Tag: eeStec

oamenipaSionati – Teodor Măireanu (Teddy)

Teddy

Nume: Măireanu

Prenume: Teodor

Nickname: Teddy

Data nașterii: 02.08.1985

Locul nașterii: București

Ocupație: Programator web

Facultatea: Titu Maiorescu

EESTECer since: 2006

 

Intervievator: Ce te-a determinat să intri în EESTEC?

Teddy: La facultate nu mă băgăm foarte mult în seamă cu multă lume din serie sau din grupă. Dar am întâlnit pe un tip Seco. Ne-am băgat în seamă şi mi-a zis la un moment dat “Băi, ai auzit de EESTEC? Hai să-ţi arăt nişte oameni, dacă vrei să te distrezi vino să-ţi povestesc puţin”. Așa că la un moment dat am trecut prin sediu: “Hai să văd ce face lumea”. Nu pot să zic că am fost foarte atras, adică nu simţeam ce ar fi însemnat să fii EESTECer, pur şi simplu, veneam şi stăteam acolo cu lumea şi mai vorbeam una, alta. Asta cred că a fost prin 2005.

Când am intrat efectiv în EESTEC, când am simţit ce înseamnă EESTEC, a fost cam în 2006.

Era febra pregătirii unui eveniment. Se făcea un brainstorming pentru logo-ul evenimentului. Întâmplarea a fost ca desenul făcut de mine să le placă. Am fost uimit, cel mai important m-am simțit că pot să fiu de folos: “Wow, le-a plăcut ceva ce am desenat”. După care am devenit responsabil de chestia asta. Trebuia să mă asigur că împreună cu Silescu reușim să îl vectorizam. Așa am rămas “agățat” de ei.

Intervievator: Deci o primă impresie pe care ți-a creat-o EESTEC a fost că oamenii aștia fac acolo ceva important?

Teddy: Nu știu… era ceva pe lângă ce făceam în general, adică doar facultate și calculator. Mai era ceva în plus.

Intervievator: După cu ce te-ai ocupat? Ai rămas numai cu partea asta?

Teddy: De aici am zis hai să merg pe ce înseamnă design, ce înseamnă imagine. Între timp l-am cunoscut şi pe Jammal care mi s-a părut un tip foarte pasionat de tot ce înseamnă film. Venea în sediu şi ne tot povestea, lucruri care mie mi se păreau SF-uri dar şi foarte interesante. Asta m-a făcut să văd cât de pasionaţi sunt oamenii în EESTEC.

Intervievator: Ce funcție ai în momentul de față?

Teddy: (râde)Membru vechi, dinozaur. (N.a. Teddy este membru de onoare al EESTEC București)

Intervievator: Care sunt planurile tale de viitor pentru organizație și în afara ei?

Teddy: Ai de capul meu…nu știu, adică sunt de acord cu ce planuri aveți voi.

Intervievator: Dacă ai tu ceva gen…

Teddy: …pe care să o văd pentru EESTEC? Mai întotdeauna mi-am dorit să văd EESTEC într-un sediu mai mare. Probabil că a fost frustrarea mea şi a tuturor că ne doream să fie ceva EESTEC, eram prea înghesuiţi acolo; probabil că e şi un lucru bun, te ţinea mai aproape. Mi-am dorit foarte mult pentru că a fost ocazia la un moment dat cu un spaţiu de jos, imediat de sub noi, dar a fost luat de un profesor; se pusese problema dacă să ne mute pe noi acolo. Şi am ratat ocazia. Dar, în general, cam asta aş fi vrut pentru EESTEC. Să fie aici, în mijlocul studenților, dar să aibă şi un sediu mai mare, pentru EESTEC e nevoie de mult spaţiu.

Intervievator: Și în afara EESTEC?

Teddy: EESTEC, în ciuda evenimentelor pe care le are, pe care le desfăşoară pentru studenţi, nu are cunoaştere foarte mare în afară. Şi probabil că este nemeritat, adică face foarte multe lucruri, implică foarte mulţi oameni, formează anumite caractere sau ajung să se dezvolte, să se cunoască mai bine. Este un punct de plecare şi un lucru foarte bun pentru studenţi. Din momentul în care ieşi din Politehnică, în momentul în care ai ieşit de pe băncile facultăţii, singurul lucru pe care îl mai auzi despre EESTEC este doar în momentul în care te mai întâlneşti cu un coleg sau mai citeşti un blog, un articol sau interviul cuiva care vezi că mai pomeneşte ceva despre EESTEC. Mă bucură, dar am senzaţia că este foarte puțin și uşor nedrept dar sunt sigur că în viitor o să se schimbe lucrul ăsta, însă necesită timp. Cam asta aş fi vrut, o imagine mai puternică, să se ştie că este o organizație acolo și că se face treabă bună.

Intervievator: Cum vezi tu organizația în 5 ani și care crezi că ar fi reacția oamenilor dacă ai intra în sediu peste 5 ani?

Teddy: Mamă…parcă sunt întrebările de la angajare şi doar înlocuite cu “Cum te vezi tu când vezi EESTEC…”. Ştii cum e, EESTEC e ca un copil, l-ai luat de mic sau l-ai luat de la un anumit nivel. Ai crescut cu el şi e păcat să vezi că investiţia pe care ai avut-o atunci nu a fost cu un rost anume. Întotdeauna vrei puțin mai mult. Vrei să crezi că și cei care te urmează au aceeași pasiune / dorință ca să împingă puţin barierele astfel încât să fie cât mai OK organizației. Pe scurt nu prea știu cum or să reacționeze dar pentru mine e important să știu că mai avem sediu :))

Intervievator: Dacă ai putea să descrii EESTEC în 3 cuvinte, ce ai zice?

Teddy: PEPSI, DOTA, prieteni.

Intervievator: Ai participat la un eveniment internațional? Dacă da, ce îți amintești de la acel eveniment?

Teddy: În general, nu am fost activ la nivel internaţional. Am zis să îmi focalizez energia pentru oamenii de aici. Internaţionalul pentru mine, în ciuda faptului că suntem o organizaţie cu profil internațional, mi s-a părut că nu e ceva ce mi s-ar potrivi. Iar, legat de plecări, n-am avut decât două. La una am fost cu Johnny, Găbitză și Dan la Hamburg, ceva cu Robo Challenge. Trebuia să construim nişte maşinuţe din lego care să păstreze o traiectorie și să semnaleze pe unde întâlnește niște “omuleți”. S-a întâmplat destul de târziu, aproape de sfârşitul activităţii mele în EESTEC. Deja avusesem o funcţie în Board şi una de OC în organizaţie. M-am simţit destul de bine acolo, ne-am distrat, am învățat ceva și s-au format niște relații care au rămas în timp. Mi-a părut foarte rău că am avut această experiență destul de târziu și nu recomand nimănui. Dacă ai ocazia să pleci, du-te!

Intervievator: La nivel local, la câte evenimente ai fost implicat?

Teddy: Am fost prezent și implicat la mai toate evenimentele desfășurate de când am intrat.

Intervievator: Poți să îmi zici unul la care ai participat sau la care ai fost parte din echipa de organizare, care te-a marcat cel mai mult?

Teddy: Da. Primul cred că a fost concursul de programare al lui Sicoe, eeStec Olympics, care a fost după Home, Smart Home. Evenimentul ăla era de mult timp în derulare; singurul lucru la care am putut să ajut a fost logo-ul, mai mult de atât erau nişte lucruri la care nu puteam să mă mai implic pentru că erau deja bătute în cuie. După, a urmat evenimentul lui Sicoe. În general, eu am fost întotdeauna o persoană mai comodă. Mă uit de zece ori la un lucru pe care trebuie să îl mut şi dacă nu se întâmplă să vină altcineva să îl ia de acolo şi să îl ducă întâmplător unde am nevoie, bine, dacă nu, asta e acum. Dar acolo a fost o chestie pe care am descoperit-o la mine, cât de mult poate să îmi placă să mă implic alături de nişte oameni şi să stau aproape 36 de ore sau 48 de ore. Am stat în continuu şi multe ore înainte de eveniment, şi pe parcursul evenimentului şi pe sfârşit. A fost ok, foarte obositor, dar la sfârşit ai un sentiment de plăcere.

Intervievator: Înainte sau după Board ai organizat un eveniment?

Teddy: Nu. Nu m-a atras pe mine chestia asta. Mi s-a părut că nu-i de mine.

Intervievator: Atunci, din toate pozițiile pe care le-ai ocupat: Board, OC, care ți-a fost cea mai dragă, care ți-a rămas acolo la suflet?

Teddy: De membru EESTEC (râde). Măi nu prea contează, nu te diferențiază foarte mult de ceilalți membri, nici nu ar trebui să te facă să fii altfel față de ceilalți. Doar că unii au niște responsabilități iar ceilalti au așteptări de la tine. Dar tot o apă și-un pământ suntem toți.

Intervievator: Dacă ai fi putut alege să coordonezi un eveniment, ce ai prefera? Local sau internațional?

Teddy: Ceva legat de do IT safe, sau asemănător.

Intervievator: La câte ICE-uri ai participat și care e ICE-ul care ți-a plăcut ție cel mai mult?

Teddy: Sunt vreo 2 la care nu am fost. Eu nu sunt foarte bun când e să îmi aduc aminte locațiile, data și perioada. Cam toate au avut ceva anume, la fiecare am făcut câte o prostie. ICE-ul la care Jammal a căzut pe scări cărând câteva sticle… Sticlele erau OK, Jacksintul.., “Am adus ceva ca să ne…”. Cel de la Câmpulung, când aflam că lui Jammal îi plac motocicliștii, când Cosmina face un truc de magie și vrea să treacă printr-o ușă.. și nu reușește, când te dai scoțian cu păturile de pe pat sau când dansezi până nu mai poți cu oameni care îți sunt dragi – “mai pune narcotic încă o dată”. Chiar și la ICE-ul nostru când am făcut frigul cu toții.. parcă unu era legat de copac cu scoci. Ne distram și noi.

Intervievator: Poți să ne spui 5 prieteni ai tăi foarte buni pe care îi ai în EESTEC? O să te întreb și 3 oameni care te-au învățat și ți-au influențat viața de EESTECer și nu numai?

Teddy: E puțin dificilă întrebarea asta pentru că să nominalizezi doar câțiva oameni mi se pare foarte puțin. E adevărat, au fost câțiva care mi-au fost întotdeauna mai apropiați pentru că a trebuit să derulezi tot felul de evenimente cu ei, tot felul de programe. Dar ar fi păcat să nu pot să spun că m-au influențat si alții doar observându-i, adică nu neapărat oameni cu care am lucrat direct. Acum vin și zic la 9 ani distanță oameni cu care am fost apropiat și cu care m-aș mai vedea în continuare, deja pot să spun că sunt, cu foarte mulți cu care am lucrat atunci și sunt în continuare foarte apropiat. De exemplu Johnny, John, Dan, Cosmin, mArvin, Flavia, Cătălina, Găbitză, Alexandra, VaK, Jammal. Sunt oameni care pe mine m-au ajutat. Fiind alături de ei, m-au ajutat în dezvoltarea mea și îmi  este imposibil să zic doar 3 oameni.

Intervievator: În perioada în care ai intrat tu în EESTEC ați avut perioada de mentorat, mentori?

Teddy: Măi, eu am intrat pe pile în EESTEC. Erau recrutări libere, nu se făcea mentorat, nu știam de recrutări. Pur și simplu, am intrat în organizație, m-a adus Seco. Parcă la un moment dat, mi-au dat un formular pe care să îl completez, nici nu mai știu pe unde e. Și cam aia a fost toată recrutarea pentru mine. Nu știu dacă e neapărat un lucru bun. Așa cum am spus de când am venit și până când m-am “activat” a fost aproape un an de zile, față de mentorat care scurtează perioada în care omul poate să devină activ și deja să se implice în EESTEC. La mine a fost un an, am venit, am vorbit si am plecat, dar nu am cunoscut EESTEC, și nici nu am fost interesat pentru că nu știam ce înseamnă.

Intervievator: Ce a însemnat pentru tine să fii om de Board?

Teddy: Treci prin Board și parcă ai senzația, dacă ai prea multe de făcut sau dacă e prea multă presiune pe tine și nu poti să-ti duci pană la capăt treaba și după ce se termină perioada aia vezi lucrurile total diferit și te întrebi că “Bă, de ce n-am facut aia? Aș fi putut face și asta…”. Ideea e să nu clachezi și să îți faci treaba până la capăt. Să fii cu picoarele pe pământ, să rămâi activ și voi ca grup să rămâneți prieteni.

Recunosc, am făcut câte puțin din fiecare .. chiar și din ce nu trebuie să faci. Unele lucrui îți ies altele nu, dar faci progrese.

Intervievator: Ce sfaturi ai pentru Board-ul actual?

Teddy: Am asistat la un moment dat la un training la ICE pe care l-a facilitat Cristi Dragomir. Nu-mi aduc aminte chiar toate elementele din training-ul respectiv, dar am rămas cu senzația asta: când ești față în față cu o problemă e bine să o conștientizezi și dacă nu ai o soluție pe moment mergi mai departe. Sunt probleme care își găsesc rezolvarea mai târziu. În felul ăsta eviți să blochezi un proces întreg.

Intervievator: Cum ar fi viața ta în momentul ăsta dacă nu ar fi fost EESTEC?

Teddy: M-am gândit de multe ori la chestia asta. De foarte multe ori…și nu ai cum să îți dai seama. Dacă nu ar fi fost EESTEC cu siguranță ar fi fost altceva. Tot ce pot să spun este că nu regret nici un moment, nici o clipă petrecută în EESTEC, absolut nimic din tot ce am făcut și tot ce mi s-a întâmplat. Tot ce am trăit în EESTEC nu poți să compari cu absolut nimic. Sunt lucruri care îmi sunt dragi. Că ar fi fost altceva, că n-ar fi fost….nu mă mai interesează. Sunt bucuros cu ce s-a întâmplat, cu ce am trăit și e ok pentru mine.

Intervievator: Cât de mult te-a ajutat EESTEC și ca persoană și pe plan profesional ?

Teddy: Foarte mult. Acum depinde și de firea ta. Dacă ești în stare să observi EESTEC, poți să culegi niște învățăminte, niște informații care mai târziu s-ar putea să te ajute. Pe mine m-a ajutat și pe plan profesional și pe plan personal din multe puncte de vedere.

Eram în facultate și nu prea știam ce să fac cu viața mea. Nu eram foarte sigur, nu prea mă vedeam mare inginer electrotehnist, dar intrând în EESTEC mi-am lărgit puțin orizonturile. Am cunoscut alți oameni, pasionați de alte chestii, am încercat ceea ce făceau ei iar unele lucruri chiar mi-au plăcut. Important e că, dacă vii tu ca buldozerul să schimbi, nu o să reușești în EESTEC. Dacă vii și apuci să observi mai întâi, reușești să schimbi niște chestii. Am văzut niște oameni mai nepregătiți, mai neșlefuiți și trecând prin EESTEC s-au schimbat radical față de cum erau la început.

Intervievator: Ai fost vreodată mentor?

Teddy: Da, dar nu unul foarte bun. Am fost mentor pentru Cristi Dragomir. Am fost în echipă cu Cristina Băișan. Am fost la primele 2-3 şedinţe şi după aceea parcă nu am mai avut timp din cauza serviciului. Nu pot să zic că am fost mentor în adevăratul sens, adică să fi ieşit cu ei, să fi fost acolo. Am făcut strict ce era pe hârtie (daca le-am facut și pe alea). Eu nu am trecut prin mentorat şi aveam senzația că este puţin cam aiurea, dar prin ce ați făcut voi(aștia mai tineri) mi-am dat seama că este necesar.

Intervievator: Pe lângă PR în ce departamente te-ai mai implicat?

Teddy: Am făcut FR, trebuia să fac…mai ales când ești în Board nu prea ai de ales. Și chiar m-am descurcat. Știu că am semnat niște contracte. Pe langă FR, a fost IT-ul că trebuia să meargă rețeaua să ne putem juca. Treaba era serioasă(râde).

Intervievator: Cum vezi tu departamentul de IT de acum în EESTEC?

Teddy: Am observat nişte chestii în IT şi la mine la serviciu şi aici. Sunt nişte generaţii care mie mi se par puţin ciudățele. Adică, sunt oameni foarte inteligenţi, dar parcă le e frică să pună mâna să facă ceva că poate strică sau cine știe. Noi stricam calculatoarele şi serverele în fiecare zi. Şi când pică site-ul în timpul recrutărilor, sau vreun formular, nu aveam pe cine să întrebăm. Eram doar noi. Căutam pe internet şi puneam mâna şi îl făceam. Acum ai senzaţia că întodeauna e cineva, ai la cine să apelezi şi lumea o ia ca pe un fel de comoditate. În loc să vadă despre ce e vorba, să se uite înainte şi “hai să nu deranjez şi să îl sun pe mArvin”, mă rog, el nu se supără şi nu o să se supere vreodată, “ şi hai să văd şi eu despre ce e vorba”. Sunt o grămadă de oameni de la Automatică sau pasionaţi de calculatoare, de IT, dar parcă le e frică să se atingă de ele. Ca şi în programare, parcă le e frică să facă modificări în cod că poate se supară nu știu care.

Sunt bucuros că a rămas site-ul în picioare de ani de zile. Înainte se schimba în fiecare an, era o nouă versiune de site.

Partea de web merge bine, ştiţi şi de la cursurile lui mArvin. A luat o anumită direcţie acum. Site-ul ăla are nevoie de o reîmprospătare şi aţi putea începe cu ăla. Dar asta nu înseamnă să îl daţi jos, cum făceam noi, şi după aceea să vă apucaţi de el. Deci, departamentul de IT : pune mâna şi fă!

Intervievator: Ai fi vrut să faci ceva și n-ai apucat?

Teddy: Aa, da, dar nu mai știu ce.

Intervievator: Aveai tu o idee de proiect și n-ai apucat să o implementezi, la asta mă refer în principal.

Teddy: Am avut foarte multe idei…nu ştiu să îţi zic acum. Ştiu că v-am zis la un moment dat să faceţi o chestie online cu CV-urile EESTECerilor, în care CV-urile să fie accesibile. Nu pentru toată lumea, să zicem pentru ăştia mai mari care deja lucrează undeva şi mai vine directorul sau HR-ul : “ Băi, nu ştii şi tu pe la tine pe la organizaţie pe cineva?” Şi e mai simplu să îi dai CV-urile decât să dăm mass cu posturile disponibile. Ideea e că am observat la ăştia mai tineri că parcă le e ruşine că n-au nimic în CV. Evident că nu au nimic în CV. Asta ştiu şi mulţi recruiteri. Nu poţi să iei un om de pe băncile facultăţii şi să te aştepţi să facă o aplicaţie cap-coadă care să servească 300 000 de utilizatori. Colegii mei mă întreabă mereu dacă ştiu pe cineva pentru că ştiu că am fost în EESTEC şi este altceva când ştii că omul are deja o formare. Trecerea asta printr-o organizaţie este un mare plus mai ales când nu ai decât facultatea şi foarte mulţi recruiteri sunt interesaţi de chestia asta. Sunt membri cărora le e frică să-şi dea CV-ul, aşa că mai bine îşi completează ei unul online, din când în când şi-l mai updatează cu lucruri pe care le-au mai făcut şi nouă ne este mult mai simplu să luăm CV-ul direct de acolo. Şi la un moment dat s-ar putea să se trezească cu un telefon “ La recomandarea … te sun pentru un post de…” şi am sări peste etapa aia anevoioasă de “ îmi dă cineva CV-ul? este cineva interesat?”….trecem peste un pas.

Intervievator: Care sunt 3 lucruri pentru care ai rămas tu în EESTEC atâta timp și care i-ar motiva și pe viitorii EESTECeri să aplice?

Teddy: Aici am cunoscut un grup de oameni foarte interesanţi care, pe lângă colegii de la facultate, aveau ei o chestie. În general cu orice EESTECer vorbeşti, are ceva special, nu ştiu să îţi zic. M-a atras mai mult să lucrez şi să mă distrez şi să fiu cu oamenii de aici decât oriunde în altă parte. Şi la un moment dat, pot să zic, chiar dacă nu am fost o persoană sociabilă, aici tot timpul trebuie să vii să-i mai vezi, să vorbeşti cu cineva. Lăsând la o parte că veneam să ne jucăm în sediu şi să pierdem vremea aiurea, lucruri de genul ăsta, care bănuiesc că nu se mai întâmplă acum, nu-i aşa? (râde) Oamenii, ceilalţi membri EESTEC m-au făcut pe mine să rămân aici. Şi m-au convins că e cel mai bine să rămân aici. Ai zis 3 lucruri, nu ştiu să zic decât 2: evenimente și oameni, dar eu aş plusa mai mult pentru oameni.


oameni paSionați – Cosmin Rudeanu

rudeanuNume: Cosmin Rudeanu

Ocupaţie: Antreprenor/Analist de Bussiness

Vârstă: 27 ani

Locul naşterii: Constanţa

EESTECer since 2007

 

Intervievator: De ce ai rămas atât timp în EESTEC?

Cosmin: Motivul principal a fost că am văzut de fiecare dată provocări noi. Mulţi nu mai vin pentru că au impresia că nu mai au ce învăţa. Eu am învăţat multe, nu doar din eşecurile noilor generaţii, ci și din generaţia mea, iar EESTEC este mediul care îţi oferă multe lecţii.

Intervievator: Care este ocupaţia actuală în EESTEC şi ce misiuni ai avut tu până acum?

Cosmin: Ocupația mea actuală în EESTEC este membru de onoare sau  aș putea zice la fel de bine că rolul meu este de mentor pentru generațiile mai noi. Ocupații în trecut: vicepreședinte Resurse Umane, membru senior, coordonator de eveniment, organizator PoliQuest, organizator ICE, mentor, trainer și multe altele. Pot să zic ce nu am făcut în organizație, ce nu am putut să fac este parte de acte. Când am fost în board, îmi spuneam părerea în legătură cu afișele, design și alte lucruri de la PR, dar cu juridicul de la FR nu am fost și nu am de gând să am legătura prea curând (râde).

Intervievator: La câte ICE-uri ai participat?

Cosmin: La 6.La unul am lipsit pentru că am participat la 2 evenimente unul dupa altul, T4T din Cracovia și unul bazat pe leadership în Varșovia, în aceeasi perioada cu ICE-ul respectiv.

Intervievator: Din cele 6 ICE-uri, care ţi-a rămas cel mai adânc în inimă?

Cosmin: Cred că primele două sunt la egalitate. Primul a fost primul meu ICE și mi-a plăcut foarte mult, au fost foarte multe poveşti, nu am mâncat bine şi nu m-am odihnit bine (râde). Iar în următorul an, am organizat eu ICE-ul și mi-a rămas în suflet pentru că am crescut foarte mult în acea perioadă.

Intervievator: Dacă ar fi să ne povestești un moment amuzant de la ICE, care ar fi acela?

Cosmin: Au fost foarte multe, dar ce îmi trece acum prin cap a fost la primul meu ICE. A fost primul weekend motivațional la care am participat. Oamenii ne-au avertizat de ce se va întampla acolo, că nu o să dormim, nu o să mâncăm…bineînțeles nu credea nimeni.

Îmi aduc aminte că am plecat pe la 5:00-6:00 dimineaţă la somn, după multe ore nedormite, petreceri, traininguri, workshopuri și urma să ne trezim la 7:00 să luăm micul dejun. Din ce mi-au povestit ceilalți, dimineața m-am ridicat undeva la 90 de grade în timp ce dormeam, deși eu nu vorbesc în somn, şi am urlat foarte tare “Nuu, nu din nou!”. Apoi m-am culcat înapoi ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, în timp ce băieții s-au speriat de mine.

Intervievator: La ce evenimente ai participat până acum la nivel local şi care îţi este cel mai drag?

Cosmin: It’s a hard choice, cred că PoliQuest-ul este cel mai tare: pe mine m-a marcat și se pare că e benefic pentru Politehnică. Am organizat şi eu câteva.

Intervievator: Înseamnă că ne poți spune o întâmplare de la un PoliQuest?

Cosmin: La primul sau la al doilea PoliQuest pe care l-am organizat, am aflat că nu aveam voie să intrăm în Politehnică. Noi nu ştiam asta până în ziua respectivă, dar ce știam era că se putea intră pe geamul de la baia fetelor. Iar noi, tineri și neliniștiți am organizat toată partea de logistică pe acolo, iar ulterior am aflat că ceilalți s-au prins.

Intervievator: Ai fost la evenimente internaţionale?

Cosmin: Evenimente internaționale: Home Automation organizat de LC Cosenza, Kapatronics organizat de LC Zagreb, Congresul din Craiova, T4T (Training for Trainers) de la Cracovia şi Cogresul din Tallin. La nivel academic – T4T mi-a placul cel mai mult, iar la nivel de experienţe – Congresul din Tallin.

IntervievatorCe se întâmplă la T4T?

Cosmin: La nivel internațional, există o echipă de traineri care pregătesc alți oameni arta predării. La T4T, înveţi efectiv ce înseamnă să fii un profesor bun, presupune foarte multe lecţii, puține ore dormite şi foarte multe exerciţii practice. Eu când am intrat pe uşa acolo, am mers direct în şedinţă şi am început să discutăm.

Intervievator: În EESTEC întâlnești o mulțime de oameni. Ai putea să ne spui 3 prieteni pe care i-ai întâlnit aici?

Cosmin: M-am gândit la întrebarea asta… persoanele care îmi sunt prieteni sunt Ion Meițoiu, Teddy Maireanu, Cristian Dorian Bălan care a fost cu mine în board, Georgiana Stan pe care o știam de înainte, Cătălin Secoșan, căruia îi datorez faptul că am intrat în EESTEC și Cătălina Stoica.

Intervievator: Câte un moment care te leagă de acești oameni?

Cosmin:Un moment care mă leagă de Cătălina Stoica a fost atunci când Hagi a ieșit din  board, iar în perioada verii atât Dodo, cât și Cătă au stat la mine acasa.

Ion Meiţoiu (Johnny) era prima persoană la care apelăm dacă aveam probleme. Primul moment în care am simţit că m-a ajutat enorm a fost pe durata primului ICE pe care l-am organizat eu, unde am ținut și partea de teambuilding. Ajunsesem în faza în care nu mai puteam să vorbesc, pentru că rămăsesem fără voce. De obicei, nu am încredere în oameni şi îmi place să fac eu ce am de făcut, dar atunci i-am dat lui Johnny absolut tot ce trebuia să facem. El s-a ocupat și și-a făcut treaba minunat, m-a scos din problemă.

O altă persoană ar fi Billy (Bulent Duagi), cu care aveam o prietenă comună și care mi-a povestit despre EESTEC, imediat după ce se întorsese foarte motivat de la un eveniment din Turcia. Așa am aflat eu de EESTEC.

Intervievator: Dacă tot am ajuns la partea asta, ne poți povesti cum ai intrat tu în EESTEC?

Cosmin: Eu am aflat de EESTEC în clasa a XII-a, după bacalaureat. Voiam să intru în EESTEC, le-am povestit colegilor mei de grupă despre avantajele pe care le întâlnești în organizație și vreo trei dintre ei au aplicat. Culmea ironiei, datorită unor probleme avute în perioada aceea, nu m-am mai înscris, dar la un an după, m-am întâlnit la stand cu Cătălin Secoșan și m-a convins să aplic. Eram foarte aproape să nu fiu acceptat, pentru că am avut un moment de blocaj la interviu. Mi s-a pus o întrebare care nu știam unde bate: Un pitic iese din curte și deodată dă peste o groapă. Ce face piticul? M-am blocat efectiv, nu am știut ce să răspund,și era cât pe ce să nu fiu acceptat dar a fost ok până la urmă.

Intervievator: Cum ai caracteriza EESTEC, prieteni sau familie?

Cosmin : Prieteni, pentru că pentru mine contează mai mult prietenii decât familia. E mai importantă interacțiunea și calitatea oamenilor decât sângele.

Intervievator: Consideri că s-a schimbat EESTEC de când ai intrat şi până în prezent?

Cosmin: Da, dar imi e greu să definesc ce anume. Nu contează momentul inţial sau cel final, contează fluctuaţiile de pe parcurs. Au fost multe momente bune şi rele şi din toate înveți. Important este să creşti și să te dezvolți!

Intervievator: Dacă ar fi să te întâlneşti tu, Cosmin din 2014 cu cel de dinainte să intre în EESTEC, ce sfat i-ai da?

Cosmin: După ce am intrat în organizație, eram genul de persoană care se considera deșteaptă și care comenta mereu, dar care nu se implica activ.

Să îți zic și o altă poveste pe lângă: s-a făcut o întrunire specială la KFC, despre care am aflat peste vreo 2-3 ani, pentru că voiau să mă dea afară din organizație. Din ce am înțeles de la băieți, ei mi-au făcut câteva apropo-uri, dar eu nu le-am auzit.

Momentul definitoriu pentru mine a fost primul eveniment internațional la care am fost, în Zagreb, unde m-au luat fetele la 02:00 noaptea și am discutat, m-am simțit ca acasă, deși eram atât de departe. Dacă ar fi să pun punctul pe i, când am simțit eu cu adevărat ca fac parte din EESTEC, atunci a fost. Și am zis că vreau să fac eveniment internațional și la noi: aveam obiective clare, o viziune despre cum trebuia să arate EESTEC din punctul meu de vedere. Mai apoi, din prisma aceleaşi motivaţii, am și candidat ca vice-preşedinte.

Ideea este că dacă ar fi să mă întorc la momentul 0, am avut o perioadă de 6-7 luni în care nu am făcut nimic şi sunt cu 6-7 luni în spate. Asta aş schimbă la mine.

Intervievator: Cu ce te-a ajutat pe tine EESTEC la nivel profesional?

Cosmin: Mulţi îşi dau seama de valoarea organizației după o perioadă. Eu a trebuit să muncesc, să interacționez cu oamenii, să am o serie de așteptări, să îmi doresc să ajung la un anumit nivel şi să mă lovesc de aceleași probleme de care mă loveam când eram în board în EESTEC.

Pe partea de leadership, de vorbitul cu oamenii, pe partea de relații, partea de creativitate, de ieșit din zona de confort de project management, sunt foarte multe lucruri pe care poți să le testezi și să le faci în organizație.

Pe plan profesional, mi-am făcut multe cunoştinţe la nivel european și la nivel de oameni de succes din România. Eu am ajuns la facultate ferm convins că vreau să fac Calculatoare și că vreau să devin un programator. În EESTEC, am descoperit latura această către resurse umane, care am și practicat-o aici.

Intervievator: De unde atâta putere de muncă şi determinare să faci atâtea lucruri în EESTEC?

Cosmin: Îmi dau seama de un plus de valoare atunci când fac lucruri în EESTEC. De ce am rămas în organizație? Pentru că tot timpul am găsit următorul set de provocări, mereu a existat nivelul următor, nu am făcut niciodată acelaşi lucru, nimic repetitiv. Puterea mea vine din faptul că făcând lucrurile diferit, pas cu pas învăț și cresc.

Intervievator: Ce planuri de viitor ai?

Cosmin: În EESTEC sunt în retragere, dacă pot să zic așa. Dar, bineînțeles, o să ajut tot timpul, o să răspund de fiecare dată când va fi nevoie de ajutorul meu. Pe viitor, cochetez cu zona de antreprenoriat, pornesc un job de baschet, training-uri. Nu pot să zic că ăsta este visul meu, dar deocamdată fac câteva lucruri care mă ajută să construiesc și să cresc.

Intervievator: Să presupunem că peste 5 ani intri în sediu, care crezi că va fi reacţia oamenilor?

Cosmin: O să-ţi mai zic o poveste. S-a întâmplat acum vreo 2-3 ani să fiu în sediu sâmbăta pe la 21:00. Și apare o fată debusolată, se uita pe pereți, iar eu am crezut că a greșit sala. Eram suficient de vechi în organizație, încât să știu pe toată lumea dar pe ea nu o știam. Îi zic: Bună,sunt Cosmin! Te pot ajuta cu ceva?. La care ea îmi zice: Bună, Maria! Atunci mi-am dat seama că era Maria Viziteu, una dintre fondatorii organizației. Eram foarte plăcut surprins. Cred că ăsta e sentimentul pe care aș vrea să îl aibă oamenii peste 5 ani când voi intra în sediu: să fie plăcut surprinși și să îmi pună multe întrebări.

Intervievator: Un sfat pentru actualii EESTECeri?

Cosmin: Deşi la un moment nu-ţi dai seama, EESTEC te plăteşte pentru ce faci.

Să se implice cât mai mult, să fie proactivi şi să experimenteze. După ceva timp, o să-ţi dai seama cât de mult ai crescut!

Intervievator: Un sfat pentru viitorii EESTECeri?

Cosmin: Rămâne acelaşi sfat. Un al doilea sfat, care mi se pare foarte important: să fie curajoşi în ceea ce fac. Să se bată pentru o poziţie, să învețe din greșeli și să creadă în ceea ce fac.

 

Momentul definitoriu pentru mine a fost primul eveniment internațional la care am fost, în Zagreb, unde am discutat multe aspecte cu fetele de acolo, undeva la 02:00 noaptea. M-am simțit ca acasă, deși eram atât de departe. Dacă ar fi să pun punctul pe i, când am simțit eu cu adevărat ca fac parte din EESTEC, atunci a fost. Și am zis că vreau să fac eveniment internațional și la noi: aveam obiective clare, o viziune despre cum trebuia să arate EESTEC din punctul meu de vedere. Mai apoi, din prisma aceleaşi motivaţii, am și candidat ca vice-preşedinte.


Oameni PaSionați – Cătălin Șmocot

Nume: Cătălin Şmocot

Facultate: Anul 4, Automatică şi Calculatoare

Locul naşterii: București

Ocupaţie: Preşedinte eeStec LC Bucharest

eeStec-er since 2011

 

 

Intervievator: Judecând după matematica noastră, eşti membru de 3 ani în organizaţie. Cum ai descrie experienţa ta în eeStec, folosind doar 3 cuvinte?

Cătălin: Energie, echipă, academic.

Intervievator: Ce te-a determinat să rămâi în eeStec de-a lungul anilor?

Cătălin: Ok, nu o să spun doar “energie, echipă, academic”. Aşa cum se întamplă de multe ori într-o organizaţie, există o perioadă moartă, timp în care nu s-a lucrat la evenimente eeStec. Pur și simplu m-am pierdut după mentorat. Totuşi, m-a ţinut ceva aproape: oamenii aflați atunci în Board. La scurt timp după ce am reluat legătura cu ei, au început să apară evenimente și implicarea mea a crescut. Practic, comunitatea din eeStec și activitatea m-au determinat să rămân de-a lungul anilor.

Intervievator: Ce planuri de viitor ai pentru următorii 2 ani?

Cătălin: In anul următor, imediat după mandatul Board-ului, imi propun să lucrez mai mult în eeStec la nivel internațional. Acum sunt Board Assistant la PR, dar aş dori să fiu o parte activă a echipei de la Internațional și de ce nu, peste un an sau doi, să fac parte din Board-ul Internațional? Aș recomanda acest drum tuturor membrilor noștri: să reușești la nivelul LC-ului tău, să faci treabă local, dar să te îndrepți în timp către eeStec Internațional. Poți să faci treabă chiar pe ambele planuri și e foarte important pentru toți membrii noștri să nu se oprească doar aici, să aplice și la Internațional, să ia legătura cu responsabilii de acolo și să se întoarcă cu o experientă mai bogată.

Intervievator: Ai fost la 3 ICE-uri pană acum. Care sunt cele mai frumoase amintiri ale tale?

Notă: ICE (Inner Circle of EESTEC) este un weekend motivaţional dedicat membrilor noi ce aplică în organizaţie şi care trec de perioada de mentorat, este un moment propice pentru a începe procesul de knowledge-transfer între membrii organizaţiei.

Cătălin: Au fost multe momente importante, fie ele amuzante sau serioase. Am venit doar cu un bagaj de haine şi am plecat în plus cu un bagaj de cunoștinte şi de amintiri, dupa fiecare ediţie. Training-ul de branding personal de la ICE-ul meu a fost unul cu adevarat deosebit, dar să nu uităm şi de training-urile lui Pîrvu, ajunse deja un trademark. În următorii doi ani, am fost şi DJ şi am putut observa petrecerea şi din alt punct de vedere: interacţiunea dintre noi şi cât de uşor sau greu se pot integra membrii în orice mediu.

Intervievator: În ce departamente ai activat din 2011 și pană acum?

Cătălin: In afară de HR, am făcut parte pe rând din toate departamentele. Am început cu puțin PR, am făcut FR (mai ales pentru evenimentele trecute) și acum țin legătura cu celelalte comitete locale eeStec, asumându-mi un rol de Persoană de Contact.

Intervievator: Cum te-a ajutat eeStec să ajungi cine ești acum?

Cătălin: Organizarea foarte bună a timpului este o problemă mare a mea şi a generaţiilor noastre. Depinde doar de noi cum alegem să ne cheltuim (cum îi place englezului să spună) timpul liber. Facultate facem cu toții, așa că timpul liber o să te departajeze într-un fel de ceilalti. O să enumar o serie de aptitudini dobândite în acești 2 ani: skill-urile de prezentare și de comunicare, project & time management, lucru în echipă, relaţii interumane şi de natură academică, toate m-au format până în punctul în care sunt acum.

Intervievator: Eşti Cătălin Şmocot, Preşedinte eeStec Bucureşti. Eşti voluntar şi student, la momentul actual. Dar ce te vezi făcând în plan profesional, în viitor?

Cătălin: Avand în vedere profilul facultații mele și ceea ce am învațat pănă acum, pot spune cu sigurantă că voi face ceva în domeniul IT. Știu că pare vag, dar nu pot preciza tipul de job spre care țintesc. Iți pot spune sigur doar că voi face ceva care imi place. Cred că este important ca, indiferent de ce iți alegi, să faci ceva ce te face pe tine fericit și să nu pierzi timpul, încercând să te convingi ca ești mulțumit cu o slujbă ce nu iți aduce deloc satisfactie.

Intervievator: Imagineaza-ți că vii peste doi ani și deschizi ușa sediului. Care crezi ca e reacția oamenilor dinauntru?

Cătălin: O să observ cât de bine arată sediul renovat. Nu cred că o să fie o reacție diferită, în mod cert ne-am saluta și am discuta. Nu văd o depărtare în următorii doi ani fața de eeStec București și nu văd niciun motiv pentru care discuția nu ar fi altfel decât una familiară și caldă între mine și cei dinăuntru.

Intervievator: În ce categorie plasezi oamenii din eeStec, familie sau prieteni?

Cătălin: Simplu, undeva la mijloc. Dacă “Prieteni” și “Familie” ar fi doua muțimi, întersecția ar fi eeStec.

Intervievator: Ce iți mai aduci aminte de la mentoratul tău?

Cătălin: Pentru că nu vreau să uit pe nimeni, o să vorbesc despre situatii și întâmplari în care au fost implicaţi mai mulți oameni. Îmi aduc aminte cu mare drag de perioada mea de mentorat și de ziua în care ne-am prezentat proiectul final, într-o sala de la etajul 3, cu mulţi membrii din eeStec. Propunerea noastră avea în vedere ecologia şi chiar căpătase o forma foarte tare, dar din pacate nu a mai fost susţinută mai târziu şi nu s-a implementat. Dupa prezentare, am primit scrisoarea din care am aflat că trecusem cu bine de perioada de mentorat.

Intervievator: Ce poti să ne spui despre experiența ta din evenimentele internaționale?

Cătălin: Primul meu eveniment internațional a fost în Atena și am participat alături de Mihaela Mărăcine, un fost CP al LC-ului nostru. Am luat parte la niște traininguri exceptionale despre scriere de granturi, soft skills și comunicare. Contactul cu eeStec Internațional a fost ca o revelaţie pentru mine, a fost o schimbare majoră de percepţie între ceea ce credeam eu că este şi ce am întâlnit acolo.

După Atena, au urmat Hamburg, Talinn și Munich, dar de departe cea mai placută experienta am trăit-o în Talinn. Au fost cei mai mulți oameni adunați acolo, cu ocazia eeStec Chairpersons Meeting (ECM). La astfel de evenimente ai șansa să cunoști eeStec Internațional dintr-o lovitură, te ajută să iți faci o imagine asupra modului în care tratează alții problemele lor în organizație și cum sunt ei structurați. O să fiți surprinsi, dar eeStec București diferă total față de eeStec Atena sau eeStec Skopje, au alte departamente și isi impart diferit atribuțiile. ECM te ajută să te întorci în LC și să îmbunatățești eeStec pe plan local. Credeam înițial că nu e nicio diferentă de structură între noi și celelalte LC-uri, dar am aflat, spre exemplu, că PR-ul nostru e unul dintre cele mai tari din eeStec. Suntem buni!

Intervievator: Poți să ne povestesti și despre cel mai fain eveniment Internațional la care ai fost în echipa de organizare?

Cătălin: Energy Always A Challenge IV, workshopul care s-a terminat la începutul lunii trecute. Organizarea unui eveniment Internațional ajută mult la construirea imaginii pe care o avem, în cadrul Universitatii. Conform statutului, scopul nostru este acela de a organiza evenimente academice: lumea trebuie să audă de ele, să participe cu drag, să plece cu o serie de noţiuni cel puţin înteresante şi să revină la workshopurile noastre viitoare.

Ducerea la îndeplinire a EAC IV a fost un lucru foarte bun, deoarece a fost primul în decurs de un an și jumatate. Din punctul meu de vedere şi al board-ului, evenimente eeStec ar trebui să avem cel puțin de două ori în fiecare an și spun asta deoarece imaginea noastră nu crește asa ușor și cea mai accesibila soluție este să organizezi evenimente academice. Nu am ales niciodată țntre puține și bune sau multe și lipsite de calitate, ci am aplicat reţeta evenimente numeroase și importante.

La EAC IV, ca şi la celelate workshopuri ale noastre, am pus accent pe partea înternaționala şi dimensiunea înterculturală de care cei 25 de studenți români participanți se pot bucura, având șansa să relaționeze cu oameni din societăţi diferite şi cu mentalităţi occidentale/orientale. Sunt programe foarte bine finanțate, la care ai acces destul de greu, care încearcă să aducă oameni din afară și să formeze echipe mixte, pentru schimburi de experiența. Noi facem asta foarte ușor, foarte bine, gratuit, iar politehniștii trebuie să afle de ele, fiindcă pentru studenți le facem!

Intervievator: Dacă ar fi să dai un sfat eeStecerilor, care ar fi acela?

Cătălin: In eeStec trebuie să înveti să devii un bun DJ. Stiți ce face un DJ? Un DJ mixează în general două piese: pe langă piesa care se aude acum, ai în cealaltă parte piesa care urmează să se audă, iar rolul tău este acela de a le sincroniza. Dacă pui acest exemplu peste un eeStec-er, ai avea de mixat facultatea cu timpul liber. Odata ce înveti să pui bine în balanţă tot ce înseamnă teste, laboratoare, parțiale, cu timpul liber în care treci pe la eeStec și reușești să înveți lucruri pe care nicio facultate nu te învața cum să le faci (să organizezi proiecte, să iei parte la traininguri, să dai feedback corect), atunci poți spune cu siguranța că esti pregătit să evoluezi în viitoarea ta carieră. Şi, de ce nu, şi-n viaţă!

Nu stați pe gânduri, mergeți la pupitru și încercați în fiecare zi să mixati cât mai bine timpul liber cu facultatea. Dacă aveți dubii, apelati la mine, board sau mebrii mai vechi, cu toții avem sfaturi pentru voi și vă putem ajuta în orice problemă pe care o întampinați. Puteîi pune și 3 piese, mai adaugaîi și un job și o să fie din ce în ce mai frumos. O să iasa un adevarat hit!

Intervievator: Am vorbit atât de multe despre timp liber și ce îţi place să faci, încât nu putem să încheiem decât cu întrebarea: ce hobby-uri ai?

Cătălin: Mie imi place astronomia, imi place atat de mult încat am găsit și o cale să imi fac licența în astronomie. Din fericire, am avut șansa să gasesc o bază comuna între ceea ce am învațat în timpul facultații și domeniul astronomiei. O să încerc să fac niște algoritmi de procesare a unor imagini, astfel încât să imi dau seama de compoziția unor asteroizi din imaginile pe care le preiau de la telescop.

Daca iți place acel ceva, nu mai sta pe gânduri și agaţă-te de el, până reuşeşti să îl faci!


  • June 2017
    M T W T F S S
    « Apr    
     1234
    567891011
    12131415161718
    19202122232425
    2627282930  
  • Copyright © 1996-2010 eeStec Spirit. All rights reserved.
    iDream theme by Templates Next | Powered by WordPress