Tag: echipa

oameni paSionați – Alina Jianu

alinaNume: Alina Andreea Jianu

Facultate: Facultatea de Antreprenoriat Ingineria și Managementul Afacerilor

Ocupație: Studentă, anul III

Locul Nașterii: București

EESTECer since 2011

 

 

 

 

Intervievator: Ce te-a făcut să aplici pentru EESTEC?

Alina: Cred că am mai zis povestea asta o dată, dar imi face plăcere să o zic. În timpul clasei a XII-a, veneau foști elevi de-ai doamnei diriginte să ne povestească despre experiența lor în voluntariat. La momentul acela, ei erau implicați într-o serie de traininguri și văzându-le entuziasmul, am zis că după liceu trebuie să fac și eu ceva în direcția aceasta. Am avut câteva tentative, dar nu mi-au ieșit pentru că nu am găsit locația unde trebuia să ajung, dar am rămas axată pe treaba aceasta: să caut o organizație studențească de care să îmi placă. Am văzut  standul roșu al EESTEC, m-am dus să întreb mai multe detalii și așa i-am cunoscut pe Alexandra Marinaș și Octav Saca.

Intervievator: Și ce ți-au zis de te-au convins?

Alina: Alexandra mi-a zis de posibilitatea de a călători cu bani puțini, de întâlniri la companii și de partea de PR. Fiind foarte interesată de negociere, am zis: “De ce nu?”. Și așa am început…

Intervievator: Ai avut mentori și/sau perioada de mentorat?

Alina: Da, l-am avut mentor senior pe Alex Cîrnu, iar juniori pe Ana Moagăr, Cristina Mărmureanu și Betty Muscă. A fost foarte drăguț și destul de solicitant. În prima săptămână, am creat o scenetă, dar eu nu eram prea creativă. Mai apoi, am avut partea de proiect în care am lucrat la o mapă de proiect și la bugete – recunosc, mi-a plăcut cel mai mult! :)

IntervievatorDe ce trezorerie/ FR?

Alina: Datorită EDC. La începutul evenimentului, țin minte că se lucra intens pe PR (logo, afiș, etc), iar în cadrul unei ședințe când lumea făcea brainstorming, mi-am dat seama că acolo nu este locul meu. Așa că după câteva zile, m-a luat Alex Goțoi, EDC FR Responsible, și m-a învățat cum să dau un telefon, cum să negociez, ce aspecte să evidențiez, etc. Și mi-a placut! :)

Intervievator: Mi-ai zis că ai cochetat cu PR-ul, ai cochetat și cu HR-ul?

Alina: Pe partea de HR, în toamna imediat următoare acceptării mele în EESTEC am participat la sesiunea de recrutări.

Intervievator: Câte ICE-uri ai la activ și care ți-a plăcut cel mai mult?

Alina: Două. Mi-a plăcut cel mai mult cel de anul acesta, pentru că eram membru de board și am văzut toată partea de organizare. Au fost foarte mulți oameni pe care îi cunoșteam și cu care am interacționat, iar acesta a fost un plus față de primul meu ICE.

Intervievator: Cum crezi că vor reacționa oamenii când vei intra în sediu peste 5 ani?

Alina: Nu știu…o să zică “Bună!” Nu cred că o sa aibă o reacție aparte, pentru că cel mai probabil o sa mă mai vadă la față mult timp de acum. (râde)

Intervievator: Alexandra Marinaș ți-a zis că poți să călătorești cu bani puțini. Ai fost în alte țări la evenimente?

Alina: Da, am fost la primul meu eveniment în Ankara, la TOOL: Engineering Economics & Management și la Congres în Atena. Evenimentul din Ankara a fost în timp ce pregăteam EDC-ul și îmi era teamă că voi pierde pulsul organizării evenimentului, dar colegii m-au convins  să merg, să cunosc și alte persoane și să mă întorc motivată și cu idei noi.  Așa a și fost: am cunoscut oameni cu care am ținut legătura, cu care m-am întâlnit anul acesta la Congres și cu care am și lucrat împreună anul acesta în echipele de la Internațional.

Congresul a fost foarte tare, am cunoscut oameni noi, m-am întâlnit cu cei pe care îi știam și m-a motivat destul de mult să fiu și mai activă la Internațional, mai ales că o să am mai mult timp anul viitor. Abia aștept Congresul din 2015!

Intervievator: Care este diferența între a lucra la Internațional și a lucra aici?

Alina: La Internațional lucrurile merg mai lent, pentru că se trimite pe e-mail, însă abordarea personală cred că are mai mult efect, cel puțin eu am vorbit pe facebook foarte mult cu colegii de acolo. E destul de greu să motivezi lumea să lucreze și să fie la întâlniri, mai ales că suntem din țări diferite, ore diferite și coincid mai greu, iar la local este mai ușor să iei legătura cu oamenii, să te vezi față în față și să stabilești lucruri, dar în același timp e mult mai alert, adică e foarte multă activitate.

Intervievator: Ce ai învățat de la Internațional?

Alina: Am înțeles cum se lucrează la Internațional, pentru că erau aspecte pe care până acum le știam în mare parte, dar exersându-le, am învățat cum funcționează și care este structura de organizare.

Intervievator: Acum să trecem la board. Cum e să fii om de board?

Alina: E o experiență foarte diferită de cea de membru și e la fel de diferită și de experiența de coordonator, pentru că nu coordonezi propriu-zis un eveniment, ci mai mult oamenii care coordonează evenimente. Este solicitant, dar în același timp înveți foarte multe lucruri și la fiecare eveniment nou te confrunți cu probleme/surprize. Nu e niciodată la fel! Fiecare zi apare alături de un lucru nou pentru care trebuie să stai să te gandesti și pe care să îl rezolvi.

Intervievator: Care este cel mai important lucru pe care l-ai învățat din experiența de board?

Alina: Cel mai important lucru pe care l-am învățat este că dacă nu reușești să te înconjori de oameni care să te ajute, fie pentru că sunteți amici sau doar vă întelegeți bine, e destul de greu să îi atragi și să îi determini să lucreze la ceva, dacă nu ați avut nicio tangență înainte. Și cred că asta e ceea ce trebuie să facă orice coordonator/responsabil: să iși atragă oameni, să vorbească cu ei și să se împrietenească.

Intervievator: Și care este diferența dintre Alina de acum și Alina de acum un an și jumătate, înainte să intri în board?

Alina: În primul rând, am o viziune de ansamblu, iar la început de board eram mai agitată. Acum m-am mai calmat și iau lucrurile mai calm, chiar și situațiile negative. Am învățat să le procesez înainte să iau o decizie în pripă și să mă agit.

Intervievator: Cu ce crezi că te ajută experienta de board pe viitor?

Alina: Spre exemplu, dacă ar fi să îmi deschid propria afacere, aș știi despre ce e vorba și cum să o coordonez. Probabil o să mă ajute și atunci când mă voi angaja – acestea sunt pe parte profesională. Pe partea personală, să acord mai multă atenție pe motivarea oamenilor!

Intervievator: Relația ta cu colegii de board cum a  fost?

Alina: În general a fost foarte bună. Ne-am înțeles perfect și de multe ori am fost pe aceeași lungime de undă. Și dacă a fost să nu fim pe aceeași lungime de undă, am reușit să ne înțelegem și să ajungem la un acord fără să iasă scandal.

Intervievator: Ați reușit să treceți de limita asta de relație profesională, să fiți prieteni?

Alina: Da, eu cred că am reușit. Adică îmi e greu să stau o zi fără sa vorbesc cu ei sau măcar să ne scriem câteva rânduri, “Ce mai faceți?”.

Intervievator: Și cum te simți acum pe final de board?

Alina: Într-un fel, mă simt tristă pentru că a trecut un an în care m-am obișnuit să coordonez activitatea departamentului, să vină oamenii la mine, să mă întrebe cum să procedeze, iar eu să îi ghidez. Am și lucrat alături de acești oameni timp de mai bine de un an și mă gandesc că poate nu o să ne mai vedem așa des de acum încolo. Pe de altă parte, mă simt ok pentru că o să am mai mult timp de viața personală și de mine.

Intervievator: Dacă ar fi să dai un sfat pentru noul board?

Alina: Să iasă des, să se împrietenească și să iși planifice activitatea astfel încât să se gândească și la coeziunea organizației. Spre exemplu, noi am fost foarte axați pe evenimente și mi se pare ca nu am mai avut atât de mult timp de activități de motivare a membrilor, altceva decât să îi chemăm la ședințe lucrative și cred că ar trebui să găsească un echilibru mai bun decât am avut noi.

Intervievator: Care este cel mai tare eveniment la care ai participat la nivel local?

Alina: EO mi-a plăcut foarte mult. Perioada de organizare nu a avut ceva special, dar evenimentul în sine a fost foarte tare pentru că erau foarte mulți EESTECeri laolaltă cu participanți și reprezentanți de la companii. Nu am dormit mai bine de 24h în holul AN, ca să asigurăm buna organizare a evenimentului. După ce am strâns și s-a terminat evenimentul, ne-am dus în Pirahna să sărbătorim, eram mulți membrii și eram atât de obosiți toți de parcă tocmai am fi trecut printr-un eveniment internațional în care am petrecut în fiecare seară și a doua zi dimineață ne-am trezit să mergem la activitatea academică… totul în doar 24h! Dupa aceea, am adormit în iarbă, pentru că încă nu voiam să merg acasă.

Intervievator: Dintre evenimentele internaționale, care ți s-a părut cel mai tare?

Alina: Aici nu pot să zic, pentru că pe boardul meu s-au facut două și la amândouă a fost ceva special. La EAC, am avut suficiente resurse materiale încât să asigurăm weekendul motivațional pentru membrii noștri, am fost ceva mai siguri că evenimentul se va face. La BeLinked, inițial credeam că va fi amânat, din cauza problemelor financiare și a perioadei de FR. A fost o reală bucurie să văd la finalul mandatului două evenimente internationale realizate bine!

Intervievator: Povestește-mi despe serile internaționale…

Alina: Serile internaționale sunt serile pe care eu le aștept cel mai mult dintr-un eveniment internațional: ai ocazia să deguști din mâncăruri și băuturi de la diferite comitete locale, din multe orașe/țări. Atunci socializezi cel mai mult și cunoști cel mai bine participanții!

Intervievator: Înainte de mandatul tău ai coordonat vreun eveniment?

Alina: Da, Soft Skills Academy I.

Intervievator: Crezi că organizarea SSA I te-a pregătit pentru Board?

Alina: Da, m-a pregătit pentru că înainte de Soft Skills Academy, nu știam absolut nimic despre ce înseamnă să coordonezi și a fost un pas destul de important pentru mine. Îmi doream să încerc, dar îmi era teamă. Ce am învățat de acolo e același lucru: dacă nu ai oameni lângă tine, este mult mai greu să construiești pe cont propriu. Am căpătat o imagine de ansamblu, mai mică decât cea căpătată în urma experienței de board, a ceea ce înseamnă un eveniment, care sunt pașii ce ar trebui urmați și ce nu ar trebui să facem.

Intervievator: 3 prieteni în EESTEC și de ce te-au marcat…

Alina: E o întrebare grea…Ionuț și Cami pentru că împreună cu ei am lucrat cel mai mult în tot acest board și am fost frați și de bucurii și de suferință. Și după aceea sunt mai mulți oameni. Imi place de foarte multă lume…

Uite, tu (Gabriela Mihalescu) m-ai marcat în sensul că deși ai fost de puțin timp în EESTEC, ești autonomă. Te descurci singură și nu ai nevoie de mentori pentru că știi ce trebuie să faci, cum să faci și când să faci. Și asta e foarte important pentru că se întâmplă destul de rar. La fel și Ruxi și Diana, mi-au plăcut foarte mult.

Intervievator: Dintre membrii vechi?

Alina: Dintre membrii vechi, mie îmi place mult Patricia pentru că venea la evenimente și noi eram agitați acolo să strangem sau că nu s-a întamplat o chestie și eram pe ultima sută de metri și Patricia zicea “Lasă bă că o sa fie bine, o să vedeți, o să fie foarte bine.” și ne calma.

Îmi mai plac Vak, Cosmin și mArvin care e mentor pe IT. Sunt foarte mulți oameni care au experiență și iți place să îi ai în preajmă fiindcă te fac să te simți mai sigur.

Intervievator: Descrie în 3 cuvinte EESTEC-ul.

Alina: Familie, prima casă pentru că a doua e cam uitată, prieteni.

Intervievator: Ce planuri ai pe viitor, după ce termini mandatul?

Alina: Mă gândesc să mă implic la Internațional puțin mai mult, să mai ajut board-ul viitor cu sfaturi sau când vor avea nevoie de ceva. Mă gândesc dacă să mă angajez vara asta sau nu și pe termen mediu mi-ar plăcea să am afacaerea mea ca să nu mai trebuiască să lucrez pentru alții și să am program de 8 ore, de la 7 dimineața.

Intervievator: Dacă vrei să mai spui ceva cititorilor noștri, acum e momentul…

Alina: Dacă încă mai au timp și nu sunt pe ultima sută de metri cu facultatea și terminarea ei, să se implice într-o organizație studențească, poate chiar la EESTEC pentru că e super tare și chiar merită! Dacă nu era EESTEC probabil eram doar cu facultatea, pierdeam verile, nu învățam nimic practic și nu îmi descopeream toate abilitățile.


Despre eeStec şi nemurirea tinereţii

Acum vreo 2 luni, când nici nu intrasem bine în facultate, o prietenă m-a întrebat dacă m-am băgat la vreo studenţească. Măi Simo, crezi că mai am timp şi de asta? Dar a insistat că ar trebui să mă bag la eeStec, că fratele ei a fost acolo şi că e mult prea tare şi mi-a umplut capul. Am zis bine, frate, treacă de la mine.

Am vânat un afiş, orice afiş cu eeStec, am primit şi un bileţel, am intrat pe site, m-am înscris şi, bineînţeles, am uitat. Dar mi-am adus aminte de ei pentru că, din când în când, mă mai apucă să fac lobby pentru diverse chestii. Şi acum am făcut lobby pentru eeStec, pentru faptul că Ion, fratele Simonei, fusese p’aici şi aşa mult i-a plăcut că până şi baby sister ştie despre asta. Şi aşa am mai convins doi oameni să se bage(mereu îmi e urât să fac o chestie singură); şi aşa au ajuns să se înscrie on-line Indra şi Sergiu. De menţionat că totul se întâmpla în cursul de grafică, pe vremea când nebunul încă lăsa copiii cu laptopul la orele lui.

Acum, eu mă programasem pentru vineri(acţiunea încă e plasată într-o joi) dar îmi dădusem seama că nu prea pot să mă duc vineri că n-am ce face 2 ore întregi până la interviul de grup. Nici ei doi nu ştiau atât de multe detalii pe cât vroiau, şi aşa am ajuns cu toţii în pauză la AN 010 să mai cerem un detaliu, două. Ei au fost convinşi, eu am aflat că pot să mă duc luni deşi scrisesem vineri, şi plus m-am ales cu o cafea şi o prezentare promisă:))

Am trecut de interviul de grup(eu tot cred că puteam să ajung până în oraş de la avion), am trecut şi de interviul individual(ştiu frate, vorbesc mult) şi am devenit aderent member. What the?… Băi, zic sincer că nu mai întâlnisem principiul unor astfel de recrutări; noi le făceam la modul “vino, da’ numa’ vino” deci toate etapele astea îmi erau noi. M-am trezit aruncată într-o echipă; am vrut după primu’ task să-i aliniez pe toţi şi să-i împuşc. Unde ai mai pomenit să stabileşti un lucru în mod foarte explicit şi după ce ai terminat şedinţa să nu mai ţii cont de el?

Dar am trecut peste. am ales un proiect, am lucrat la el, am ajuns la concluzia că am impus un proiect, am renunţat la el. Dar nu am renunţat la echipă; perioada de probă s-a încheiat, nu mai există membrii aderenţi, nu mai e nevoie de echipe bla bla. Noi însă mai avem un ultim task de dus la punct şi o să facem asta şi o să prezentăm odată cu implementarea o adevărată echipă, deşi am ieşit graaav “din grafic”; facem asta pentru că ăsta e standardul nostru. Foarte important în ONG-uri este că avem standarde şi principii. Ca paranteză, până şi voluntariatul sau activatul pentru CV este un principiu care poate să stea la baza unor proiecte colosale la fel de bine cum stă, să zicem, pentru că vreau să fac un bine, pentru că dacă nu fac ceva în domeniu asta atunci trăiesc degeaba.

Paranteza fiind închisă, urmează o postare despre ICE. Dar asta după ce ajung la şcoală la cele două laboratoare; probabil o scriu mâine. Dacă, zic dacă nu uit.

P.S: Ca să nu uit, când am dat prima dată pe la sediu am aflat că big brother al prietenei mele e încă în eeStec; Sal’tari, Johnellu

Originalul aici


  • November 2018
    M T W T F S S
    « Apr    
     1234
    567891011
    12131415161718
    19202122232425
    2627282930  
  • Copyright © 1996-2010 eeStec Spirit. All rights reserved.
    iDream theme by Templates Next | Powered by WordPress