Tag: EAC

oameni paSionați – Alina Jianu

alinaNume: Alina Andreea Jianu

Facultate: Facultatea de Antreprenoriat Ingineria și Managementul Afacerilor

Ocupație: Studentă, anul III

Locul Nașterii: București

EESTECer since 2011

 

 

 

 

Intervievator: Ce te-a făcut să aplici pentru EESTEC?

Alina: Cred că am mai zis povestea asta o dată, dar imi face plăcere să o zic. În timpul clasei a XII-a, veneau foști elevi de-ai doamnei diriginte să ne povestească despre experiența lor în voluntariat. La momentul acela, ei erau implicați într-o serie de traininguri și văzându-le entuziasmul, am zis că după liceu trebuie să fac și eu ceva în direcția aceasta. Am avut câteva tentative, dar nu mi-au ieșit pentru că nu am găsit locația unde trebuia să ajung, dar am rămas axată pe treaba aceasta: să caut o organizație studențească de care să îmi placă. Am văzut  standul roșu al EESTEC, m-am dus să întreb mai multe detalii și așa i-am cunoscut pe Alexandra Marinaș și Octav Saca.

Intervievator: Și ce ți-au zis de te-au convins?

Alina: Alexandra mi-a zis de posibilitatea de a călători cu bani puțini, de întâlniri la companii și de partea de PR. Fiind foarte interesată de negociere, am zis: “De ce nu?”. Și așa am început…

Intervievator: Ai avut mentori și/sau perioada de mentorat?

Alina: Da, l-am avut mentor senior pe Alex Cîrnu, iar juniori pe Ana Moagăr, Cristina Mărmureanu și Betty Muscă. A fost foarte drăguț și destul de solicitant. În prima săptămână, am creat o scenetă, dar eu nu eram prea creativă. Mai apoi, am avut partea de proiect în care am lucrat la o mapă de proiect și la bugete – recunosc, mi-a plăcut cel mai mult! :)

IntervievatorDe ce trezorerie/ FR?

Alina: Datorită EDC. La începutul evenimentului, țin minte că se lucra intens pe PR (logo, afiș, etc), iar în cadrul unei ședințe când lumea făcea brainstorming, mi-am dat seama că acolo nu este locul meu. Așa că după câteva zile, m-a luat Alex Goțoi, EDC FR Responsible, și m-a învățat cum să dau un telefon, cum să negociez, ce aspecte să evidențiez, etc. Și mi-a placut! :)

Intervievator: Mi-ai zis că ai cochetat cu PR-ul, ai cochetat și cu HR-ul?

Alina: Pe partea de HR, în toamna imediat următoare acceptării mele în EESTEC am participat la sesiunea de recrutări.

Intervievator: Câte ICE-uri ai la activ și care ți-a plăcut cel mai mult?

Alina: Două. Mi-a plăcut cel mai mult cel de anul acesta, pentru că eram membru de board și am văzut toată partea de organizare. Au fost foarte mulți oameni pe care îi cunoșteam și cu care am interacționat, iar acesta a fost un plus față de primul meu ICE.

Intervievator: Cum crezi că vor reacționa oamenii când vei intra în sediu peste 5 ani?

Alina: Nu știu…o să zică “Bună!” Nu cred că o sa aibă o reacție aparte, pentru că cel mai probabil o sa mă mai vadă la față mult timp de acum. (râde)

Intervievator: Alexandra Marinaș ți-a zis că poți să călătorești cu bani puțini. Ai fost în alte țări la evenimente?

Alina: Da, am fost la primul meu eveniment în Ankara, la TOOL: Engineering Economics & Management și la Congres în Atena. Evenimentul din Ankara a fost în timp ce pregăteam EDC-ul și îmi era teamă că voi pierde pulsul organizării evenimentului, dar colegii m-au convins  să merg, să cunosc și alte persoane și să mă întorc motivată și cu idei noi.  Așa a și fost: am cunoscut oameni cu care am ținut legătura, cu care m-am întâlnit anul acesta la Congres și cu care am și lucrat împreună anul acesta în echipele de la Internațional.

Congresul a fost foarte tare, am cunoscut oameni noi, m-am întâlnit cu cei pe care îi știam și m-a motivat destul de mult să fiu și mai activă la Internațional, mai ales că o să am mai mult timp anul viitor. Abia aștept Congresul din 2015!

Intervievator: Care este diferența între a lucra la Internațional și a lucra aici?

Alina: La Internațional lucrurile merg mai lent, pentru că se trimite pe e-mail, însă abordarea personală cred că are mai mult efect, cel puțin eu am vorbit pe facebook foarte mult cu colegii de acolo. E destul de greu să motivezi lumea să lucreze și să fie la întâlniri, mai ales că suntem din țări diferite, ore diferite și coincid mai greu, iar la local este mai ușor să iei legătura cu oamenii, să te vezi față în față și să stabilești lucruri, dar în același timp e mult mai alert, adică e foarte multă activitate.

Intervievator: Ce ai învățat de la Internațional?

Alina: Am înțeles cum se lucrează la Internațional, pentru că erau aspecte pe care până acum le știam în mare parte, dar exersându-le, am învățat cum funcționează și care este structura de organizare.

Intervievator: Acum să trecem la board. Cum e să fii om de board?

Alina: E o experiență foarte diferită de cea de membru și e la fel de diferită și de experiența de coordonator, pentru că nu coordonezi propriu-zis un eveniment, ci mai mult oamenii care coordonează evenimente. Este solicitant, dar în același timp înveți foarte multe lucruri și la fiecare eveniment nou te confrunți cu probleme/surprize. Nu e niciodată la fel! Fiecare zi apare alături de un lucru nou pentru care trebuie să stai să te gandesti și pe care să îl rezolvi.

Intervievator: Care este cel mai important lucru pe care l-ai învățat din experiența de board?

Alina: Cel mai important lucru pe care l-am învățat este că dacă nu reușești să te înconjori de oameni care să te ajute, fie pentru că sunteți amici sau doar vă întelegeți bine, e destul de greu să îi atragi și să îi determini să lucreze la ceva, dacă nu ați avut nicio tangență înainte. Și cred că asta e ceea ce trebuie să facă orice coordonator/responsabil: să iși atragă oameni, să vorbească cu ei și să se împrietenească.

Intervievator: Și care este diferența dintre Alina de acum și Alina de acum un an și jumătate, înainte să intri în board?

Alina: În primul rând, am o viziune de ansamblu, iar la început de board eram mai agitată. Acum m-am mai calmat și iau lucrurile mai calm, chiar și situațiile negative. Am învățat să le procesez înainte să iau o decizie în pripă și să mă agit.

Intervievator: Cu ce crezi că te ajută experienta de board pe viitor?

Alina: Spre exemplu, dacă ar fi să îmi deschid propria afacere, aș știi despre ce e vorba și cum să o coordonez. Probabil o să mă ajute și atunci când mă voi angaja – acestea sunt pe parte profesională. Pe partea personală, să acord mai multă atenție pe motivarea oamenilor!

Intervievator: Relația ta cu colegii de board cum a  fost?

Alina: În general a fost foarte bună. Ne-am înțeles perfect și de multe ori am fost pe aceeași lungime de undă. Și dacă a fost să nu fim pe aceeași lungime de undă, am reușit să ne înțelegem și să ajungem la un acord fără să iasă scandal.

Intervievator: Ați reușit să treceți de limita asta de relație profesională, să fiți prieteni?

Alina: Da, eu cred că am reușit. Adică îmi e greu să stau o zi fără sa vorbesc cu ei sau măcar să ne scriem câteva rânduri, “Ce mai faceți?”.

Intervievator: Și cum te simți acum pe final de board?

Alina: Într-un fel, mă simt tristă pentru că a trecut un an în care m-am obișnuit să coordonez activitatea departamentului, să vină oamenii la mine, să mă întrebe cum să procedeze, iar eu să îi ghidez. Am și lucrat alături de acești oameni timp de mai bine de un an și mă gandesc că poate nu o să ne mai vedem așa des de acum încolo. Pe de altă parte, mă simt ok pentru că o să am mai mult timp de viața personală și de mine.

Intervievator: Dacă ar fi să dai un sfat pentru noul board?

Alina: Să iasă des, să se împrietenească și să iși planifice activitatea astfel încât să se gândească și la coeziunea organizației. Spre exemplu, noi am fost foarte axați pe evenimente și mi se pare ca nu am mai avut atât de mult timp de activități de motivare a membrilor, altceva decât să îi chemăm la ședințe lucrative și cred că ar trebui să găsească un echilibru mai bun decât am avut noi.

Intervievator: Care este cel mai tare eveniment la care ai participat la nivel local?

Alina: EO mi-a plăcut foarte mult. Perioada de organizare nu a avut ceva special, dar evenimentul în sine a fost foarte tare pentru că erau foarte mulți EESTECeri laolaltă cu participanți și reprezentanți de la companii. Nu am dormit mai bine de 24h în holul AN, ca să asigurăm buna organizare a evenimentului. După ce am strâns și s-a terminat evenimentul, ne-am dus în Pirahna să sărbătorim, eram mulți membrii și eram atât de obosiți toți de parcă tocmai am fi trecut printr-un eveniment internațional în care am petrecut în fiecare seară și a doua zi dimineață ne-am trezit să mergem la activitatea academică… totul în doar 24h! Dupa aceea, am adormit în iarbă, pentru că încă nu voiam să merg acasă.

Intervievator: Dintre evenimentele internaționale, care ți s-a părut cel mai tare?

Alina: Aici nu pot să zic, pentru că pe boardul meu s-au facut două și la amândouă a fost ceva special. La EAC, am avut suficiente resurse materiale încât să asigurăm weekendul motivațional pentru membrii noștri, am fost ceva mai siguri că evenimentul se va face. La BeLinked, inițial credeam că va fi amânat, din cauza problemelor financiare și a perioadei de FR. A fost o reală bucurie să văd la finalul mandatului două evenimente internationale realizate bine!

Intervievator: Povestește-mi despe serile internaționale…

Alina: Serile internaționale sunt serile pe care eu le aștept cel mai mult dintr-un eveniment internațional: ai ocazia să deguști din mâncăruri și băuturi de la diferite comitete locale, din multe orașe/țări. Atunci socializezi cel mai mult și cunoști cel mai bine participanții!

Intervievator: Înainte de mandatul tău ai coordonat vreun eveniment?

Alina: Da, Soft Skills Academy I.

Intervievator: Crezi că organizarea SSA I te-a pregătit pentru Board?

Alina: Da, m-a pregătit pentru că înainte de Soft Skills Academy, nu știam absolut nimic despre ce înseamnă să coordonezi și a fost un pas destul de important pentru mine. Îmi doream să încerc, dar îmi era teamă. Ce am învățat de acolo e același lucru: dacă nu ai oameni lângă tine, este mult mai greu să construiești pe cont propriu. Am căpătat o imagine de ansamblu, mai mică decât cea căpătată în urma experienței de board, a ceea ce înseamnă un eveniment, care sunt pașii ce ar trebui urmați și ce nu ar trebui să facem.

Intervievator: 3 prieteni în EESTEC și de ce te-au marcat…

Alina: E o întrebare grea…Ionuț și Cami pentru că împreună cu ei am lucrat cel mai mult în tot acest board și am fost frați și de bucurii și de suferință. Și după aceea sunt mai mulți oameni. Imi place de foarte multă lume…

Uite, tu (Gabriela Mihalescu) m-ai marcat în sensul că deși ai fost de puțin timp în EESTEC, ești autonomă. Te descurci singură și nu ai nevoie de mentori pentru că știi ce trebuie să faci, cum să faci și când să faci. Și asta e foarte important pentru că se întâmplă destul de rar. La fel și Ruxi și Diana, mi-au plăcut foarte mult.

Intervievator: Dintre membrii vechi?

Alina: Dintre membrii vechi, mie îmi place mult Patricia pentru că venea la evenimente și noi eram agitați acolo să strangem sau că nu s-a întamplat o chestie și eram pe ultima sută de metri și Patricia zicea “Lasă bă că o sa fie bine, o să vedeți, o să fie foarte bine.” și ne calma.

Îmi mai plac Vak, Cosmin și mArvin care e mentor pe IT. Sunt foarte mulți oameni care au experiență și iți place să îi ai în preajmă fiindcă te fac să te simți mai sigur.

Intervievator: Descrie în 3 cuvinte EESTEC-ul.

Alina: Familie, prima casă pentru că a doua e cam uitată, prieteni.

Intervievator: Ce planuri ai pe viitor, după ce termini mandatul?

Alina: Mă gândesc să mă implic la Internațional puțin mai mult, să mai ajut board-ul viitor cu sfaturi sau când vor avea nevoie de ceva. Mă gândesc dacă să mă angajez vara asta sau nu și pe termen mediu mi-ar plăcea să am afacaerea mea ca să nu mai trebuiască să lucrez pentru alții și să am program de 8 ore, de la 7 dimineața.

Intervievator: Dacă vrei să mai spui ceva cititorilor noștri, acum e momentul…

Alina: Dacă încă mai au timp și nu sunt pe ultima sută de metri cu facultatea și terminarea ei, să se implice într-o organizație studențească, poate chiar la EESTEC pentru că e super tare și chiar merită! Dacă nu era EESTEC probabil eram doar cu facultatea, pierdeam verile, nu învățam nimic practic și nu îmi descopeream toate abilitățile.


Oameni PaSionați – Camelia Cristache

341462_310547062298396_1485510099_oNume: Camelia Cristache

Facultate: Facultatea de Automatică și Calculatoare, Universitatea Politehnică Bucureşti

Locul naşterii: Galaţi

Ocupaţie: Vicepreşedinte PR (mandatul curent)

EESTECer since 2010

Intervievator: Bună, Cami! Ne bucurăm că ne ești alături astăzi!

Camelia Cristache: Bună! Mă bucur să fiu aici!

Intervievator: Spune-ne un pic cu ce te ocupi în prezent.

Camelia Cristache: Momentan sunt studentă la Master, anul I, în limbă engleză. Pe lângă asta, sunt membră în Boardul actual și chinui membrii din departamentul de Relații Publice.

Intervievator: Ai mai cochetat și cu alte departamente în afară de cel de PR?

Camelia Cristache: Spre rușinea mea, nu prea. În momentul în care eu am intrat în eeStec eram extrem de speriată şi de timidă, abia vorbeam cu persoanele de lângă mine. De aceea, deși m-a atras fundraising-ul în perioada de mentorat (ca pe toată lumea, de altfel), mentorii mei de atunci mi-au spus că sunt cam emotivă și că ar fi mai bine dacă aș rămâne la PR.

Intervievator: Cine ți-au fost mentori?

Camelia Cristache: Am avut un mentor senior, Filip Radovici, și doi mentori juniori, Adi Postelnicu și Robert Muller. Am prins perioada cu 3 mentori (n.e: acum sunt câte doi).

Intervievator: Dacă tot suntem la numărul acesta, care sunt cele 3 cuvinte pe care le-ai folosi ca să descrii eeStec?

Camelia Cristache: Îmi vin atât de multe cuvinte în minte încât nu știu ce aș putea spune mai întâi… Dezvoltare, profesionalism, spirit de echipă!

Intervievator: Din momentul în care te-ai alăturat organizației, probabil ca ai participat la toate ICE-urile. Care a fost cel mai memorabil pentru tine și de ce?

Camelia Cristache: Cel mai memorabil a fost ICE-ul din anul în care eu am intrat în eeStec, cel organizat de Bogdan Tiron cu ajutorul Board-ului de atunci și al Ioanei Verde.

De ce a fost memorabil? Nici nu știu cum să va explic. ICE-ul s-a desfășurat la Bughia de Sus, iar toți aderenții de atunci erau cazați în 3 vile diferite, amplasate în aceeași curte. Hazardul vine legat de camera în care am fost cazată: o cameră izolată, singura, de altfel, de pe acel culoar, situată deasupra bucătăriei și sălilor de training. A fost foarte haotic. Am avut, însă, colege de cameră simpatice: Ioana Simion, care mi-a fost colegă de facultate, și Alexandra Stanca.

Intervievator: Ai intrat în eeStec în anul II de facultate. Ce te-a determinat să intri într-o organizație de-abia atunci? Ştiai de eeStec în primul an de studenție?

Camelia Cristache: Nu, nu auzisem de eeStec în primul an de facultate. Dar aveam pe vremea aceea un prieten care, înaintea începerii unui curs de Metode Numerice din Leu, mi-a spus că pleca de la curs pentru că avea niște treabă la eeStec. Eu, ştiind de la colegii mai mari că era o materie foarte grea la care fiecare prezenţă conta, l-am sfătuit să nu plece. Până la urmă, am făcut o înțelegere: el stătea la acel curs de MN, iar, în schimb, eu mă înscriam la eeStec în următoarea perioadă de recrutări. Era un om excepțional, Dan Valman, care, din păcate, a murit în perioada mea de mentorat.

Intervievator: Ne pare rău să auzim asta. Am vorbit înainte de eeStec, prieteni, care este procentajul de prieteni care fac parte din organizație din grupul total de prieteni pe care îi ai?

Camelia Cristache: Momentan, toți prietenii mei sunt din organizaţie. Mai am persoane cu care vorbesc sau cu care mă văd o dată la câteva luni, însă prietenii mei adevăraţi sunt în eeStec. Seara, când ies de la serviciu, nu mă întâlnesc cu foști colegi, ci merg în sediu. Join eeStec and you’ll lose everyone else (râde)!

Intervievator: Sau: join eeStec și vei căpăta 100 de prieteni noi, sub motto-ul ”nouă ni se mărește familia în fiecare octombrie”. Că tot veni vorba, povesteşte-ne de trei prieteni pe care i-ai cunoscut în spatele ușii din sediu.

Camelia Cristache: Cristina Mărmureanu, cu care am fost colegă de serie, dar cu care nu m-am înţeles aşa bine la început. Cristina este genul de persoană care te face să spui tot ce ai pe suflet, fie că vrei, fie că nu vrei. Pare că are un caracter dificil, dar este o persoană foarte caldă, care este tot timpul acolo când ai nevoie de ea.

Apoi sunt colegii mei actuali de Board: Alina Jianu, Ionuț Corlau și Cătălin Smocot, pentru că ei au fost lângă mine în toate nenorocirile și suferințele și m-au văzut în toate ipostazele: atât nervoasă, cât și în zilele bune.

Ar mai fi Dani Barbu, care mă mir că mai este în viață după Energy Always a Challenge IV (râde). mArv, Ioana Boţan…de fapt, toate persoanele cu care am tras la un moment dat pentru același obiectiv. Pe mine nu mă apropie petrecerile şi distracţia de cineva cât mă apropie orele petrecute lucrănd cu persoana respectivă la un proiect. În cazul ăsta, aş putea să spun că toţi din organizaţie îmi sunt prieteni.

Intervievator: Care e cel mai tare eveniment eeStec la care ai participat?

Camelia Cristache: eeStec Olympics 3, pentru că a fost primul eveniment la care am participat când am intrat în eeStec. Am fost responsabilă pe taskuri mici: am lipit niște afișe prin cămin, am împărțit fly-ere pentru promovare prin cămine, am stat la stand în Rectorat și cea mai pregnantă amintire de la acel eveniment este momentul în care am jucat pe la 2:00AM, ca energizer, chaintag – leapșa în lanț, la inițiativa lui Ion Meitoiu. A fost foarte amuzant, întrucât Cosmin a fost atât de prins de joc, încât din dorință lui de a scăpa după ce aproape fusese prins, și-a rupt tricoul de pe el, făcându-l ferfenițe. Norocul lui a fost că a avut niște pijamale de schimb, întrucât el plănuia să doarmă în acea seară.

Nu pot lasă deoparte EAC IV, în cadrul căruia seară internațională și welcome party-ul a fost una memorabilă din mai mult puncte de vedere pentru mine. Farewell party-ul a fost excepțional datorită discursului motivațional al lui Mladen, precum și seară în care domnul de la Eximprod ne-a salvat de la refacerea materialelor, pierderea perioadei de promovare și folosirea unor fonduri economice oricum inexistente pentru noi la momentul respectiv – un moment în care am trecut de la agonie la extaz în doar câteva ore!

Intervievator: Știm că ai mai fost și la evenimente internaționale. Care au fost acelea?

Camelia Cristache: Congresul din aprilie 2013 în Munich cu Miruna (fost CP în mandatul 2013-2014) și Greece Me Up Vol.2 cu Ioana Boţan și mArv, în iulie 2013. Cel din urmă a fost exchange, ceea ce înseamnă că nu a avut parte academică, ci doar ne-am plimbat, am socializat și ne-am distrat.

Intervievator: Spune-ne despre Congres. Ce înseamna un Congres pentru eeStec-eri, ce se întâmplă acolo?

Camelia Cristache: Congresul este un fel de “Jocuri Olimpice” în lumea eeStec, în sensul că acolo este toată lumea pe care ar trebui să o ştii. La Congres sunt General Meeting-uri zilnice, se alege următorul Board Internaţional, se discută problemele întampinate de-a lungul anului sau cele care trebuie rezolvate pentru anul ce urmează.

Intervievator: Ne poţi împărtaşi un secret? Cât ai scris pentru lucrarea de licenţă la Congres?

Camelia Cristache: La Congres nu am scris aşa mult pentru lucrare. Mă întorceam de la petreceri pe la ora două în loc de ora patru şi mai stăteam câte o oră sa scriu. Acolo nu a fost atât de tragic. Dar imi amintesc de altceva amuzant:. LC Munich (numiţi LC Awsome la nivel internaţional) sunt 12 oameni, lucru care face toată munca lor şi mai apreciată. Dacă la un eveniment internaţional obişnuit îţi vin maxim 25 de oameni, la Congres am fost 120 de oameni. Vă daţi seama că cei 12 oameni nu aveau cum sa se împartă între noi toţi: unii vor acasă, alţii în club, alţii să mănânce, alţii mai ştiu eu ce. Într-o seară, eram câteva persoane şi am vrut să mergem spre hotel. A trebuit să mergem singuri, dar am primit câteva indicaţii de la nemţi cu ajutorul GoogleMaps: iesiţi, faceţi dreapta, stânga, ajungeţi în staţia de tramvai şi luaţi tramvaiul X,  cu care mergeţi în direcţia asta 10 minute fix. Nu ne-au spus numărul de staţii pentru că acolo exact atât durează. Şi da, am supravieţuit!

Intervievator: Ce înseamnă experiența de Board pentru tine? Ai mai candida o data?

Camelia Cristache: Îmi place să cred că nu aș mai candida o dată. Dacă aș face-o, ar însemna că nu mi-am terminat treaba. Dar aș mai candida încă o dată din perspectiva Cameliei de acum un an, iar experiența ca membru în Board înseamnă mai mult decât mă aşteptam: înseamnă, pe lângă toate oportunitățile care ți se deschid din poziția de Board member, să îți faci o echipă de oameni care să comunice foarte bine unii cu alții și care să anticipeze mișcările celorlalți pentru un randament cât mai bun. La început am fost foarte speriată și aveam dubii mari, pentru că nu credeam că o să reușim să ne înțelegem. Eu sunt cu un an mai mare decât colegii mei de Board: Ionuț, Alina și Cătălin, dar, spre deosebire de ei, care mai lucraseră la perioada de mentorat sau alte evenimente, eu nu fusesem la fel de activă.

Intervievator: Ce te-a făcut să te implici în eeStec de-a lungul timpului și ce crezi că te va motiva în continuare?

Camelia Cristache: Hmm… Asta este o întrebare dificilă. Dacă mă credeți, în primul meu an și jumătate în eeStec nu am făcut absolut nimic. Veneam la ședințe și asta era tot. După aceea, PR-ul de atunci, Alexandra Marinaş, mi-a propus să ajut Boardul cu organizarea eeStec Hour din poziția de coordonator. Am acceptat și a urmat, inevitabil, prima ședință la care nu a venit aproape nimeni. Eram foarte puțini oameni în sală: Board-ul, Cosmin Rudeanu și eu. Am vorbit despre ce se făcuse la eeStec Hour până atunci, s-a desfășurat evenimentul, iar, la sfârșit, Board-ul m-a felicitat și mi-a mulțumit, spunându-mi că s-au distrat și a fost super.

Amintirilor legate de evenimentele astea (care, trebuie să recunosc, mă motivează foarte tare), li se alătura ideea că am primit ceva de aici și că vreau să ofer ceva frumos înapoi. Ceva bine făcut si fără jumătăţi de măsură!

Intervievator: Cum crezi că vor reacționa oamenii când vei veni peste 5 ani în sediu?

Camelia Cristache: Camiiiiii!

Intervievator: Ce planuri de viitor are Cami? Ne-ai spus că vrei să fii activă în eeStec, dar ce se va întâmpla în rest?

Camelia Cristache: Pe plan eeStec, mă voi implica în continuare în departamentul de PR pentru că este my love. Pe plan profesional,  vreau să avansez la locul de muncă. Momentan sunt technical writer la o companie de profil, unde am găsit o echipă de oameni la fel de dinamici și ambițioşi ca în eeStec. De exemplu, acum avem de dezvoltat un produs și am primit deja o nominalizare la Cloud British Awards pentru Best New Entry. Spre deosebire de job-ul anterior, aici mă regăsesc mai mult.

Intervievator: Îți place ceea ce faci?

Camelia Cristache: Da. Presupune să înțeleg mințile a vreo 3 oameni, oameni foarte deștepți, de altfel, și să învăț în fiecare zi ceva nou.

Intervievator: Cum ai reușit să îmbini eeStec-ul, Masterul și jobul, să îți faci lucrarea de licență și să fii şi integralistă?

Camelia Cristache: Time management și prieteni foarte buni! Va dați seama că nu am reușit să fac toate astea de una singură, am avut oameni care m-au ajutat atunci când am avut nevoie. Asta şi prioritizarea – trebuie să îţi dai seama ce e important să faci într-un anumit moment.

Intervievator: Ce hobby-uri ai?

Camelia Cristache: Filmele, îmi plac filmele foarte mult.

Intervievator: Întrebare fulger: ultimul film văzut?

Camelia Cristache: Un polițist și jumătate. Nu e tocmai cel mai nou ori cel mai bun, dar a fost amuzant. Dacă nu va place acesta, am fost la The Wolf of Wall Street.

Alt hobby este blog-ul personal pe care vreau să îl încep. Nu știu cine o să îl citească, însă momentan mi-am ales cover picture-ul și numele, mi-am notat idei de articole, însă tot sper să găsesc o zi în care să fiu zen și să pot scrie în tihnă.

Intervievator: Un sfat pentru eeStec-erii actuali și pentru cei viitori.

Camelia Cristache: Work hard, party harder! Să muncească, să se înțeleagă, să se iubească, să încerce să fie cât mai prieteni unii cu alții, pentru că vor lucra împreună, se vor bucură împreună și vor trece prin situații tensionate împreună. Iar, pentru cei viitori, felicitări pentru alegerea făcută, sper să găsiţi aici ceea ce căutaţi!

Intervievator: În procente, cât crezi că te-a ajutat experienţa în eeStec?

Camelia Cristache: Nu pot spune un procentaj, însă va pot spune că ambele locuri de muncă le-am obținut pentru că am făcut parte din organizație: eeStec m-a ajutat să știu ce este o echipă și cum se lucrează în echipă, ce înseamnă să ai un responsabil, un deadline de respectat, cum să gestionezi o situație de criză. Iar la locul de muncă actual am fost selectată pe baza a două articole scrise de mine, unul despre eeStec Art și unul despre eeStec Olympics 3.

Intervievator: Ne-ai spus că în primul an și jumătate în organizație nu ai fost activă. Dacă te-ai putea întoarce în timp, cum ai motiva-o pe Camelia de atunci să se implice mai mult?

Camelia Cristache: Cami de atunci nu vorbea nici cu persoană de lângă ea. La fel cum spune mama: “îi mâncau și câinii din traistă”. EESTEC m-a făcut să am mai multă încredere în oamenii din jurul meu, dar și în mine. I-aș spune, deci, să fie mai deschisă, pentru că sunt o mulțime de lucruri pe care nu le-a încercat și pe care le ratează.

 

Time management și prieteni foarte buni! EESTEC m-a ajutat să știu ce este o echipă și cum se lucrează în echipă, ce înseamnă să ai un responsabil, un deadline de respectat, cum să gestionezi o situație de criză. 


Energy Always a Challenge – a treia zi de conferințe

DSC_1495a

S-a încheiat și ultima zi din seria de conferințe Energy Always a Challenge. Astăzi, alaturi de noi il avem ca moderator pe Andrei Pogonaru – Director Business Development CEFS, iar ca speakeri pe Radu Dudau – Director Executiv Romania Energy Center, Carmen Neagu – CEO Sparta Matrix Energy, Adrian Dimache – Secretar General Camera de Comert Italiana pentru Romania si Lucian Enaru – Manager Power Division Shneider Electric.

Tema discuției de astăzi a fost “Cunoașterea necunoscutului. Triunghiul de aur: dezvoltarea economică – protecția mediului – responsabilitate sociala.” În cadrul acesteia, s-au dezbătut teme diverse ce au pornit din domeniul energetic, cu predilecție îndreptate către problematica emigrării dispecerilor din România, competitivitatea pieței europene în comparație cu SUA sau China, dar și relansarea și integrarea piețelor.

Panelul de discuție a fost direcționat către ajustările tehnologice ce pot fi făcute, pentru a ușura integrarea si liberalizarea piețelor amintite mai sus. Tendința actuală este ca România să se îndrepte către o economie mai verde, întrucât este mult mai profitabilă, deloc dificilă de implementat, dar puțin mai scumpă decât tehnologiile deja prezente, precum si reglementarea prețurilor la electricitate.

Concluzia finala a fost unanima: pentru a putea evolua și updata rețeaua de transport de energie din Romania, este necesară depășirea dificultăților istorice. Dorim să mulțumim tuturor celor care ne-au fost alături în toate aceste zile de conferință, fără ajutorul lor nu am fi reușit să realizăm un eveniment frumos și reușit.

De asemenea, am vrea sa le mulțumim partenerilor noștri Petrom, CEES, Schneider Electric, Dacom Impex, sponsorilor Eximprod Grup, Adrem Invest, Tymbark, Danone, Tractebel, dar nu în ultimul rând partenerilor noștri academici Universitatea Politehnica București, Institutul Asper România, Romelectro si Ciga Energy.


  • December 2017
    M T W T F S S
    « Apr    
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031
  • Copyright © 1996-2010 eeStec Spirit. All rights reserved.
    iDream theme by Templates Next | Powered by WordPress