Tag: FR

oameni paSionați – Gabriela Angelica Mihalescu

11020315_1570530073206172_277146328_n

Nume: Gabriela Angelica Mihalescu

Vârstă: 21 ani

Facultate: Facultatea de Automatică și Calculatoare, Universitatea Politehnica București;

Ocupație: Trezorier EESTEC București

EESTECer since 2013

 

 

 

 

Intervievator: Ce te-a determinat să intri în EESTEC?

Gabriela: Eu făcând voluntariat de mai mulți ani, știam că atunci când voi veni în București, va trebui să fac parte dintr-o asociație de studenți și practic eram decisă încă din clasa a XII-a să fac asta. Venind în prima zi de facultate, am intrat în Rectorat și am văzut mai multe standuri ale organizațiilor din Politehnica. Am trecut pe la fiecare, am discutat cu fiecare, însă la standul de la EESTEC am găsit-o pe Miki(Mihaela Ganciu) care mi-a povestit plină de entuziasm și plină de bucurie despre EESTEC, despre ceea ce făceau ei atunci și astfel m-a convins energia pe care ea mi-a transmis-o. În același timp mi s-a părut și o provocare pentru mine deoarece era o organizație internațională, evenimente internaționale, puteai să călătorești, veneau studenți străini aici. A fost ceva total nou pentru mine, eu făcând voluntariat într-un alt domeniu până atunci. 

Intervievator: Până să ajungi trezorier, ce ai făcut tu în EESTEC?

Gabriela: Măi … să știi că nu am făcut mare lucru. Am făcut parte din departamentul de FUNdraising unde am fost activă mereu, am organizat petrecerea „Welcome Party” pentru evenimentul internațional „Energy Always a Challenge IV”. Am încercat să coordonez petrecerea de EESTEC Day, însă nu am reușit să fiu coordonator, dar am contribuit la organizarea acestei petreceri.

Intervievator: Ai participat la vreun eveniment internațional?

Gabriela: Da. Am fost la Congresul din Atena, anul trecut, împreună cu alți nouă EESTECeri. 

Intervievator: Ce ți-a rămas în memorie de la acest Congres?

Gabriela: În primul rând oamenii. Erau adunați acolo peste o sută de EESTECeri din toată Europa și cu toții erau super de treabă, călduroși și plini de energie. Mi-au plăcut Adunările Generale, pentru că am cunoscut mult mai de aproape ce înseamnă EESTEC internațional,  mi-au plăcut petrecerile, am vizitat Atena și m-am distrat extraordinar de mult. Cred că a fost cea mai frumoasă experiență de când sunt în EESTEC. 

Intervievator: Îmi spuneai că ți-a plăcut partea de internațional. În ce echipe de la internațional activezi?

Gabriela: Activez ca BA (Board Assistant) în Collector Teams și la echipa de contactare a companiilor în Fundraising teams.

Intervievator: Deși nu cred că ai prea multe regrete până acum, ce-ai vrut să faci în  EESTEC și nu ai apucat?

Gabriela: Mi-aș fi dorit ca înainte să candidez în board, să fi coordonat un eveniment în EESTEC. Cred că acesta e un mare regret pe care îl am, deși de opt luni, de când sunt în poziția de Trezorier, am coordonat mai multe evenimente. După ce îmi voi termina mandatul nu voi mai putea coordona un eveniment, deci acesta este cel mai mare regret: faptul că nu am avut ocazia, de pe poziția de coordonator, să mă bucur, să am o echipă a mea cu care să lucrez la un anumit proiect…deși e paradoxal, pentru că oricum fac asta. Mi-aș fi dorit, clar, să fiu coordonator pentru un eveniment.

Intervievator: Dacă ai fi putut alege să cooordonezi un eveniment din toată istoria EESTEC, ce-ai fi ales?

Gabriela: Ce întrebare grea…(râde). Cel mai probabil eeStec Olympics, însă îmi plac și evenimentele internaționale. O să zic eeStec Olympics. 

Intervievator: De ce eeStec Olympics?

Gabriela: Pentru că e un eveniment ce are rezultate foarte bune în rândul studenților. Mie ca și student în acest domeniu, mi se pare o șansă extraordinară să poți să participi la un maraton de programare, să intri în contact cu atâtea companii interesate și după să poți să te mândrești că ai făcut o anumită aplicație. Tocmai pentru că atâtea companii sunt interesate de acest eveniment, ele pot să vină foarte bine în întâmpinarea nevoilor participanților. Un alt motiv ar fi acela că e pe ceea ce îmi place, adică pe programare.

Intervievator: Ai apucat să ne povestești puțin despre faptul că ai intrat în Board. Care este cea mai memorabilă întâmplare din ultimele opt luni?

Gabriela: Au fost foarte multe momente memorabile și speciale. Dacă e să vorbim strict pe partea profesională, cu siguranță cele mai bune momente au fost când primeam confirmări de la parteneri cum că vor să fie colaboratorii noștri. Dacă e să vorbim din punct de vedere personal, cred că cel mai special moment a fost astă vară când am trecut printr-o perioadă mai grea și am văzut că oamenilor din EESTEC le păsa de mine, mai ales colegilor de Board. Am avut nevoie de colegii mei de Board și ei au fost acolo necondiționat. 

Intervievator: Ne-ai povestit cea mai dragă amintire a ta,  povestește-ne-o pe cea mai stânjenitoare din ultimele opt luni. Spune primul lucru care-ți trece prin minte, cea mai amuzantă sau cea mai aiurea situație în care ai fost pusă.

Gabriela: Un lucru foarte frumos pe care l-am făcut în EESTEC a fost să țin împreună cu Dani (Daniel Barbu) un training de Project Management la ICE. La acest training, împreună cu membrii aderenți, stabileam așteptările, fricile și regulile trainingului. Una dintre frici era „Ne e frică de Gabi”. Nu știu cât de mult a fost în glumă sau nu, pentru că eu am, câteodată, o atitudine puțin mai impunătoare să zic așa, însă a fost destul de stânjenitor să văd că lumea zice că le e frică de mine. Asta a fost și stânjenitor și amuzant. 

Intervievator: Poți să ne vorbești despre cinci prieteni ai tăi foarte buni pe care îi ai în EESTEC și despre care crezi că o să îi ai și după ce termini cu organizația?

Gabriela: E foarte greu, deoarece toți oamenii din organizație sunt speciali și de la fiecare dintre ei ai ceva de învățat, dar, într-o ordine total aleatorie, îi voi lua pe colegii mei de board fiindcă toți îmi sunt prieteni. 

Voi începe cu Ruxi (Ruxandra Bituleanu), prietena mea de la bun început, cu care am avut o chimie încă din prima seară în care ne-am cunoscut. Ruxi este una dintre cele mai bune prietene ale mele, pentru că am trecut mereu prin aceleași greutăți: când am candidat la board eram amândouă la fel de lipsite de curaj și aveam aceleși temeri, de când suntem în board am întâmpinat aceleași greutăți pentru că amândouă eram intrate de curând. E o persoană specială pentru mine pentru că de fiecare dată când o sun ea e acolo să mă asculte și să îmi dea sfaturi, am trecut de la a fi doar colege de board. 

Al doilea membru este Vali(Valentin Tudor). De ce e Vali unul dintre cei mai buni prieteni ai mei? Pentru că mă relaxează. Eu sunt o persoană mai agitată de felul meu, iar de fiecare dată când e Vali acolo, în situații critice, mă calmează, e atât de empatic și mă înțelege. E prietenul pe care orice om și l-ar dori, pentru că niciodată nu îți spune ceva de rău, niciodată nu te ceartă, nu te critică, nu te jignește. 

De Sabina mi-a plăcut foarte mult de la început, am vrut să fac parte din echipa ei de mentorat și nu mă gândeam că vreodată o să fim atat de bune prietene. Sabina e cea mai realistă persoană pe care o cunosc, mereu îmi spune în față lucrurile așa cum sunt, nu se cotește, nu e afectată de lucrurile din exterior. Chiar ai nevoie de o persoană de genul care să-ți deschidă ochii și să te ridice spunându-ți adevărul în față. 

A patra persoană din board este Daniel. Nu credeam niciodată că ne vom înțelege atât de bine. La început ne certam extraordinar de mult, chiar nu-l suportam și știu că sentimentul era reciproc. Cu timpul am ajuns să ne completăm foarte bine unul pe celălalt, să ne acceptăm defectele și încăpățânarea și să știm cand unul dintre noi trebuie să cedeze. Acest lucru ne-a făcut să ne apropiem foarte mult. Înainte vorbeam 90% despre EESTEC și 10% despre viața personală, acum aș spune 70% viață personală și restul EESTEC. Despre organizație vorbim la fel de mult, deci asta arată cât vorbim. Chiar cred că am găsit în Dani un prieten foarte bun, că am ajuns în punctul în care pot să-i spun orice, iar el poate să-mi dea sfaturile de care am nevoie din partea unui băiat. 

A cincea persoană este Alinuța, pentru că ea a crezut în mine, poate când alții nu credeau. Ea este cea care a fost alături de mine atunci, nu pentru că a fost fostul trezorier, ci pentru că am simțit-o aproape, a văzut potențialul din mine, m-a ajutat să cresc. Chiar dacă nu ne mai vedem atât de des, când ne vedem, ne crește inima amândurora și suntem fericite că ne vedem și discutăm. 

Intervievator: Acum că ne-ai spus prietenii, spune-ne și trei oameni care te-au învățat și ți-au influențat viața de EESTECer și nu numai.

Gabriela: Îi voi exclude pe cei cinci de mai sus, deoarece ei au contribuit evident la dezvoltarea mea și la evoluția mea în EESTEC, acesta fiind motivul pentru care sunt atât de importanți. Voi continua cu alte trei persoane care m-au învățat foarte mult. În primul rând Alex Goțoi, care mi-a fost alături de fiecare dată când am avut nevoie, deși tot ceea ce vorbim se rezumă la EESTEC și la partea de FUNdraising. Cred că Alex este persoana care niciodată nu mi-a spus nu când am avut nevoie și pentru asta îi mulțumesc. 

O altă persoană este Cosmin și va râde când va citi asta pentru că am să pomenesc de serile când mergeam împreună acasă pe jos și povesteam destul de mult, Cosmin având un mod foarte bun de a te învăța. Se spune că fiecare om are răspunsurile în el, numai că trebuie să pui întrebările potrivite pentru a le afla. Exact asta făcea Cosmin cu mine. Vorbeam jumătate de drum și mă plângeam, iar el îmi punea astfel de întrebări care mă făceau să-mi dau seama dacă lucrurile sunt așa cum le vedeam eu. Cred că el m-a făcut să analizez o situație de mai multe ori înainte de a lua o decizie.

A treia persoană este VaK(Nicolae Iustin Popescu). Nu pot să spun ce am învățat de la el, deoarece fiecare discuție cu el m-a făcut să trag niște concluzii. VaK este persoana care vede tot timpul partea pozitivă a lucrurilor, persoana care știe să-ți ridice moralul oricând și care are răspuns la orice întrebare. 

Intervievator: Ce planuri ai după perioada de Board?

Gabriela: Nu știu. Va fi foarte greu. Nu știu ce voi face, pentru că petrec foarte mult timp la EESTEC, fac foarte multe lucruri pentru organizație acum, iar când îmi voi termina mandatul va fi foarte greu să găsesc ceva care să-mi placă cel puțin la fel de mult și să-mi ocupe atât de mult timp. Dacă este să vorbesc despre ce voi face în EESTEC, la anul îmi doresc să fiu mentor, îmi doresc să fac parte din departamentul de PR și să-i ajut pe cei mici să crească, să se dezvolte. Dacă vorbim de partea profesională, vreau să mă angajez. 

Intervievator: Cum vezi tu organizația ca un întreg peste să zicem trei ani?

Gabriela:  Mi se pare că, cel puțin de când am intrat eu și din poveștile membrilor mai vechi, organizația a crescut foarte mult și crește de la an la an. Așteptarea mea este ca în următorii trei ani să aibă aceeași ascensiune, să continue să se dezvolte, să facă evenimente din ce în ce mai calitative, să aibă parteneri din ce în ce mai mari și mai mulțumiți și să aibă studenți care să învețe din evenimente. Probabil peste trei ani, organizația va avea cel puțin patru evenimente pe an, va avea cinci membri de board foarte buni, va avea un număr mai mare de membri activi, dar același spirit dintotdeauna. 

Intervievator: Peste cinci ani, când vei intra în sediu, cum crezi că vor reacționa oamenii?

Gabriela: Măi, eu sper să mă cunoască. Eu îmi propun să rămân aici destul de mult, să mai trec pe la EESTEC, chiar dacă nu voi mai fi la fel de activă și sper ca atunci când mă vor vedea să se bucure. E cea mai mare dorință a mea. Să se bucure. 

Intervievator: Ce sfaturi ai pentru oamenii care fac acum FUNdraising și pentru cei care vor face în viitor? Cum ar trebui să fie un om de FUNdraising?

Gabriela: E foarte greu să spun asta pentru că mie mi-a fost frică să fac parte din acest departament. Mi se părea că trebuie să fii foarte profi, să ai skill-uri foarte bine definite, că trebuie să te descurci, să ai foarte multe informații și abilități pentru a putea face față acestui departament, însă experiența m-a învățat că tot ce ai nevoie este să-ți placă și să îți dorești să faci asta pentru că atunci când îți dorești să faci ceva cu siguranță reușești. Aș putea să încep să înșiruiesc anumite calități pe care ar trebui să le aibă un om din departamentul de FUNdraising, însă am să rămân doar la partea de dorință și motivare, pentru că este tot de ce ai nevoie. În EESTEC găsești oameni care să te ajute să-ți dezvolți absolut orice abilitate pe care tu crezi că nu o ai, dacă îți dorești asta. 

Intervievator: Cum ai motiva tu un membru să facă parte din departamentul de FUNdrasing? Ce ai învățat tu de poți să folosești pe viitor?

Gabriela: Motivul pentru care mi-a fost mie frică să intru în acest departament a fost în primul rând că nu înțelegeam mai nimic din ce se întâmplă aici și în al doilea rând pentru că mi se părea că e un departament foarte serios, foarte rigid, foarte exact, organizat, trebuie neapărat să fi acolo super profi și nu neapărat să te și distrezi în același timp. Mi-am dorit ca în mandatul meu să-i dau puțină culoare departamentului de FUNdraising și să-l fac să fie mai FUN, astfel a intervenit ideea cu FUNtoratul, ideea cu selfie-urile la întâlniri, ședințele destinse. Încercăm ca în discuțiile noastre să și glumim tot timpul, să ne și distrăm, să ne amuzăm de fiecare dată când avem ocazia și cred că un sfat pentru viitorii oameni din echipa de FUNdraising este să se simtă bine și să se distreze în timp ce sunt profesionaliști și obțin rezultate pentru evenimente. 

Intervievator: Ce-ai învățat la departamentul de FUNdraising și poți să aplici pe viitor?

Gabriela: În primul rând cum să fiu organizată. În al doilea rând cum să fiu profesionistă și cum să mă comport în situații dificile cu persoane dificile, cum să negociez, cum să obțin ceea ce vreau. Am învățat că agenda este la fel de importantă ca telefonul. Nu merg nicăieri fără agendă. Un mare plus pe lângă toate acestea este că de la întâlnire la întâlnire cunosc oameni din departamentele de HR sau Marketing de la companii, oameni care peste ceva timp poate îmi vor lua un interviu pentru a mă angaja. Faptul că pot să intru în contact cu ei și ajung să cunosc nevoile lor este un mare plus pentru mine și sigur mă va ajuta în cariera mea profesională. 

Intervievator: La câte ICE-uri ai participat?

Gabriela: La două! 

Intervievator: Care a fost ICE-ul care ți-a rămas la inimă?

Gabriela: Amândouă. Primul a fost ICE-ul meu și cu siguranță îți dai seama că a fost memorabil. Toate trainigurile, nopțile nedormite, petrecerile, oamenii noi, discuțiile. Extraordinar! Dacă e să vorbesc de cel de-al doilea ICE, e tot ICE-ul meu pentru că am fost în board și am contribuit la organizarea lui. Este la fel de special ca primul. Probabil la următorul voi putea să fac o diferență pentru că nu voi fi nici membru junior și nu voi fi nici în echipa de organizare și atunci cred că va fi un alt sentiment. 

Intervievator: Spune-ne o întâmplare de la un ICE în care tu să fi fost în centrul atenției.

Gabriela: Un moment super penibil, în care mi-a fost super rușine, a fost la premiere la ICE-ul meu când erau toți membrii, juniori, seniori, alumni, de onoare. Abia atunci lumea începuse să mă cunoască pe mine. Când am primit diploma de membru junior și de participare la ICE, Cătălin a zis că mă saluta Niels, moment în care eu m-am făcut toate culorile. Mi-a fost atât de rușine mai ales că toată lumea întreba „Cine-i Niels, cine-i Niels?”. Niels este unul dintre paricipanții la EAC, un EESTECer din Munchen cu care am fost foarte buni prieteni în acea perioadă. 

Intervievator: Spune-ne o întâmplare amuzantă de la o întâlnire de FUNdraising?

Gabriela: Se stabilise o întâlnire cu o companie din București, o întâlnire la care am participat cu Dani, și aflasem cu foarte puțin timp înainte că trebuie să fim la ora 17:00 acolo. Nici unul dintre noi nu avea timp să se mai schimbe. Ei bine Dani a venit la întâlnire cu tricoul de EAC și eu am mers la întâlnire cu o bluziță cu Mickey Mouse. A fost atât de ciudat… Și acum mă gândesc cât de penibili am fost. Ideea este că întâlnirea a decurs bine, însă nu o să mai facă nimeni asta niciodată.

Intervievator: Care este cel mai amuzant lucru pe care ți-l amintești din perioada de mentorat?

Gabriela: Cel mai amuzant lucru pe care mi-l aduc aminte din mentorat este faptul că toată lume îmi spunea „Iepurașul Duracell„. Ideea e că am fost destul de activă în perioada de mentorat, poate prea activă. Eram fixată pe punctaj și în momentul în care intram în sediu, lumea era: „A!! Iepurașul Duracell” „Uite iepurașul Duracell”. Acesta e cel mai amuzant lucru.

Intervievator: Ce ai vrea să ne spui și nu te-am întrebat?

Gabriela: Aș vrea să spun că EESTEC este ca a doua mea familie și că, deși nu sunt din București și familia mea este destul de departe, aici mă simt ca acasă. Fiecare student ar trebui să facă parte dintr-o organizație pentru că este o experiență unică și mi se pare că nu te autodepășești și nu ieși din cochilia ta de student dacă nu faci asta. 

Aș mai vrea să spun că sunt o norocoasă că fac parte din această organizație. Pot să vă spun că cel mai frumos sentiment este atunci când văd entuziasmul membrilor echipei de FUNdraising care obțin rezultate. Îmi aduc aminte de Adelina, după ce a obținut prima întâlnire, cu lacrimi în ochi și care tremura, tremura din cap până în picioare, eu o strângeam în brațe și spunea că nu-i venea să creadă. Mi-aduc aminte de Andra care țipa la telefon că a obținut o întâlnire la o altă companie. E super mișto să vezi că ești acolo pentru cineva și ești destul de important pentru că îi ajuți, îi dai sfaturi, contezi pentru acea persoană. E cel mai frumos când îi vezi cum cresc și învață datorită ție. Nu cred că e bucurie mai mare.

În încheiere, am un mesaj pentru actualii și viitorii EESTECeri: profitați la maxim de oportunitățile ce există în această minunată organizație, explorați fiecare departament, discutați cu fiecare membru, bucurați-vă de momentele bune și mai puțin bune și credeți în voi!

 

 


Oameni PaSionați – Ioana Verde

Ioana_VerdeNume: Ioana Verde

Facultate: Facultatea de Stiinţe Politice, Universitatea Bucureşti

Locul naşterii: Câmpulung Muscel

Ocupaţie: Membru Alumni (Trezorier în mandatul 2010-2011)

EESTECer since 2009

 

Intervievator: Având în vedere faptul că ai făcut Facultatea de Ştiinţe Politice, cum ai ajuns în eeStec şi ce te-a determinat să intri într-o organizaţie în care erau aproape exclusiv studenţi politehnişti.

Ioana Verde: Cu un an înainte să intru la facultate, un prieten de-al meu din copilarie a intrat în eeStec. Atunci când am ajuns si eu aici, in Bucuresti, m-a luat cu el la o şedintă şi mi-a plăcut foarte mult. Deşi el nu mai este membru eeStec, eu am rămas.

Intervievator: Ce te-a determinat sa rămâi în eeStec şi să te implici activ?

Ioana Verde: Am rămas pentru ca mi-au plăcut foarte mult oamenii. Am cunoscut foarte multe persoane aici care m-au făcut să mă simt foarte bine, cu toate că eu nu eram din gaşca lor de la Poli.

Intervievator: Acum că ai terminat facultatea, cu ce te ocupi?

Ioana Verde: Lucrez în domeniul asigurarilor, sunt Account Handler în cadrul unei corporatii. E destul de challenging însa foarte frumos şi într-un fel mă bucură faptul că n-are nicio legătură cu ce am făcut în facultate. Aşa cum am stat în eeStec (Electrical Engineering Students European Association), fiind studentă la Ştiinte Politice (UB), aşa mă ocup de asigurări acum. Îmi place foarte mult şi mă motivez zilnic să avansez.

Intervievator: Cum te-a ajutat pe tine experienţa ca trezorier în Board?

Ioana Verde: Experienţa de Board a fost pentru mine extrem de ciudată, pentru că am fost oarecum împinsă de la spate să candidez şi nu eram foarte hotărâtă că vreau asta la început. Am avut parte de multe momente frumoase de care imi amintesc cu drag, dar si de episoade mai mult sau mai putin dezamagitoare care m-au făcut să-mi dau seama că-mi doream şi mai mult să rămân în eeStec. Până la urmă, mi-a plăcut foarte mult şi a fost o experienţă din care am învatat foarte multe. Cel mai important mi se pare că, deşi mă cunoşteam cu Cătălina Stoica (preşedinte în cadrul aceluiaşi board) de la grădiniţă, de-abia anul de board ne-a apropiat şi ne-a ajutat să devenim bune prietene.

Intervievator: Care ţi se pare cel mai memorabil eveniment la care ai participat?

Ioana Verde: Din păcate, n-am apucat să particip la foarte multe evenimente. Singurul eveniment internaţional la care am luat parte a fost Exchange-ul organizat de către LC Belgrade, Belgrade State of mind. A fost extraordinar de frumos, cel mai mult mi-a plăcut faptul că am descoperit un oraş foarte asemanător cu Bucureştiul şi cu oameni la fel de prietenoşi ca noi, românii. Din rândul evenimentelor locale, organizate de către LC-ul nostru, am amintiri foarte frumoase de la eestec Olympics 4.

Intervievator: Am înţeles că Belgradul a fost catalogat de către cel mai mare ghid turistic din lume ca fiind cel mai tare oraş în care să petreci.

Ioana Verde: Nu ştiu dacă sunt persoana a cărei părere poate să fie reprezentativă, pentru că, pe tot parcursul şederii mele în Belgrad, eram tot timpul stresata de posibilitatea că o sa mă distrez prea tare şi că o sa uit toate lucrurile interesante pe care le-am vazut si locurile pe care le-am vizitat. Am fost party pooper de foarte multe ori. (râde) Dar, da, într-adevăr, viaţa de noapte e extrem de interesantă acolo.

Intervievator: Spune-ne o chestie haioasă de la unul dintre ICE-urile (Inner Circle of eeStec) la care ai participat.

Ioana Verde: Am participat la cinci ICE-uri şi cel mai interesant mi s-a părut cel din anul în care eram eu în board. A fost amuzant pentru că era organizat la 10 km de orasul meu natal, ai mei erau acasa şi nu înţelegeau de ce prefer să dorm la grămadă în loc să dorm în propriul meu pat. De fapt, nu pot să aleg, toate ICE-urile sunt speciale în felul lor. Mi-a plăcut foarte mult şi cel de anul trecut pentru ca m-am simtit pentru prima oară Alumni.

Intervievator: Ai coordonat sau ai fost în echipa de coordonare a vreunui eveniment eeStec? Dacă da, ce ai învăţat din el?

Ioana Verde: Pot spune că făcând parte din Board, am coordonat ICE-ul din 2010. E o chestie pe care am moştenit-o de la tata, cred – îmi place foarte mult să organizez tot felul de evenimente, deşi în ultima vreme n-am mai avut ocazia. În anul în care am fost în board nu am avut ocazia să fac parte din echipa de organizare a unui eveniment internaţional, însă m-am implicat destul de mult la nivel local şi cred că toate activităţile au fost reuşite.

Intervievator: Imaginează-ţi că vii peste 5 ani în sediu, cum crezi că o să reacţioneze oamenii?

Ioana Verde:  Ah, foarte bine! Deşi în ultimul an nu am mai fost aşa activă, pentru că am devenit şi Alumnus, nu înseamnă că nu mai ţin legătura cu oamenii. Fac tot posibilul să-mi citesc mailurile aferente activităţilor actuale ale eeStec-ului şi să fiu la curent cu ce se întâmplă, chiar dacă nu mă mai implic activ. Cred că dacă m-aş vedea peste cinci ani cu voi, n-ar fi o surpriză. Vom fi la fel de apropiaţi şi atunci..

Intervievator: Poţi să te gândeşti la 3 persoane din eeStec care te-au impresionat şi de la care ai avut de învăţat ceva?

Ioana Verde: Alexandru Hagi, pentru că datorită lui am intrat în eeStec şi pentru că m-a inspirat mereu. Pentru John (Ionuţ Sava) voi avea întotdeauna un soi de admiraţie ieşită din comun, nu pot să explic de ce. Iar a treia persoana ar fi mArv (Bogdan Arvinte), care a fost loial rolului lui în organizaţie întotdeauna şi nu s-a abătut niciodată de la asta.

Intervievator: Cum crezi că ai putea să descrii experienţa ta în eeStec în 3 cuvinte?

Ioana Verde: Thinking outside the box, social skills, prieteni.

Intervievator: Dacă ai putea să alegi 3 prieteni pe care i-ai cunoscut în spatele uşii din sediu, care au fost ei?

Ioana Verde: Alex Goţoi, Alex Cîrnu, Vaka (Nicolae Popescu).

Alex Goţoi, din foarte multe puncte de vedere, pe care nu am să stau să le enumăr acum.

Alex Cîrnu e foarte determinat şi mi-a plăcut intotdeauna faptul că a încercat in permanenta să se autodepăşească.

La Vaka e foarte simplu şi povestea următoare reflectă foarte multe chestii din relaţia noastră. Vă voi povesti ceva ca să mă fac înţeleasă: când am candidat să intru în board, eram copilaşul oarecum naiv, venit din provincie la Bucureşti, care urmărea să obţină respectul unor persoane cu care, aparent, nu avea nimic în comun. În ziua alegerilor m-am dus la Vaka, ştiind că el e foarte sociabil şi foarte apropiat de toţi, şi l-am întrebat dacă pot conta pe votul lui. Am fost uimită atunci când mi-a dat un răspuns negativ, dar ulterior mi-am dat seama câtă dreptate avea la momentul respectiv. L-am apreciat întotdeauna pentru sinceritatea lui şi pentru faptul că nu-şi acordă votul gratuit.

Intervievator: Ce faci în timpul tău liber? Ce hobby-uri ai?

Ioana Verde: Îmi place foarte mult să citesc. Ultima carte citită a fost The Girl With the Dragon Tattoo, înainte să văd filmul. Îmi place să mă plimb, îmi place să îmi petrec timpul cu parintii mei pentru ca ne vedem destul de rar. Şi-mi mai place să urmăresc site-uri despre design interior şi să…visez.

Intervievator: Dacă ai putea să alegi un oraş din ţară în care să locuieşti, care ar fi acela?

Ioana Verde: Cluj. Am vrut să dau la facultate în Cluj, dar nu m-au lăsat ai mei. Era prea departe şi sora mea era deja în Bucureşti.

Intervievator: Un sfat pentru eeStecării actuali şi pentru cei ce vor să vină?

Ioana Verde: Pentru eeStecării actuali: să continue moştenirea lăsată de Alumni. Pentru eeStecării care o să vină: să se împrietenească cu generaţiile următoare, să existe o trecere mai lină de la o generaţie la alta.

Intervievator: Ai mai făcut voluntariat înainte de eeStec ? Ce a însemnat voluntariatul pentru tine înainte de eeStec şi ce înseamnă acum?

Ioana Verde: Da… S-a schimbat puţin viziunea mea asupra voluntariatului, pentru că, în liceu,  voluntariatul pe care îl făceam era coordonat de profesori. Aici mi s-a părut un pic mai liber, dar şi mai greu, pentru că eram noi între noi, eram pe cont propriu.

Intervievator: eeStec egal familie sau prieteni ?

Ioana Verde: Sunt oarecum sinonime pentru mine, pentru că eu sunt foarte bună prietenă cu părinţii mei şi cu sora mea. In eeStec am foarte mulţi prieteni de suflet, asadar, ii consider parte din familia mea.

Ioana Verde: Vreti sa va mai zic ceva? Cand eram in primul an de eeStec (si chiar mult timp dupa), cumnatul meu râdea de mine şi mă întreba: “ce faci? unde te duci?”. Îi raspundeam că merg la şedintă la eeStec sau că ies cu eeStec-ul în oraş. El niciodata nu reuşea să ţină minte numele de eeStec, aşa că spunea: “Te duci la Piticot! Ce faceţi voi acolo la piticot?” Ai mei s-au distrat multă vreme pe seama mea, dar până la urma au înţeles că era ceva destul de serios şi care m-a ajutat să mă dezvolt incredibil de mult.

Intervievator: Poţi să spui că te-a ajutat eeStec, că te-a dezvoltat?

Ioana Verde: Da, foarte mult. Pot să vă dau şi un exemplu concret: de curând, a apărut un post  auxiliar la noi în companie, care se cheamă Chief Engagement Officer (he, he – CEO). Teoretic, persoana care ocupă postul respectiv trebuie să aibă grijă să ne simţim cu toţii ca o echipă şi să fim implicaţi în ceea ce facem astfel încât să ne placă să lucrăm împreună şi să dăm rezultate cât mai bune. Am aplicat pentru post şi, în scrisoarea mea de intenţie, am amintit faptul că am fost în eeStec, organizatie în cadrul căreia am interacţionat cu tot felul de persoane. Nu am reuşit să obţin postul respectiv, însă nu neapărat datorită lipsei de experienţă. Am fost mândră că am putut să trec eeStec-ul în scrisoarea mea de intenţie şi acum sunt Deputy CEO :).

 

Până la urmă nu este neapărat vorba despre CV-uri şi scrisori de intenţie. Eu zic că important este să ieşi din zona de comfort şi să înveţi cât mai multe de la oameni cât mai diverşi. N-aş fi persoana care sunt astazi, dezinvoltă şi care caută să găsească întotdeauna soluţii, dacă n-aş fi fost în eeStec.

 

 


  • December 2019
    M T W T F S S
    « Apr    
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    3031  
  • Copyright © 1996-2010 eeStec Spirit. All rights reserved.
    iDream theme by Templates Next | Powered by WordPress