun, exceptându-l pe Ursu: John, Johnny, Teddy. De John m-a apropiat foarte mult momentul în care m-a ajutat sã candidez ca PR pentru cã a văzut potenţial în mine şi asta m-a impulsionat. Lucrurile astea au dus la o prietenie de aproape 6 ani. Cu Teddy am lucrat foarte mult la partea de PR şi tot aşa, lucrurile astea ne-au apropiat. Johnny e persoana aia pe care o sun când plâng şi nu mai pot sã îl stresez pe Ursu așa că el mã ajutã sã mã calmez.

Intervievator: Cât de mult consideri cã s-a schimbat EESTEC-ul de când ai terminat tu board-ul şi pânã acum?

Roxana: Cred cã s-a schimbat destul de mult şi s-a schimbat în bine. Mi se pare cã viziunea cu care am plecat eu în board despre EESTEC s-a dezvoltat în timp şi s-a atins, poate chiar s-a depãşit în sensul în care în momentul în care am intrat în board ca PR, cea mai mare dorinţa a mea era ca EESTEC-ul sã fie vizibil în rândul celorlalte organizaţii şi în Bucureşti în general. Lucrurile astea în momentul de faţă sunt aşa cum ar trebui sã fie, s-a întâmplat chestia asta şi asta îmi place. Suntem vizibili şi în rândul companiilor şi asta conteazã şi mai mult. Îmi place faptul cã acum companiile vin la noi sã ne întrebe ce mai facem şi când organizãm evenimente.

Intervievator: Cum a fost sã nu fii studentã la Poli şi sã faci parte din EESTEC  şi cu ce te-a ajutat facultatea pentru partea de PR?

Roxana: Facultatea m-a ajutat cu un singur lucru: faptul ca mi-a dat timp sã vin la EESTEC (râde), asta prima facultate. Nu a diferit cu nimic faptul cã nu eram din Politehnicã. M-a ajutat in EESTEC faptul cã aveam afinitãţi cãtre partea tehnicã, în sensul cã reparam televizoare cu bunicul meu când eram micã, şi lucrurile s-au îmbinat atât de frumos încât am crescut în EESTEC alãturi de pasiunea mea pentru PR şi pasiunea pentru lucrurile tehnice.

Intervievator: Cum ai auzit de EESTEC?

Roxana: Am auzit de EESTEC de la Ursu. Eram de puţin timp împreuna şi el mi-a spus cã dacã vreau sã stau cu el, el fiind HR a trebuit sã stea la standul de recrutãri în acea perioadã, o sã trebuiascã sã vin și eu la stand. Şi am zis cã “Ce sã fac acum?”, fatã indrãgostitã, o sã stau cu iubitul. La stand am gãsit-o pe Cãtãlina Bãlan, ea împãrţea flyere pentru recrutãri şi a inceput sã îmi povesteascã despre EESTEC. Şi dupã două zile de povestit cu Cãtãlina am spus “da’ eu ce fac? stau aici degeaba? Nu pot sã iau şi eu un flyer şi sã împart?“. Şi uite aşa vorbeam de EESTEC ca şi cum aş fi fost în organizaţie de vreo doi ani şi mi s-a pãrut foarte frumos. Ulterior am rãmas, am venit şi la şedinţe, eram foarte emotivã la început dar ceva m-a ţinut aici.

Intervievator: Poţi să ne povesteşti motivul sau acel “ceva”?

Roxana: Da, acel “ceva” au fost prietenii pe care i-am descoperit aici şi pasiunea oamenilor pentru a face ceva. Asta a fost cel mai important. Apoi ar mai fi faptul că oamenii îşi doreau sau îşi doresc să îşi depăşească condiţia, în sensul de dezvoltare personală, dezvoltare de prietenii, învăţat.

Intervievator: Cum vezi tu o intrare în sediu peste 5 ani? Cum o să reacţioneze lumea?

Roxana: Eu mă aştept să văd o canapea în sediu şi cred că lumea o să reacţioneze foarte ciudat în sensul în care unii probabil nu o să mă cunoască şi alţii o să mă recunoască şi o să zică “Ea e Roxana!” (râde) şi atunci o să mă simt bine. Sper să se întâmple lucrul asta! Probabil că o să intru cu un urs mic şi atunci nu o să mai fie niciun dubiu, o să mă recunoască toată lumea. Ne vedem peste 5 ani şi atunci o să vedem ce se întâmplă.

Intervievator: Ce planuri de viitor ai?

Roxana: În viitor mă văd având un business pe dezvoltare personală pentru tineri. Mi se pare că au nevoie de îndrumare şi pe mine m-au ajutat foarte mult lucrurile pe care le-am învăţat în EESTEC pe acest plan şi m-au format. Când spun dezvoltare pentru tineri mă refer la tineri de liceu, clasa a 12-a. Aş vrea să reuşesc într-un fel sau altul să îi ajut să îşi găsească o direcţie în viaţă pentru că sunt destul de debusolaţi. Nu prea îi ajută nimeni.

Intervievator: Ce înseamnă pentru tine noţiunea de mentor în EESTEC?

Roxana: Vai, aş putea să vorbesc o jumătate de ora despre asta! (râde) Pentru mine mentoratul a fost foarte important. În ce sens? Cred că un mentor este persoana cu care ai primul  contact atât în EESTEC cât şi în viaţă pentru că mentorul în EESTEC de obicei este o persoană care a trecut prin acele experienţe prin care tu nu ai trecut. Mi se pare că mentorul în EESTEC ar trebui să fie un om care să îţi fie alături şi la bine şi la greu şi să te ajute să te dezvolţi. Asta a fost principalul aspect pe care am încercat să îl insuflăm menteelor din cadrul echipei coordonată de mine şi Sabina. Cred că mentorul trebuie să analizeze în primul rând dorinţa omului de a face ceva atât în EESTEC, exact cum am spus, cât şi în viaţă. Şi cu toţi membri echipei am stat la discuţii despre ce îşi doresc ei să facă şi care le sunt pasiunile. Cred că asta înseamnă să fii un mentor. Pentru mine perioada de mentorat e foarte importantă în sensul în care dacă nu te comporţi corect, menteeul, fiind un om care nu a trecut încă prin anumite experienţe , s-ar putea să strici mai mult decât să repari. Mentorul ar trebui chiar să pună suflet şi să fie acolo atât pe perioada programului de mentorat cât şi după integrarea noilor veniţi în EESTEC.

Intervievator: Cum te-a ajutat EESTEC-ul pe plan professional?

Roxana: EESTEC-ul mi-a dat practic deschiderea spre o carieră, niciodată nu m-am gândit să muncesc într-o multinaţională, niciodată nu am aplicat pentru un post, mereu mi-am dorit să fac ceva pe cont propriu. Dar în momentul de faţă nu poţi face ceva pe cont propriu dacă nu ai experienţă într-un domeniu. Şi fără alte experienţe..numai cu cea din EESTEC am reuşit să-mi deschid foarte multe portiţe, în sensul de comunicare cu oamenii din companii, de mentalitate şi de cum să te prezinţi la interviu. Cred că dacă faci parte dintr-o organizaţie studenţească omul cu care discuţi la un interviu te priveşte altfel, te priveşte că pe un om care vrea să facă ceva, care îşi doreşte să facă mai mult şi atunci deja nivelul discuţiei se schimbă şi găseşti foarte multe lucruri în comun. Spre exemplu am fost la interviuri cu persoane care au avut şi ele experienţe într-o organizaţie studenţească, şi apoi s-a transformat dicuția în :’Dar la tine cum a fost?’,’Voi cum aţi organizat un eveniment?’, ‘Evenimentele cum au fost?’

Intervievator: Ce ţi-a plãcut cel mai mult la poziţia de Board?

Roxana: Echipa şi faptul că am fost diferiţi şi că am ajuns foarte uşor să ne cunoaştem bine şi să funcţionăm că nişte prieteni vechi, motiv pentru care lucrul la proiecte şi evenimente a fost mult mai simplu. Am reuşit cu ajutorul lui Dodo să comunicăm eficient, să putem să ne spunem unul altuia inclusiv problemele personale şi să putem să ştim care e starea de spirit a fiecăruia dintre noi în orice moment.

Intervievator: Sfaturi pentru actualii şi viitori EESTECeri

Roxana: Principalul sfat este să încerce din primele momente să cunoască cât mai mulţi oameni atât vechi cât şi noi, să înveţe din greşelile fiecăruia şi să treacă peste frica de a lucra cu o persoană cu care poate nu se înţeleg sau cu care nu împărtăşesc aceleaşi valori. Pe lângă asta, este foarte important să se implice în cât mai multe proiecte, să participe la cât mai multe şedinţe departamentale pentru că asta îi va ajută să-şi găsească drumul în viaţă. Ulterior, cred că fiecare EESTECer trebuie că măcar o dată să îşi dorească să aplice la coordonarea unui eveniment sau la o poziţie din Board.

Intervievator: Ce te menţine motivatã?

Roxana: În toţi cei 7 ani de EESTECer am avut şi momente bune dar şi momente proaste atât pe plan personal cât şi pe plan profesional, însă de fiecare dată o ora petrecută în sediu cu oameni noi sau vechi m-a ajutat să mă regăsesc, să-mi dau seama de unde am plecat şi ce-mi doresc să fac în viaţă. Oamenii noi au întotdeauna o energie şi o motivare din care cred că fiecare membru vechi ar trebui să ia câte puţin atunci când se simte descurajat sau depăşit de problemele de la job.

Intervievator: Ce înseamnã pentru tine sã fii membru de onoare?

Roxana: Am început drumul în EESTEC ca un om din exterior fără legătură directă cu Politehnica şi nu m-am aşteptat să ajung aici. Întotdeauna mi-am dorit să ajut EESTECerii să crească şi să fie mândri de ceea ce învaţă sau reuşesc să facă în organizaţie la fel cum şi pe mine m-au ajutat membrii vechi. Faptul că sunt membru de onoare îmi dovedeşte că am reuşit într-o oarecare măsură să fac acest lucru prin implicarea şi acţiunile mele. Acest titlu vine din punctul meu de vedere cu o responsabilitate şi mai mare de a ajuta membri pe viitor şi de a le fi alături oricând au nevoie.

Intervievator: Cum ai reuşit să convingi EESTEC să organizeze un eveniment pe latura artistică(EESTEC Art 2009)

Roxana: După cum am spus şi mai sus, relaţia mea cu ceilalţi membri ai Boardului a fost una foarte apropiată. Pe lângă faptul că evenimentul a fost un prim pas în dezvoltarea noastră, pentru mine a fost o ocazie de a-mi pune amprenta asupra EESTECului şi de a învăţa ce înseamnă să coordonezi un eveniment. Fiind cea mai mică din Board şi neavând o experienţă anterioară colegii mei au înţeles şi m-au încurajat să îmi dezvolt ideea pentru că şi-au dat seama că acest lucru mă va ajuta să cresc. Pe lângă asta, scopul evenimentului a fost de a ne creşte vizibilitatea cu fonduri limitate şi de a implica  EESTECerii încă de la început în organizarea unui eveniment. Acest lucru ne-a ajutat să motivăm ideea.

Intervievator: Ai vreun regret că n-ai apucat să faci ceva în EESTEC şi ţi-ai fi dorit foarte mult să faci?

Roxana: Da, regret că nu am fost la nici un eveniment internaţional, dar bine la mine a fost şi faptul că mai toate evenimentele internaţionale, în afară de exchange-uri, erau pe domenii ce ţin de politehnică şi am simţit că nu e locul meu acolo. Poveştile celor care au fost sunt geniale, așa că la un moment dat o să merg ca neoficial. Cred că asta e neapărat un pas pe care trebuie să îl fac în viaţă mea de EESTECer.


  • May 2017
    M T W T F S S
    « Apr    
    1234567
    891011121314
    15161718192021
    22232425262728
    293031  
  • Copyright © 1996-2010 eeStec Spirit. All rights reserved.
    iDream theme by Templates Next | Powered by WordPress