Tag: board

oamenipaSionati – Teodor Măireanu (Teddy)

Teddy

Nume: Măireanu

Prenume: Teodor

Nickname: Teddy

Data nașterii: 02.08.1985

Locul nașterii: București

Ocupație: Programator web

Facultatea: Titu Maiorescu

EESTECer since: 2006

 

Intervievator: Ce te-a determinat să intri în EESTEC?

Teddy: La facultate nu mă băgăm foarte mult în seamă cu multă lume din serie sau din grupă. Dar am întâlnit pe un tip Seco. Ne-am băgat în seamă şi mi-a zis la un moment dat “Băi, ai auzit de EESTEC? Hai să-ţi arăt nişte oameni, dacă vrei să te distrezi vino să-ţi povestesc puţin”. Așa că la un moment dat am trecut prin sediu: “Hai să văd ce face lumea”. Nu pot să zic că am fost foarte atras, adică nu simţeam ce ar fi însemnat să fii EESTECer, pur şi simplu, veneam şi stăteam acolo cu lumea şi mai vorbeam una, alta. Asta cred că a fost prin 2005.

Când am intrat efectiv în EESTEC, când am simţit ce înseamnă EESTEC, a fost cam în 2006.

Era febra pregătirii unui eveniment. Se făcea un brainstorming pentru logo-ul evenimentului. Întâmplarea a fost ca desenul făcut de mine să le placă. Am fost uimit, cel mai important m-am simțit că pot să fiu de folos: “Wow, le-a plăcut ceva ce am desenat”. După care am devenit responsabil de chestia asta. Trebuia să mă asigur că împreună cu Silescu reușim să îl vectorizam. Așa am rămas “agățat” de ei.

Intervievator: Deci o primă impresie pe care ți-a creat-o EESTEC a fost că oamenii aștia fac acolo ceva important?

Teddy: Nu știu… era ceva pe lângă ce făceam în general, adică doar facultate și calculator. Mai era ceva în plus.

Intervievator: După cu ce te-ai ocupat? Ai rămas numai cu partea asta?

Teddy: De aici am zis hai să merg pe ce înseamnă design, ce înseamnă imagine. Între timp l-am cunoscut şi pe Jammal care mi s-a părut un tip foarte pasionat de tot ce înseamnă film. Venea în sediu şi ne tot povestea, lucruri care mie mi se păreau SF-uri dar şi foarte interesante. Asta m-a făcut să văd cât de pasionaţi sunt oamenii în EESTEC.

Intervievator: Ce funcție ai în momentul de față?

Teddy: (râde)Membru vechi, dinozaur. (N.a. Teddy este membru de onoare al EESTEC București)

Intervievator: Care sunt planurile tale de viitor pentru organizație și în afara ei?

Teddy: Ai de capul meu…nu știu, adică sunt de acord cu ce planuri aveți voi.

Intervievator: Dacă ai tu ceva gen…

Teddy: …pe care să o văd pentru EESTEC? Mai întotdeauna mi-am dorit să văd EESTEC într-un sediu mai mare. Probabil că a fost frustrarea mea şi a tuturor că ne doream să fie ceva EESTEC, eram prea înghesuiţi acolo; probabil că e şi un lucru bun, te ţinea mai aproape. Mi-am dorit foarte mult pentru că a fost ocazia la un moment dat cu un spaţiu de jos, imediat de sub noi, dar a fost luat de un profesor; se pusese problema dacă să ne mute pe noi acolo. Şi am ratat ocazia. Dar, în general, cam asta aş fi vrut pentru EESTEC. Să fie aici, în mijlocul studenților, dar să aibă şi un sediu mai mare, pentru EESTEC e nevoie de mult spaţiu.

Intervievator: Și în afara EESTEC?

Teddy: EESTEC, în ciuda evenimentelor pe care le are, pe care le desfăşoară pentru studenţi, nu are cunoaştere foarte mare în afară. Şi probabil că este nemeritat, adică face foarte multe lucruri, implică foarte mulţi oameni, formează anumite caractere sau ajung să se dezvolte, să se cunoască mai bine. Este un punct de plecare şi un lucru foarte bun pentru studenţi. Din momentul în care ieşi din Politehnică, în momentul în care ai ieşit de pe băncile facultăţii, singurul lucru pe care îl mai auzi despre EESTEC este doar în momentul în care te mai întâlneşti cu un coleg sau mai citeşti un blog, un articol sau interviul cuiva care vezi că mai pomeneşte ceva despre EESTEC. Mă bucură, dar am senzaţia că este foarte puțin și uşor nedrept dar sunt sigur că în viitor o să se schimbe lucrul ăsta, însă necesită timp. Cam asta aş fi vrut, o imagine mai puternică, să se ştie că este o organizație acolo și că se face treabă bună.

Intervievator: Cum vezi tu organizația în 5 ani și care crezi că ar fi reacția oamenilor dacă ai intra în sediu peste 5 ani?

Teddy: Mamă…parcă sunt întrebările de la angajare şi doar înlocuite cu “Cum te vezi tu când vezi EESTEC…”. Ştii cum e, EESTEC e ca un copil, l-ai luat de mic sau l-ai luat de la un anumit nivel. Ai crescut cu el şi e păcat să vezi că investiţia pe care ai avut-o atunci nu a fost cu un rost anume. Întotdeauna vrei puțin mai mult. Vrei să crezi că și cei care te urmează au aceeași pasiune / dorință ca să împingă puţin barierele astfel încât să fie cât mai OK organizației. Pe scurt nu prea știu cum or să reacționeze dar pentru mine e important să știu că mai avem sediu :))

Intervievator: Dacă ai putea să descrii EESTEC în 3 cuvinte, ce ai zice?

Teddy: PEPSI, DOTA, prieteni.

Intervievator: Ai participat la un eveniment internațional? Dacă da, ce îți amintești de la acel eveniment?

Teddy: În general, nu am fost activ la nivel internaţional. Am zis să îmi focalizez energia pentru oamenii de aici. Internaţionalul pentru mine, în ciuda faptului că suntem o organizaţie cu profil internațional, mi s-a părut că nu e ceva ce mi s-ar potrivi. Iar, legat de plecări, n-am avut decât două. La una am fost cu Johnny, Găbitză și Dan la Hamburg, ceva cu Robo Challenge. Trebuia să construim nişte maşinuţe din lego care să păstreze o traiectorie și să semnaleze pe unde întâlnește niște “omuleți”. S-a întâmplat destul de târziu, aproape de sfârşitul activităţii mele în EESTEC. Deja avusesem o funcţie în Board şi una de OC în organizaţie. M-am simţit destul de bine acolo, ne-am distrat, am învățat ceva și s-au format niște relații care au rămas în timp. Mi-a părut foarte rău că am avut această experiență destul de târziu și nu recomand nimănui. Dacă ai ocazia să pleci, du-te!

Intervievator: La nivel local, la câte evenimente ai fost implicat?

Teddy: Am fost prezent și implicat la mai toate evenimentele desfășurate de când am intrat.

Intervievator: Poți să îmi zici unul la care ai participat sau la care ai fost parte din echipa de organizare, care te-a marcat cel mai mult?

Teddy: Da. Primul cred că a fost concursul de programare al lui Sicoe, eeStec Olympics, care a fost după Home, Smart Home. Evenimentul ăla era de mult timp în derulare; singurul lucru la care am putut să ajut a fost logo-ul, mai mult de atât erau nişte lucruri la care nu puteam să mă mai implic pentru că erau deja bătute în cuie. După, a urmat evenimentul lui Sicoe. În general, eu am fost întotdeauna o persoană mai comodă. Mă uit de zece ori la un lucru pe care trebuie să îl mut şi dacă nu se întâmplă să vină altcineva să îl ia de acolo şi să îl ducă întâmplător unde am nevoie, bine, dacă nu, asta e acum. Dar acolo a fost o chestie pe care am descoperit-o la mine, cât de mult poate să îmi placă să mă implic alături de nişte oameni şi să stau aproape 36 de ore sau 48 de ore. Am stat în continuu şi multe ore înainte de eveniment, şi pe parcursul evenimentului şi pe sfârşit. A fost ok, foarte obositor, dar la sfârşit ai un sentiment de plăcere.

Intervievator: Înainte sau după Board ai organizat un eveniment?

Teddy: Nu. Nu m-a atras pe mine chestia asta. Mi s-a părut că nu-i de mine.

Intervievator: Atunci, din toate pozițiile pe care le-ai ocupat: Board, OC, care ți-a fost cea mai dragă, care ți-a rămas acolo la suflet?

Teddy: De membru EESTEC (râde). Măi nu prea contează, nu te diferențiază foarte mult de ceilalți membri, nici nu ar trebui să te facă să fii altfel față de ceilalți. Doar că unii au niște responsabilități iar ceilalti au așteptări de la tine. Dar tot o apă și-un pământ suntem toți.

Intervievator: Dacă ai fi putut alege să coordonezi un eveniment, ce ai prefera? Local sau internațional?

Teddy: Ceva legat de do IT safe, sau asemănător.

Intervievator: La câte ICE-uri ai participat și care e ICE-ul care ți-a plăcut ție cel mai mult?

Teddy: Sunt vreo 2 la care nu am fost. Eu nu sunt foarte bun când e să îmi aduc aminte locațiile, data și perioada. Cam toate au avut ceva anume, la fiecare am făcut câte o prostie. ICE-ul la care Jammal a căzut pe scări cărând câteva sticle… Sticlele erau OK, Jacksintul.., “Am adus ceva ca să ne…”. Cel de la Câmpulung, când aflam că lui Jammal îi plac motocicliștii, când Cosmina face un truc de magie și vrea să treacă printr-o ușă.. și nu reușește, când te dai scoțian cu păturile de pe pat sau când dansezi până nu mai poți cu oameni care îți sunt dragi – “mai pune narcotic încă o dată”. Chiar și la ICE-ul nostru când am făcut frigul cu toții.. parcă unu era legat de copac cu scoci. Ne distram și noi.

Intervievator: Poți să ne spui 5 prieteni ai tăi foarte buni pe care îi ai în EESTEC? O să te întreb și 3 oameni care te-au învățat și ți-au influențat viața de EESTECer și nu numai?

Teddy: E puțin dificilă întrebarea asta pentru că să nominalizezi doar câțiva oameni mi se pare foarte puțin. E adevărat, au fost câțiva care mi-au fost întotdeauna mai apropiați pentru că a trebuit să derulezi tot felul de evenimente cu ei, tot felul de programe. Dar ar fi păcat să nu pot să spun că m-au influențat si alții doar observându-i, adică nu neapărat oameni cu care am lucrat direct. Acum vin și zic la 9 ani distanță oameni cu care am fost apropiat și cu care m-aș mai vedea în continuare, deja pot să spun că sunt, cu foarte mulți cu care am lucrat atunci și sunt în continuare foarte apropiat. De exemplu Johnny, John, Dan, Cosmin, mArvin, Flavia, Cătălina, Găbitză, Alexandra, VaK, Jammal. Sunt oameni care pe mine m-au ajutat. Fiind alături de ei, m-au ajutat în dezvoltarea mea și îmi  este imposibil să zic doar 3 oameni.

Intervievator: În perioada în care ai intrat tu în EESTEC ați avut perioada de mentorat, mentori?

Teddy: Măi, eu am intrat pe pile în EESTEC. Erau recrutări libere, nu se făcea mentorat, nu știam de recrutări. Pur și simplu, am intrat în organizație, m-a adus Seco. Parcă la un moment dat, mi-au dat un formular pe care să îl completez, nici nu mai știu pe unde e. Și cam aia a fost toată recrutarea pentru mine. Nu știu dacă e neapărat un lucru bun. Așa cum am spus de când am venit și până când m-am “activat” a fost aproape un an de zile, față de mentorat care scurtează perioada în care omul poate să devină activ și deja să se implice în EESTEC. La mine a fost un an, am venit, am vorbit si am plecat, dar nu am cunoscut EESTEC, și nici nu am fost interesat pentru că nu știam ce înseamnă.

Intervievator: Ce a însemnat pentru tine să fii om de Board?

Teddy: Treci prin Board și parcă ai senzația, dacă ai prea multe de făcut sau dacă e prea multă presiune pe tine și nu poti să-ti duci pană la capăt treaba și după ce se termină perioada aia vezi lucrurile total diferit și te întrebi că “Bă, de ce n-am facut aia? Aș fi putut face și asta…”. Ideea e să nu clachezi și să îți faci treaba până la capăt. Să fii cu picoarele pe pământ, să rămâi activ și voi ca grup să rămâneți prieteni.

Recunosc, am făcut câte puțin din fiecare .. chiar și din ce nu trebuie să faci. Unele lucrui îți ies altele nu, dar faci progrese.

Intervievator: Ce sfaturi ai pentru Board-ul actual?

Teddy: Am asistat la un moment dat la un training la ICE pe care l-a facilitat Cristi Dragomir. Nu-mi aduc aminte chiar toate elementele din training-ul respectiv, dar am rămas cu senzația asta: când ești față în față cu o problemă e bine să o conștientizezi și dacă nu ai o soluție pe moment mergi mai departe. Sunt probleme care își găsesc rezolvarea mai târziu. În felul ăsta eviți să blochezi un proces întreg.

Intervievator: Cum ar fi viața ta în momentul ăsta dacă nu ar fi fost EESTEC?

Teddy: M-am gândit de multe ori la chestia asta. De foarte multe ori…și nu ai cum să îți dai seama. Dacă nu ar fi fost EESTEC cu siguranță ar fi fost altceva. Tot ce pot să spun este că nu regret nici un moment, nici o clipă petrecută în EESTEC, absolut nimic din tot ce am făcut și tot ce mi s-a întâmplat. Tot ce am trăit în EESTEC nu poți să compari cu absolut nimic. Sunt lucruri care îmi sunt dragi. Că ar fi fost altceva, că n-ar fi fost….nu mă mai interesează. Sunt bucuros cu ce s-a întâmplat, cu ce am trăit și e ok pentru mine.

Intervievator: Cât de mult te-a ajutat EESTEC și ca persoană și pe plan profesional ?

Teddy: Foarte mult. Acum depinde și de firea ta. Dacă ești în stare să observi EESTEC, poți să culegi niște învățăminte, niște informații care mai târziu s-ar putea să te ajute. Pe mine m-a ajutat și pe plan profesional și pe plan personal din multe puncte de vedere.

Eram în facultate și nu prea știam ce să fac cu viața mea. Nu eram foarte sigur, nu prea mă vedeam mare inginer electrotehnist, dar intrând în EESTEC mi-am lărgit puțin orizonturile. Am cunoscut alți oameni, pasionați de alte chestii, am încercat ceea ce făceau ei iar unele lucruri chiar mi-au plăcut. Important e că, dacă vii tu ca buldozerul să schimbi, nu o să reușești în EESTEC. Dacă vii și apuci să observi mai întâi, reușești să schimbi niște chestii. Am văzut niște oameni mai nepregătiți, mai neșlefuiți și trecând prin EESTEC s-au schimbat radical față de cum erau la început.

Intervievator: Ai fost vreodată mentor?

Teddy: Da, dar nu unul foarte bun. Am fost mentor pentru Cristi Dragomir. Am fost în echipă cu Cristina Băișan. Am fost la primele 2-3 şedinţe şi după aceea parcă nu am mai avut timp din cauza serviciului. Nu pot să zic că am fost mentor în adevăratul sens, adică să fi ieşit cu ei, să fi fost acolo. Am făcut strict ce era pe hârtie (daca le-am facut și pe alea). Eu nu am trecut prin mentorat şi aveam senzația că este puţin cam aiurea, dar prin ce ați făcut voi(aștia mai tineri) mi-am dat seama că este necesar.

Intervievator: Pe lângă PR în ce departamente te-ai mai implicat?

Teddy: Am făcut FR, trebuia să fac…mai ales când ești în Board nu prea ai de ales. Și chiar m-am descurcat. Știu că am semnat niște contracte. Pe langă FR, a fost IT-ul că trebuia să meargă rețeaua să ne putem juca. Treaba era serioasă(râde).

Intervievator: Cum vezi tu departamentul de IT de acum în EESTEC?

Teddy: Am observat nişte chestii în IT şi la mine la serviciu şi aici. Sunt nişte generaţii care mie mi se par puţin ciudățele. Adică, sunt oameni foarte inteligenţi, dar parcă le e frică să pună mâna să facă ceva că poate strică sau cine știe. Noi stricam calculatoarele şi serverele în fiecare zi. Şi când pică site-ul în timpul recrutărilor, sau vreun formular, nu aveam pe cine să întrebăm. Eram doar noi. Căutam pe internet şi puneam mâna şi îl făceam. Acum ai senzaţia că întodeauna e cineva, ai la cine să apelezi şi lumea o ia ca pe un fel de comoditate. În loc să vadă despre ce e vorba, să se uite înainte şi “hai să nu deranjez şi să îl sun pe mArvin”, mă rog, el nu se supără şi nu o să se supere vreodată, “ şi hai să văd şi eu despre ce e vorba”. Sunt o grămadă de oameni de la Automatică sau pasionaţi de calculatoare, de IT, dar parcă le e frică să se atingă de ele. Ca şi în programare, parcă le e frică să facă modificări în cod că poate se supară nu știu care.

Sunt bucuros că a rămas site-ul în picioare de ani de zile. Înainte se schimba în fiecare an, era o nouă versiune de site.

Partea de web merge bine, ştiţi şi de la cursurile lui mArvin. A luat o anumită direcţie acum. Site-ul ăla are nevoie de o reîmprospătare şi aţi putea începe cu ăla. Dar asta nu înseamnă să îl daţi jos, cum făceam noi, şi după aceea să vă apucaţi de el. Deci, departamentul de IT : pune mâna şi fă!

Intervievator: Ai fi vrut să faci ceva și n-ai apucat?

Teddy: Aa, da, dar nu mai știu ce.

Intervievator: Aveai tu o idee de proiect și n-ai apucat să o implementezi, la asta mă refer în principal.

Teddy: Am avut foarte multe idei…nu ştiu să îţi zic acum. Ştiu că v-am zis la un moment dat să faceţi o chestie online cu CV-urile EESTECerilor, în care CV-urile să fie accesibile. Nu pentru toată lumea, să zicem pentru ăştia mai mari care deja lucrează undeva şi mai vine directorul sau HR-ul : “ Băi, nu ştii şi tu pe la tine pe la organizaţie pe cineva?” Şi e mai simplu să îi dai CV-urile decât să dăm mass cu posturile disponibile. Ideea e că am observat la ăştia mai tineri că parcă le e ruşine că n-au nimic în CV. Evident că nu au nimic în CV. Asta ştiu şi mulţi recruiteri. Nu poţi să iei un om de pe băncile facultăţii şi să te aştepţi să facă o aplicaţie cap-coadă care să servească 300 000 de utilizatori. Colegii mei mă întreabă mereu dacă ştiu pe cineva pentru că ştiu că am fost în EESTEC şi este altceva când ştii că omul are deja o formare. Trecerea asta printr-o organizaţie este un mare plus mai ales când nu ai decât facultatea şi foarte mulţi recruiteri sunt interesaţi de chestia asta. Sunt membri cărora le e frică să-şi dea CV-ul, aşa că mai bine îşi completează ei unul online, din când în când şi-l mai updatează cu lucruri pe care le-au mai făcut şi nouă ne este mult mai simplu să luăm CV-ul direct de acolo. Şi la un moment dat s-ar putea să se trezească cu un telefon “ La recomandarea … te sun pentru un post de…” şi am sări peste etapa aia anevoioasă de “ îmi dă cineva CV-ul? este cineva interesat?”….trecem peste un pas.

Intervievator: Care sunt 3 lucruri pentru care ai rămas tu în EESTEC atâta timp și care i-ar motiva și pe viitorii EESTECeri să aplice?

Teddy: Aici am cunoscut un grup de oameni foarte interesanţi care, pe lângă colegii de la facultate, aveau ei o chestie. În general cu orice EESTECer vorbeşti, are ceva special, nu ştiu să îţi zic. M-a atras mai mult să lucrez şi să mă distrez şi să fiu cu oamenii de aici decât oriunde în altă parte. Şi la un moment dat, pot să zic, chiar dacă nu am fost o persoană sociabilă, aici tot timpul trebuie să vii să-i mai vezi, să vorbeşti cu cineva. Lăsând la o parte că veneam să ne jucăm în sediu şi să pierdem vremea aiurea, lucruri de genul ăsta, care bănuiesc că nu se mai întâmplă acum, nu-i aşa? (râde) Oamenii, ceilalţi membri EESTEC m-au făcut pe mine să rămân aici. Şi m-au convins că e cel mai bine să rămân aici. Ai zis 3 lucruri, nu ştiu să zic decât 2: evenimente și oameni, dar eu aş plusa mai mult pentru oameni.


oameni paSionați – Alina Jianu

alinaNume: Alina Andreea Jianu

Facultate: Facultatea de Antreprenoriat Ingineria și Managementul Afacerilor

Ocupație: Studentă, anul III

Locul Nașterii: București

EESTECer since 2011

 

 

 

 

Intervievator: Ce te-a făcut să aplici pentru EESTEC?

Alina: Cred că am mai zis povestea asta o dată, dar imi face plăcere să o zic. În timpul clasei a XII-a, veneau foști elevi de-ai doamnei diriginte să ne povestească despre experiența lor în voluntariat. La momentul acela, ei erau implicați într-o serie de traininguri și văzându-le entuziasmul, am zis că după liceu trebuie să fac și eu ceva în direcția aceasta. Am avut câteva tentative, dar nu mi-au ieșit pentru că nu am găsit locația unde trebuia să ajung, dar am rămas axată pe treaba aceasta: să caut o organizație studențească de care să îmi placă. Am văzut  standul roșu al EESTEC, m-am dus să întreb mai multe detalii și așa i-am cunoscut pe Alexandra Marinaș și Octav Saca.

Intervievator: Și ce ți-au zis de te-au convins?

Alina: Alexandra mi-a zis de posibilitatea de a călători cu bani puțini, de întâlniri la companii și de partea de PR. Fiind foarte interesată de negociere, am zis: “De ce nu?”. Și așa am început…

Intervievator: Ai avut mentori și/sau perioada de mentorat?

Alina: Da, l-am avut mentor senior pe Alex Cîrnu, iar juniori pe Ana Moagăr, Cristina Mărmureanu și Betty Muscă. A fost foarte drăguț și destul de solicitant. În prima săptămână, am creat o scenetă, dar eu nu eram prea creativă. Mai apoi, am avut partea de proiect în care am lucrat la o mapă de proiect și la bugete – recunosc, mi-a plăcut cel mai mult! :)

IntervievatorDe ce trezorerie/ FR?

Alina: Datorită EDC. La începutul evenimentului, țin minte că se lucra intens pe PR (logo, afiș, etc), iar în cadrul unei ședințe când lumea făcea brainstorming, mi-am dat seama că acolo nu este locul meu. Așa că după câteva zile, m-a luat Alex Goțoi, EDC FR Responsible, și m-a învățat cum să dau un telefon, cum să negociez, ce aspecte să evidențiez, etc. Și mi-a placut! :)

Intervievator: Mi-ai zis că ai cochetat cu PR-ul, ai cochetat și cu HR-ul?

Alina: Pe partea de HR, în toamna imediat următoare acceptării mele în EESTEC am participat la sesiunea de recrutări.

Intervievator: Câte ICE-uri ai la activ și care ți-a plăcut cel mai mult?

Alina: Două. Mi-a plăcut cel mai mult cel de anul acesta, pentru că eram membru de board și am văzut toată partea de organizare. Au fost foarte mulți oameni pe care îi cunoșteam și cu care am interacționat, iar acesta a fost un plus față de primul meu ICE.

Intervievator: Cum crezi că vor reacționa oamenii când vei intra în sediu peste 5 ani?

Alina: Nu știu…o să zică “Bună!” Nu cred că o sa aibă o reacție aparte, pentru că cel mai probabil o sa mă mai vadă la față mult timp de acum. (râde)

Intervievator: Alexandra Marinaș ți-a zis că poți să călătorești cu bani puțini. Ai fost în alte țări la evenimente?

Alina: Da, am fost la primul meu eveniment în Ankara, la TOOL: Engineering Economics & Management și la Congres în Atena. Evenimentul din Ankara a fost în timp ce pregăteam EDC-ul și îmi era teamă că voi pierde pulsul organizării evenimentului, dar colegii m-au convins  să merg, să cunosc și alte persoane și să mă întorc motivată și cu idei noi.  Așa a și fost: am cunoscut oameni cu care am ținut legătura, cu care m-am întâlnit anul acesta la Congres și cu care am și lucrat împreună anul acesta în echipele de la Internațional.

Congresul a fost foarte tare, am cunoscut oameni noi, m-am întâlnit cu cei pe care îi știam și m-a motivat destul de mult să fiu și mai activă la Internațional, mai ales că o să am mai mult timp anul viitor. Abia aștept Congresul din 2015!

Intervievator: Care este diferența între a lucra la Internațional și a lucra aici?

Alina: La Internațional lucrurile merg mai lent, pentru că se trimite pe e-mail, însă abordarea personală cred că are mai mult efect, cel puțin eu am vorbit pe facebook foarte mult cu colegii de acolo. E destul de greu să motivezi lumea să lucreze și să fie la întâlniri, mai ales că suntem din țări diferite, ore diferite și coincid mai greu, iar la local este mai ușor să iei legătura cu oamenii, să te vezi față în față și să stabilești lucruri, dar în același timp e mult mai alert, adică e foarte multă activitate.

Intervievator: Ce ai învățat de la Internațional?

Alina: Am înțeles cum se lucrează la Internațional, pentru că erau aspecte pe care până acum le știam în mare parte, dar exersându-le, am învățat cum funcționează și care este structura de organizare.

Intervievator: Acum să trecem la board. Cum e să fii om de board?

Alina: E o experiență foarte diferită de cea de membru și e la fel de diferită și de experiența de coordonator, pentru că nu coordonezi propriu-zis un eveniment, ci mai mult oamenii care coordonează evenimente. Este solicitant, dar în același timp înveți foarte multe lucruri și la fiecare eveniment nou te confrunți cu probleme/surprize. Nu e niciodată la fel! Fiecare zi apare alături de un lucru nou pentru care trebuie să stai să te gandesti și pe care să îl rezolvi.

Intervievator: Care este cel mai important lucru pe care l-ai învățat din experiența de board?

Alina: Cel mai important lucru pe care l-am învățat este că dacă nu reușești să te înconjori de oameni care să te ajute, fie pentru că sunteți amici sau doar vă întelegeți bine, e destul de greu să îi atragi și să îi determini să lucreze la ceva, dacă nu ați avut nicio tangență înainte. Și cred că asta e ceea ce trebuie să facă orice coordonator/responsabil: să iși atragă oameni, să vorbească cu ei și să se împrietenească.

Intervievator: Și care este diferența dintre Alina de acum și Alina de acum un an și jumătate, înainte să intri în board?

Alina: În primul rând, am o viziune de ansamblu, iar la început de board eram mai agitată. Acum m-am mai calmat și iau lucrurile mai calm, chiar și situațiile negative. Am învățat să le procesez înainte să iau o decizie în pripă și să mă agit.

Intervievator: Cu ce crezi că te ajută experienta de board pe viitor?

Alina: Spre exemplu, dacă ar fi să îmi deschid propria afacere, aș știi despre ce e vorba și cum să o coordonez. Probabil o să mă ajute și atunci când mă voi angaja – acestea sunt pe parte profesională. Pe partea personală, să acord mai multă atenție pe motivarea oamenilor!

Intervievator: Relația ta cu colegii de board cum a  fost?

Alina: În general a fost foarte bună. Ne-am înțeles perfect și de multe ori am fost pe aceeași lungime de undă. Și dacă a fost să nu fim pe aceeași lungime de undă, am reușit să ne înțelegem și să ajungem la un acord fără să iasă scandal.

Intervievator: Ați reușit să treceți de limita asta de relație profesională, să fiți prieteni?

Alina: Da, eu cred că am reușit. Adică îmi e greu să stau o zi fără sa vorbesc cu ei sau măcar să ne scriem câteva rânduri, “Ce mai faceți?”.

Intervievator: Și cum te simți acum pe final de board?

Alina: Într-un fel, mă simt tristă pentru că a trecut un an în care m-am obișnuit să coordonez activitatea departamentului, să vină oamenii la mine, să mă întrebe cum să procedeze, iar eu să îi ghidez. Am și lucrat alături de acești oameni timp de mai bine de un an și mă gandesc că poate nu o să ne mai vedem așa des de acum încolo. Pe de altă parte, mă simt ok pentru că o să am mai mult timp de viața personală și de mine.

Intervievator: Dacă ar fi să dai un sfat pentru noul board?

Alina: Să iasă des, să se împrietenească și să iși planifice activitatea astfel încât să se gândească și la coeziunea organizației. Spre exemplu, noi am fost foarte axați pe evenimente și mi se pare ca nu am mai avut atât de mult timp de activități de motivare a membrilor, altceva decât să îi chemăm la ședințe lucrative și cred că ar trebui să găsească un echilibru mai bun decât am avut noi.

Intervievator: Care este cel mai tare eveniment la care ai participat la nivel local?

Alina: EO mi-a plăcut foarte mult. Perioada de organizare nu a avut ceva special, dar evenimentul în sine a fost foarte tare pentru că erau foarte mulți EESTECeri laolaltă cu participanți și reprezentanți de la companii. Nu am dormit mai bine de 24h în holul AN, ca să asigurăm buna organizare a evenimentului. După ce am strâns și s-a terminat evenimentul, ne-am dus în Pirahna să sărbătorim, eram mulți membrii și eram atât de obosiți toți de parcă tocmai am fi trecut printr-un eveniment internațional în care am petrecut în fiecare seară și a doua zi dimineață ne-am trezit să mergem la activitatea academică… totul în doar 24h! Dupa aceea, am adormit în iarbă, pentru că încă nu voiam să merg acasă.

Intervievator: Dintre evenimentele internaționale, care ți s-a părut cel mai tare?

Alina: Aici nu pot să zic, pentru că pe boardul meu s-au facut două și la amândouă a fost ceva special. La EAC, am avut suficiente resurse materiale încât să asigurăm weekendul motivațional pentru membrii noștri, am fost ceva mai siguri că evenimentul se va face. La BeLinked, inițial credeam că va fi amânat, din cauza problemelor financiare și a perioadei de FR. A fost o reală bucurie să văd la finalul mandatului două evenimente internationale realizate bine!

Intervievator: Povestește-mi despe serile internaționale…

Alina: Serile internaționale sunt serile pe care eu le aștept cel mai mult dintr-un eveniment internațional: ai ocazia să deguști din mâncăruri și băuturi de la diferite comitete locale, din multe orașe/țări. Atunci socializezi cel mai mult și cunoști cel mai bine participanții!

Intervievator: Înainte de mandatul tău ai coordonat vreun eveniment?

Alina: Da, Soft Skills Academy I.

Intervievator: Crezi că organizarea SSA I te-a pregătit pentru Board?

Alina: Da, m-a pregătit pentru că înainte de Soft Skills Academy, nu știam absolut nimic despre ce înseamnă să coordonezi și a fost un pas destul de important pentru mine. Îmi doream să încerc, dar îmi era teamă. Ce am învățat de acolo e același lucru: dacă nu ai oameni lângă tine, este mult mai greu să construiești pe cont propriu. Am căpătat o imagine de ansamblu, mai mică decât cea căpătată în urma experienței de board, a ceea ce înseamnă un eveniment, care sunt pașii ce ar trebui urmați și ce nu ar trebui să facem.

Intervievator: 3 prieteni în EESTEC și de ce te-au marcat…

Alina: E o întrebare grea…Ionuț și Cami pentru că împreună cu ei am lucrat cel mai mult în tot acest board și am fost frați și de bucurii și de suferință. Și după aceea sunt mai mulți oameni. Imi place de foarte multă lume…

Uite, tu (Gabriela Mihalescu) m-ai marcat în sensul că deși ai fost de puțin timp în EESTEC, ești autonomă. Te descurci singură și nu ai nevoie de mentori pentru că știi ce trebuie să faci, cum să faci și când să faci. Și asta e foarte important pentru că se întâmplă destul de rar. La fel și Ruxi și Diana, mi-au plăcut foarte mult.

Intervievator: Dintre membrii vechi?

Alina: Dintre membrii vechi, mie îmi place mult Patricia pentru că venea la evenimente și noi eram agitați acolo să strangem sau că nu s-a întamplat o chestie și eram pe ultima sută de metri și Patricia zicea “Lasă bă că o sa fie bine, o să vedeți, o să fie foarte bine.” și ne calma.

Îmi mai plac Vak, Cosmin și mArvin care e mentor pe IT. Sunt foarte mulți oameni care au experiență și iți place să îi ai în preajmă fiindcă te fac să te simți mai sigur.

Intervievator: Descrie în 3 cuvinte EESTEC-ul.

Alina: Familie, prima casă pentru că a doua e cam uitată, prieteni.

Intervievator: Ce planuri ai pe viitor, după ce termini mandatul?

Alina: Mă gândesc să mă implic la Internațional puțin mai mult, să mai ajut board-ul viitor cu sfaturi sau când vor avea nevoie de ceva. Mă gândesc dacă să mă angajez vara asta sau nu și pe termen mediu mi-ar plăcea să am afacaerea mea ca să nu mai trebuiască să lucrez pentru alții și să am program de 8 ore, de la 7 dimineața.

Intervievator: Dacă vrei să mai spui ceva cititorilor noștri, acum e momentul…

Alina: Dacă încă mai au timp și nu sunt pe ultima sută de metri cu facultatea și terminarea ei, să se implice într-o organizație studențească, poate chiar la EESTEC pentru că e super tare și chiar merită! Dacă nu era EESTEC probabil eram doar cu facultatea, pierdeam verile, nu învățam nimic practic și nu îmi descopeream toate abilitățile.


  • August 2017
    M T W T F S S
    « Apr    
     123456
    78910111213
    14151617181920
    21222324252627
    28293031  
  • Copyright © 1996-2010 eeStec Spirit. All rights reserved.
    iDream theme by Templates Next | Powered by WordPress