De dragul argumentului, as putea spune ca am găsit nu odată ci de mai mute ori “ceva mai bun”. Întâmplarea face ca acel ceva sa fie doar “noul” EESTEC raportat la “vechiul”. Clar ca pretențiile fiecăruia cresc in timp, ochiul este tot mai critic, iar visele proaspătului membru se înlocuiesc treptat cu optimismul rezervat al omului maturat de încercări. Însa acum, ca si cu ceva ani in urma, am găsit aici același “feeling” de apartenenta.

Am început aici alături de niște oameni diferiți in atitudine, caracter si așteptării. Ni s-au alăturat și alți oameni la fel de diferiți, an de an. Ciudat este ca deși procesul de recrutări se executa in condiții similare in fiecare an, rezultatele, sunt mereu surprinzătoare. Poate aici este de fapt si farmecul. Spre deosebire de alte organizații de orice natura (politice, religioase, watevăr..), aici nu e nimeni învățat sau încurajat sa gândească intr-un anumit fel. Nu i se cere nimănui se schimbe in vreun fel. Căci indiferent de aptitudini, caracter sau convingeri, vom găsi mereu un loc pentru fiecare in ECHIPA.

Am văzut  de nenumărate ori caractere șlefuindu-se in timp, ajungând pietre rare. Poate că aici este de fapt si esența “”je ne sais quoi”-ul EESTEC : indiferent de împrejurări, vei găsi o modalitate ca in felul tău sa strălucești, sa fii parte a unui grup si individualitate in același timp. Iar daca uni cred ca “shpiritul” este acel ceva ce in dobândim aici, eu zic e de fapt fiecare se naște cu 21 de grame de EESTEC Spirit, iar pentru fiecare dintre noi  însemna ceva puțin diferit.

Gabriel Militaru