oameni paSionați – Gabriela Angelica Mihalescu

11020315_1570530073206172_277146328_n

Nume: Gabriela Angelica Mihalescu

Vârstă: 21 ani

Facultate: Facultatea de Automatică și Calculatoare, Universitatea Politehnica București;

Ocupație: Trezorier EESTEC București

EESTECer since 2013

 

 

 

 

Intervievator: Ce te-a determinat să intri în EESTEC?

Gabriela: Eu făcând voluntariat de mai mulți ani, știam că atunci când voi veni în București, va trebui să fac parte dintr-o asociație de studenți și practic eram decisă încă din clasa a XII-a să fac asta. Venind în prima zi de facultate, am intrat în Rectorat și am văzut mai multe standuri ale organizațiilor din Politehnica. Am trecut pe la fiecare, am discutat cu fiecare, însă la standul de la EESTEC am găsit-o pe Miki(Mihaela Ganciu) care mi-a povestit plină de entuziasm și plină de bucurie despre EESTEC, despre ceea ce făceau ei atunci și astfel m-a convins energia pe care ea mi-a transmis-o. În același timp mi s-a părut și o provocare pentru mine deoarece era o organizație internațională, evenimente internaționale, puteai să călătorești, veneau studenți străini aici. A fost ceva total nou pentru mine, eu făcând voluntariat într-un alt domeniu până atunci. 

Intervievator: Până să ajungi trezorier, ce ai făcut tu în EESTEC?

Gabriela: Măi … să știi că nu am făcut mare lucru. Am făcut parte din departamentul de FUNdraising unde am fost activă mereu, am organizat petrecerea „Welcome Party” pentru evenimentul internațional „Energy Always a Challenge IV”. Am încercat să coordonez petrecerea de EESTEC Day, însă nu am reușit să fiu coordonator, dar am contribuit la organizarea acestei petreceri.

Intervievator: Ai participat la vreun eveniment internațional?

Gabriela: Da. Am fost la Congresul din Atena, anul trecut, împreună cu alți nouă EESTECeri. 

Intervievator: Ce ți-a rămas în memorie de la acest Congres?

Gabriela: În primul rând oamenii. Erau adunați acolo peste o sută de EESTECeri din toată Europa și cu toții erau super de treabă, călduroși și plini de energie. Mi-au plăcut Adunările Generale, pentru că am cunoscut mult mai de aproape ce înseamnă EESTEC internațional,  mi-au plăcut petrecerile, am vizitat Atena și m-am distrat extraordinar de mult. Cred că a fost cea mai frumoasă experiență de când sunt în EESTEC. 

Intervievator: Îmi spuneai că ți-a plăcut partea de internațional. În ce echipe de la internațional activezi?

Gabriela: Activez ca BA (Board Assistant) în Collector Teams și la echipa de contactare a companiilor în Fundraising teams.

Intervievator: Deși nu cred că ai prea multe regrete până acum, ce-ai vrut să faci în  EESTEC și nu ai apucat?

Gabriela: Mi-aș fi dorit ca înainte să candidez în board, să fi coordonat un eveniment în EESTEC. Cred că acesta e un mare regret pe care îl am, deși de opt luni, de când sunt în poziția de Trezorier, am coordonat mai multe evenimente. După ce îmi voi termina mandatul nu voi mai putea coordona un eveniment, deci acesta este cel mai mare regret: faptul că nu am avut ocazia, de pe poziția de coordonator, să mă bucur, să am o echipă a mea cu care să lucrez la un anumit proiect…deși e paradoxal, pentru că oricum fac asta. Mi-aș fi dorit, clar, să fiu coordonator pentru un eveniment.

Intervievator: Dacă ai fi putut alege să cooordonezi un eveniment din toată istoria EESTEC, ce-ai fi ales?

Gabriela: Ce întrebare grea…(râde). Cel mai probabil eeStec Olympics, însă îmi plac și evenimentele internaționale. O să zic eeStec Olympics. 

Intervievator: De ce eeStec Olympics?

Gabriela: Pentru că e un eveniment ce are rezultate foarte bune în rândul studenților. Mie ca și student în acest domeniu, mi se pare o șansă extraordinară să poți să participi la un maraton de programare, să intri în contact cu atâtea companii interesate și după să poți să te mândrești că ai făcut o anumită aplicație. Tocmai pentru că atâtea companii sunt interesate de acest eveniment, ele pot să vină foarte bine în întâmpinarea nevoilor participanților. Un alt motiv ar fi acela că e pe ceea ce îmi place, adică pe programare.

Intervievator: Ai apucat să ne povestești puțin despre faptul că ai intrat în Board. Care este cea mai memorabilă întâmplare din ultimele opt luni?

Gabriela: Au fost foarte multe momente memorabile și speciale. Dacă e să vorbim strict pe partea profesională, cu siguranță cele mai bune momente au fost când primeam confirmări de la parteneri cum că vor să fie colaboratorii noștri. Dacă e să vorbim din punct de vedere personal, cred că cel mai special moment a fost astă vară când am trecut printr-o perioadă mai grea și am văzut că oamenilor din EESTEC le păsa de mine, mai ales colegilor de Board. Am avut nevoie de colegii mei de Board și ei au fost acolo necondiționat. 

Intervievator: Ne-ai povestit cea mai dragă amintire a ta,  povestește-ne-o pe cea mai stânjenitoare din ultimele opt luni. Spune primul lucru care-ți trece prin minte, cea mai amuzantă sau cea mai aiurea situație în care ai fost pusă.

Gabriela: Un lucru foarte frumos pe care l-am făcut în EESTEC a fost să țin împreună cu Dani (Daniel Barbu) un training de Project Management la ICE. La acest training, împreună cu membrii aderenți, stabileam așteptările, fricile și regulile trainingului. Una dintre frici era „Ne e frică de Gabi”. Nu știu cât de mult a fost în glumă sau nu, pentru că eu am, câteodată, o atitudine puțin mai impunătoare să zic așa, însă a fost destul de stânjenitor să văd că lumea zice că le e frică de mine. Asta a fost și stânjenitor și amuzant. 

Intervievator: Poți să ne vorbești despre cinci prieteni ai tăi foarte buni pe care îi ai în EESTEC și despre care crezi că o să îi ai și după ce termini cu organizația?

Gabriela: E foarte greu, deoarece toți oamenii din organizație sunt speciali și de la fiecare dintre ei ai ceva de învățat, dar, într-o ordine total aleatorie, îi voi lua pe colegii mei de board fiindcă toți îmi sunt prieteni. 

Voi începe cu Ruxi (Ruxandra Bituleanu), prietena mea de la bun început, cu care am avut o chimie încă din prima seară în care ne-am cunoscut. Ruxi este una dintre cele mai bune prietene ale mele, pentru că am trecut mereu prin aceleași greutăți: când am candidat la board eram amândouă la fel de lipsite de curaj și aveam aceleși temeri, de când suntem în board am întâmpinat aceleași greutăți pentru că amândouă eram intrate de curând. E o persoană specială pentru mine pentru că de fiecare dată când o sun ea e acolo să mă asculte și să îmi dea sfaturi, am trecut de la a fi doar colege de board. 

Al doilea membru este Vali(Valentin Tudor). De ce e Vali unul dintre cei mai buni prieteni ai mei? Pentru că mă relaxează. Eu sunt o persoană mai agitată de felul meu, iar de fiecare dată când e Vali acolo, în situații critice, mă calmează, e atât de empatic și mă înțelege. E prietenul pe care orice om și l-ar dori, pentru că niciodată nu îți spune ceva de rău, niciodată nu te ceartă, nu te critică, nu te jignește. 

De Sabina mi-a plăcut foarte mult de la început, am vrut să fac parte din echipa ei de mentorat și nu mă gândeam că vreodată o să fim atat de bune prietene. Sabina e cea mai realistă persoană pe care o cunosc, mereu îmi spune în față lucrurile așa cum sunt, nu se cotește, nu e afectată de lucrurile din exterior. Chiar ai nevoie de o persoană de genul care să-ți deschidă ochii și să te ridice spunându-ți adevărul în față. 

A patra persoană din board este Daniel. Nu credeam niciodată că ne vom înțelege atât de bine. La început ne certam extraordinar de mult, chiar nu-l suportam și știu că sentimentul era reciproc. Cu timpul am ajuns să ne completăm foarte bine unul pe celălalt, să ne acceptăm defectele și încăpățânarea și să știm cand unul dintre noi trebuie să cedeze. Acest lucru ne-a făcut să ne apropiem foarte mult. Înainte vorbeam 90% despre EESTEC și 10% despre viața personală, acum aș spune 70% viață personală și restul EESTEC. Despre organizație vorbim la fel de mult, deci asta arată cât vorbim. Chiar cred că am găsit în Dani un prieten foarte bun, că am ajuns în punctul în care pot să-i spun orice, iar el poate să-mi dea sfaturile de care am nevoie din partea unui băiat. 

A cincea persoană este Alinuța, pentru că ea a crezut în mine, poate când alții nu credeau. Ea este cea care a fost alături de mine atunci, nu pentru că a fost fostul trezorier, ci pentru că am simțit-o aproape, a văzut potențialul din mine, m-a ajutat să cresc. Chiar dacă nu ne mai vedem atât de des, când ne vedem, ne crește inima amândurora și suntem fericite că ne vedem și discutăm. 

Intervievator: Acum că ne-ai spus prietenii, spune-ne și trei oameni care te-au învățat și ți-au influențat viața de EESTECer și nu numai.

Gabriela: Îi voi exclude pe cei cinci de mai sus, deoarece ei au contribuit evident la dezvoltarea mea și la evoluția mea în EESTEC, acesta fiind motivul pentru care sunt atât de importanți. Voi continua cu alte trei persoane care m-au învățat foarte mult. În primul rând Alex Goțoi, care mi-a fost alături de fiecare dată când am avut nevoie, deși tot ceea ce vorbim se rezumă la EESTEC și la partea de FUNdraising. Cred că Alex este persoana care niciodată nu mi-a spus nu când am avut nevoie și pentru asta îi mulțumesc. 

O altă persoană este Cosmin și va râde când va citi asta pentru că am să pomenesc de serile când mergeam împreună acasă pe jos și povesteam destul de mult, Cosmin având un mod foarte bun de a te învăța. Se spune că fiecare om are răspunsurile în el, numai că trebuie să pui întrebările potrivite pentru a le afla. Exact asta făcea Cosmin cu mine. Vorbeam jumătate de drum și mă plângeam, iar el îmi punea astfel de întrebări care mă făceau să-mi dau seama dacă lucrurile sunt așa cum le vedeam eu. Cred că el m-a făcut să analizez o situație de mai multe ori înainte de a lua o decizie.

A treia persoană este VaK(Nicolae Iustin Popescu). Nu pot să spun ce am învățat de la el, deoarece fiecare discuție cu el m-a făcut să trag niște concluzii. VaK este persoana care vede tot timpul partea pozitivă a lucrurilor, persoana care știe să-ți ridice moralul oricând și care are răspuns la orice întrebare. 

Intervievator: Ce planuri ai după perioada de Board?

Gabriela: Nu știu. Va fi foarte greu. Nu știu ce voi face, pentru că petrec foarte mult timp la EESTEC, fac foarte multe lucruri pentru organizație acum, iar când îmi voi termina mandatul va fi foarte greu să găsesc ceva care să-mi placă cel puțin la fel de mult și să-mi ocupe atât de mult timp. Dacă este să vorbesc despre ce voi face în EESTEC, la anul îmi doresc să fiu mentor, îmi doresc să fac parte din departamentul de PR și să-i ajut pe cei mici să crească, să se dezvolte. Dacă vorbim de partea profesională, vreau să mă angajez. 

Intervievator: Cum vezi tu organizația ca un întreg peste să zicem trei ani?

Gabriela:  Mi se pare că, cel puțin de când am intrat eu și din poveștile membrilor mai vechi, organizația a crescut foarte mult și crește de la an la an. Așteptarea mea este ca în următorii trei ani să aibă aceeași ascensiune, să continue să se dezvolte, să facă evenimente din ce în ce mai calitative, să aibă parteneri din ce în ce mai mari și mai mulțumiți și să aibă studenți care să învețe din evenimente. Probabil peste trei ani, organizația va avea cel puțin patru evenimente pe an, va avea cinci membri de board foarte buni, va avea un număr mai mare de membri activi, dar același spirit dintotdeauna. 

Intervievator: Peste cinci ani, când vei intra în sediu, cum crezi că vor reacționa oamenii?

Gabriela: Măi, eu sper să mă cunoască. Eu îmi propun să rămân aici destul de mult, să mai trec pe la EESTEC, chiar dacă nu voi mai fi la fel de activă și sper ca atunci când mă vor vedea să se bucure. E cea mai mare dorință a mea. Să se bucure. 

Intervievator: Ce sfaturi ai pentru oamenii care fac acum FUNdraising și pentru cei care vor face în viitor? Cum ar trebui să fie un om de FUNdraising?

Gabriela: E foarte greu să spun asta pentru că mie mi-a fost frică să fac parte din acest departament. Mi se părea că trebuie să fii foarte profi, să ai skill-uri foarte bine definite, că trebuie să te descurci, să ai foarte multe informații și abilități pentru a putea face față acestui departament, însă experiența m-a învățat că tot ce ai nevoie este să-ți placă și să îți dorești să faci asta pentru că atunci când îți dorești să faci ceva cu siguranță reușești. Aș putea să încep să înșiruiesc anumite calități pe care ar trebui să le aibă un om din departamentul de FUNdraising, însă am să rămân doar la partea de dorință și motivare, pentru că este tot de ce ai nevoie. În EESTEC găsești oameni care să te ajute să-ți dezvolți absolut orice abilitate pe care tu crezi că nu o ai, dacă îți dorești asta. 

Intervievator: Cum ai motiva tu un membru să facă parte din departamentul de FUNdrasing? Ce ai învățat tu de poți să folosești pe viitor?

Gabriela: Motivul pentru care mi-a fost mie frică să intru în acest departament a fost în primul rând că nu înțelegeam mai nimic din ce se întâmplă aici și în al doilea rând pentru că mi se părea că e un departament foarte serios, foarte rigid, foarte exact, organizat, trebuie neapărat să fi acolo super profi și nu neapărat să te și distrezi în același timp. Mi-am dorit ca în mandatul meu să-i dau puțină culoare departamentului de FUNdraising și să-l fac să fie mai FUN, astfel a intervenit ideea cu FUNtoratul, ideea cu selfie-urile la întâlniri, ședințele destinse. Încercăm ca în discuțiile noastre să și glumim tot timpul, să ne și distrăm, să ne amuzăm de fiecare dată când avem ocazia și cred că un sfat pentru viitorii oameni din echipa de FUNdraising este să se simtă bine și să se distreze în timp ce sunt profesionaliști și obțin rezultate pentru evenimente. 

Intervievator: Ce-ai învățat la departamentul de FUNdraising și poți să aplici pe viitor?

Gabriela: În primul rând cum să fiu organizată. În al doilea rând cum să fiu profesionistă și cum să mă comport în situații dificile cu persoane dificile, cum să negociez, cum să obțin ceea ce vreau. Am învățat că agenda este la fel de importantă ca telefonul. Nu merg nicăieri fără agendă. Un mare plus pe lângă toate acestea este că de la întâlnire la întâlnire cunosc oameni din departamentele de HR sau Marketing de la companii, oameni care peste ceva timp poate îmi vor lua un interviu pentru a mă angaja. Faptul că pot să intru în contact cu ei și ajung să cunosc nevoile lor este un mare plus pentru mine și sigur mă va ajuta în cariera mea profesională. 

Intervievator: La câte ICE-uri ai participat?

Gabriela: La două! 

Intervievator: Care a fost ICE-ul care ți-a rămas la inimă?

Gabriela: Amândouă. Primul a fost ICE-ul meu și cu siguranță îți dai seama că a fost memorabil. Toate trainigurile, nopțile nedormite, petrecerile, oamenii noi, discuțiile. Extraordinar! Dacă e să vorbesc de cel de-al doilea ICE, e tot ICE-ul meu pentru că am fost în board și am contribuit la organizarea lui. Este la fel de special ca primul. Probabil la următorul voi putea să fac o diferență pentru că nu voi fi nici membru junior și nu voi fi nici în echipa de organizare și atunci cred că va fi un alt sentiment. 

Intervievator: Spune-ne o întâmplare de la un ICE în care tu să fi fost în centrul atenției.

Gabriela: Un moment super penibil, în care mi-a fost super rușine, a fost la premiere la ICE-ul meu când erau toți membrii, juniori, seniori, alumni, de onoare. Abia atunci lumea începuse să mă cunoască pe mine. Când am primit diploma de membru junior și de participare la ICE, Cătălin a zis că mă saluta Niels, moment în care eu m-am făcut toate culorile. Mi-a fost atât de rușine mai ales că toată lumea întreba „Cine-i Niels, cine-i Niels?”. Niels este unul dintre paricipanții la EAC, un EESTECer din Munchen cu care am fost foarte buni prieteni în acea perioadă. 

Intervievator: Spune-ne o întâmplare amuzantă de la o întâlnire de FUNdraising?

Gabriela: Se stabilise o întâlnire cu o companie din București, o întâlnire la care am participat cu Dani, și aflasem cu foarte puțin timp înainte că trebuie să fim la ora 17:00 acolo. Nici unul dintre noi nu avea timp să se mai schimbe. Ei bine Dani a venit la întâlnire cu tricoul de EAC și eu am mers la întâlnire cu o bluziță cu Mickey Mouse. A fost atât de ciudat… Și acum mă gândesc cât de penibili am fost. Ideea este că întâlnirea a decurs bine, însă nu o să mai facă nimeni asta niciodată.

Intervievator: Care este cel mai amuzant lucru pe care ți-l amintești din perioada de mentorat?

Gabriela: Cel mai amuzant lucru pe care mi-l aduc aminte din mentorat este faptul că toată lume îmi spunea „Iepurașul Duracell„. Ideea e că am fost destul de activă în perioada de mentorat, poate prea activă. Eram fixată pe punctaj și în momentul în care intram în sediu, lumea era: „A!! Iepurașul Duracell” „Uite iepurașul Duracell”. Acesta e cel mai amuzant lucru.

Intervievator: Ce ai vrea să ne spui și nu te-am întrebat?

Gabriela: Aș vrea să spun că EESTEC este ca a doua mea familie și că, deși nu sunt din București și familia mea este destul de departe, aici mă simt ca acasă. Fiecare student ar trebui să facă parte dintr-o organizație pentru că este o experiență unică și mi se pare că nu te autodepășești și nu ieși din cochilia ta de student dacă nu faci asta. 

Aș mai vrea să spun că sunt o norocoasă că fac parte din această organizație. Pot să vă spun că cel mai frumos sentiment este atunci când văd entuziasmul membrilor echipei de FUNdraising care obțin rezultate. Îmi aduc aminte de Adelina, după ce a obținut prima întâlnire, cu lacrimi în ochi și care tremura, tremura din cap până în picioare, eu o strângeam în brațe și spunea că nu-i venea să creadă. Mi-aduc aminte de Andra care țipa la telefon că a obținut o întâlnire la o altă companie. E super mișto să vezi că ești acolo pentru cineva și ești destul de important pentru că îi ajuți, îi dai sfaturi, contezi pentru acea persoană. E cel mai frumos când îi vezi cum cresc și învață datorită ție. Nu cred că e bucurie mai mare.

În încheiere, am un mesaj pentru actualii și viitorii EESTECeri: profitați la maxim de oportunitățile ce există în această minunată organizație, explorați fiecare departament, discutați cu fiecare membru, bucurați-vă de momentele bune și mai puțin bune și credeți în voi!

 

 


oameni paSionați – Roxana Tudor

roxNume: Roxana Tudor

Vârsta: 24

Facultate: ASE, Management

Ocupație: Studentã

Locul nașterii: Bucureşti

EESTECer since 2008

 

 

 

 

Intervievator: De cât timp eşti în EESTEC?

Roxana: Aproape 6 ani.

Intervievator: La câte ICE-uri?

Roxana: La 7.

Intervievator: Cum vezi tu oamenii în EESTEC, mai apropiaţi de noţiunea de familie sau de prieteni?

Roxana: Asta e un pic ciudat pentru cã unii îmi sunt prieteni dar cu timpul au devenit un fel de familie. Mi se pare cã în EESTEC ne-am format o familie, EESTEC-ul e o familie în fond.

Intervievator: Cum am vorbit de prieteni, spune-ne 3 prieteni din EESTEC şi o situaţie care te leagã de aceştia.

Roxana: Bun, exceptându-l pe Ursu: John, Johnny, Teddy. De John m-a apropiat foarte mult momentul în care m-a ajutat sã candidez ca PR pentru cã a văzut potenţial în mine şi asta m-a impulsionat. Lucrurile astea au dus la o prietenie de aproape 6 ani. Cu Teddy am lucrat foarte mult la partea de PR şi tot aşa, lucrurile astea ne-au apropiat. Johnny e persoana aia pe care o sun când plâng şi nu mai pot sã îl stresez pe Ursu așa că el mã ajutã sã mã calmez.

Intervievator: Cât de mult consideri cã s-a schimbat EESTEC-ul de când ai terminat tu board-ul şi pânã acum?

Roxana: Cred cã s-a schimbat destul de mult şi s-a schimbat în bine. Mi se pare cã viziunea cu care am plecat eu în board despre EESTEC s-a dezvoltat în timp şi s-a atins, poate chiar s-a depãşit în sensul în care în momentul în care am intrat în board ca PR, cea mai mare dorinţa a mea era ca EESTEC-ul sã fie vizibil în rândul celorlalte organizaţii şi în Bucureşti în general. Lucrurile astea în momentul de faţă sunt aşa cum ar trebui sã fie, s-a întâmplat chestia asta şi asta îmi place. Suntem vizibili şi în rândul companiilor şi asta conteazã şi mai mult. Îmi place faptul cã acum companiile vin la noi sã ne întrebe ce mai facem şi când organizãm evenimente.

Intervievator: Cum a fost sã nu fii studentã la Poli şi sã faci parte din EESTEC  şi cu ce te-a ajutat facultatea pentru partea de PR?

Roxana: Facultatea m-a ajutat cu un singur lucru: faptul ca mi-a dat timp sã vin la EESTEC (râde), asta prima facultate. Nu a diferit cu nimic faptul cã nu eram din Politehnicã. M-a ajutat in EESTEC faptul cã aveam afinitãţi cãtre partea tehnicã, în sensul cã reparam televizoare cu bunicul meu când eram micã, şi lucrurile s-au îmbinat atât de frumos încât am crescut în EESTEC alãturi de pasiunea mea pentru PR şi pasiunea pentru lucrurile tehnice.

Intervievator: Cum ai auzit de EESTEC?

Roxana: Am auzit de EESTEC de la Ursu. Eram de puţin timp împreuna şi el mi-a spus cã dacã vreau sã stau cu el, el fiind HR a trebuit sã stea la standul de recrutãri în acea perioadã, o sã trebuiascã sã vin și eu la stand. Şi am zis cã “Ce sã fac acum?”, fatã indrãgostitã, o sã stau cu iubitul. La stand am gãsit-o pe Cãtãlina Bãlan, ea împãrţea flyere pentru recrutãri şi a inceput sã îmi povesteascã despre EESTEC. Şi dupã două zile de povestit cu Cãtãlina am spus “da’ eu ce fac? stau aici degeaba? Nu pot sã iau şi eu un flyer şi sã împart?“. Şi uite aşa vorbeam de EESTEC ca şi cum aş fi fost în organizaţie de vreo doi ani şi mi s-a pãrut foarte frumos. Ulterior am rãmas, am venit şi la şedinţe, eram foarte emotivã la început dar ceva m-a ţinut aici.

Intervievator: Poţi să ne povesteşti motivul sau acel “ceva”?

Roxana: Da, acel “ceva” au fost prietenii pe care i-am descoperit aici şi pasiunea oamenilor pentru a face ceva. Asta a fost cel mai important. Apoi ar mai fi faptul că oamenii îşi doreau sau îşi doresc să îşi depăşească condiţia, în sensul de dezvoltare personală, dezvoltare de prietenii, învăţat.

Intervievator: Cum vezi tu o intrare în sediu peste 5 ani? Cum o să reacţioneze lumea?

Roxana: Eu mă aştept să văd o canapea în sediu şi cred că lumea o să reacţioneze foarte ciudat în sensul în care unii probabil nu o să mă cunoască şi alţii o să mă recunoască şi o să zică “Ea e Roxana!” (râde) şi atunci o să mă simt bine. Sper să se întâmple lucrul asta! Probabil că o să intru cu un urs mic şi atunci nu o să mai fie niciun dubiu, o să mă recunoască toată lumea. Ne vedem peste 5 ani şi atunci o să vedem ce se întâmplă.

Intervievator: Ce planuri de viitor ai?

Roxana: În viitor mă văd având un business pe dezvoltare personală pentru tineri. Mi se pare că au nevoie de îndrumare şi pe mine m-au ajutat foarte mult lucrurile pe care le-am învăţat în EESTEC pe acest plan şi m-au format. Când spun dezvoltare pentru tineri mă refer la tineri de liceu, clasa a 12-a. Aş vrea să reuşesc într-un fel sau altul să îi ajut să îşi găsească o direcţie în viaţă pentru că sunt destul de debusolaţi. Nu prea îi ajută nimeni.

Intervievator: Ce înseamnă pentru tine noţiunea de mentor în EESTEC?

Roxana: Vai, aş putea să vorbesc o jumătate de ora despre asta! (râde) Pentru mine mentoratul a fost foarte important. În ce sens? Cred că un mentor este persoana cu care ai primul  contact atât în EESTEC cât şi în viaţă pentru că mentorul în EESTEC de obicei este o persoană care a trecut prin acele experienţe prin care tu nu ai trecut. Mi se pare că mentorul în EESTEC ar trebui să fie un om care să îţi fie alături şi la bine şi la greu şi să te ajute să te dezvolţi. Asta a fost principalul aspect pe care am încercat să îl insuflăm menteelor din cadrul echipei coordonată de mine şi Sabina. Cred că mentorul trebuie să analizeze în primul rând dorinţa omului de a face ceva atât în EESTEC, exact cum am spus, cât şi în viaţă. Şi cu toţi membri echipei am stat la discuţii despre ce îşi doresc ei să facă şi care le sunt pasiunile. Cred că asta înseamnă să fii un mentor. Pentru mine perioada de mentorat e foarte importantă în sensul în care dacă nu te comporţi corect, menteeul, fiind un om care nu a trecut încă prin anumite experienţe , s-ar putea să strici mai mult decât să repari. Mentorul ar trebui chiar să pună suflet şi să fie acolo atât pe perioada programului de mentorat cât şi după integrarea noilor veniţi în EESTEC.

Intervievator: Cum te-a ajutat EESTEC-ul pe plan professional?

Roxana: EESTEC-ul mi-a dat practic deschiderea spre o carieră, niciodată nu m-am gândit să muncesc într-o multinaţională, niciodată nu am aplicat pentru un post, mereu mi-am dorit să fac ceva pe cont propriu. Dar în momentul de faţă nu poţi face ceva pe cont propriu dacă nu ai experienţă într-un domeniu. Şi fără alte experienţe..numai cu cea din EESTEC am reuşit să-mi deschid foarte multe portiţe, în sensul de comunicare cu oamenii din companii, de mentalitate şi de cum să te prezinţi la interviu. Cred că dacă faci parte dintr-o organizaţie studenţească omul cu care discuţi la un interviu te priveşte altfel, te priveşte că pe un om care vrea să facă ceva, care îşi doreşte să facă mai mult şi atunci deja nivelul discuţiei se schimbă şi găseşti foarte multe lucruri în comun. Spre exemplu am fost la interviuri cu persoane care au avut şi ele experienţe într-o organizaţie studenţească, şi apoi s-a transformat dicuția în :’Dar la tine cum a fost?’,’Voi cum aţi organizat un eveniment?’, ‘Evenimentele cum au fost?’

Intervievator: Ce ţi-a plãcut cel mai mult la poziţia de Board?

Roxana: Echipa şi faptul că am fost diferiţi şi că am ajuns foarte uşor să ne cunoaştem bine şi să funcţionăm că nişte prieteni vechi, motiv pentru care lucrul la proiecte şi evenimente a fost mult mai simplu. Am reuşit cu ajutorul lui Dodo să comunicăm eficient, să putem să ne spunem unul altuia inclusiv problemele personale şi să putem să ştim care e starea de spirit a fiecăruia dintre noi în orice moment.

Intervievator: Sfaturi pentru actualii şi viitori EESTECeri

Roxana: Principalul sfat este să încerce din primele momente să cunoască cât mai mulţi oameni atât vechi cât şi noi, să înveţe din greşelile fiecăruia şi să treacă peste frica de a lucra cu o persoană cu care poate nu se înţeleg sau cu care nu împărtăşesc aceleaşi valori. Pe lângă asta, este foarte important să se implice în cât mai multe proiecte, să participe la cât mai multe şedinţe departamentale pentru că asta îi va ajută să-şi găsească drumul în viaţă. Ulterior, cred că fiecare EESTECer trebuie că măcar o dată să îşi dorească să aplice la coordonarea unui eveniment sau la o poziţie din Board.

Intervievator: Ce te menţine motivatã?

Roxana: În toţi cei 7 ani de EESTECer am avut şi momente bune dar şi momente proaste atât pe plan personal cât şi pe plan profesional, însă de fiecare dată o ora petrecută în sediu cu oameni noi sau vechi m-a ajutat să mă regăsesc, să-mi dau seama de unde am plecat şi ce-mi doresc să fac în viaţă. Oamenii noi au întotdeauna o energie şi o motivare din care cred că fiecare membru vechi ar trebui să ia câte puţin atunci când se simte descurajat sau depăşit de problemele de la job.

Intervievator: Ce înseamnã pentru tine sã fii membru de onoare?

Roxana: Am început drumul în EESTEC ca un om din exterior fără legătură directă cu Politehnica şi nu m-am aşteptat să ajung aici. Întotdeauna mi-am dorit să ajut EESTECerii să crească şi să fie mândri de ceea ce învaţă sau reuşesc să facă în organizaţie la fel cum şi pe mine m-au ajutat membrii vechi. Faptul că sunt membru de onoare îmi dovedeşte că am reuşit într-o oarecare măsură să fac acest lucru prin implicarea şi acţiunile mele. Acest titlu vine din punctul meu de vedere cu o responsabilitate şi mai mare de a ajuta membri pe viitor şi de a le fi alături oricând au nevoie.

Intervievator: Cum ai reuşit să convingi EESTEC să organizeze un eveniment pe latura artistică(EESTEC Art 2009)

Roxana: După cum am spus şi mai sus, relaţia mea cu ceilalţi membri ai Boardului a fost una foarte apropiată. Pe lângă faptul că evenimentul a fost un prim pas în dezvoltarea noastră, pentru mine a fost o ocazie de a-mi pune amprenta asupra EESTECului şi de a învăţa ce înseamnă să coordonezi un eveniment. Fiind cea mai mică din Board şi neavând o experienţă anterioară colegii mei au înţeles şi m-au încurajat să îmi dezvolt ideea pentru că şi-au dat seama că acest lucru mă va ajuta să cresc. Pe lângă asta, scopul evenimentului a fost de a ne creşte vizibilitatea cu fonduri limitate şi de a implica  EESTECerii încă de la început în organizarea unui eveniment. Acest lucru ne-a ajutat să motivăm ideea.

Intervievator: Ai vreun regret că n-ai apucat să faci ceva în EESTEC şi ţi-ai fi dorit foarte mult să faci?

Roxana: Da, regret că nu am fost la nici un eveniment internaţional, dar bine la mine a fost şi faptul că mai toate evenimentele internaţionale, în afară de exchange-uri, erau pe domenii ce ţin de politehnică şi am simţit că nu e locul meu acolo. Poveştile celor care au fost sunt geniale, așa că la un moment dat o să merg ca neoficial. Cred că asta e neapărat un pas pe care trebuie să îl fac în viaţă mea de EESTECer.


oameni paSionați – Nora Odette Ștefănescu

NoraNume: Nora Odette Ștefănescu

Vârsta: 25 ani

Facultate: Facultatea de Relații Economice Internaționale, Academia de Studii Economice; Departamentul de Sociologie-SNSPA (în curs)

Ocupație: Deal Specialist, Oracle

Locul nașterii: București

EESTECer since 2010

 

 

 

Intervievator: Ce te-a determinat să intri în EESTEC?

Nora: Eu îmi doream de mai mult timp să intru într-o asociație, dar nu știam asta și prin anul III am început să împart pliante prin Catalyst. Așa l-am cunoscut pe Tiberiu, care la momentul respectiv era și el în EESTEC. Am vorbit mai mult cu el și cu Ana Mariș, care facea și ea parte din EESTEC la momentul acela și mi-au zis că se mai organizează niște recrutări pentru cei care vor să intre sau își doresc foarte mult. Știu că m-a intervievat Cîrnu și mi-a pus o întrebare mai inedita, ceva cu un porcușor fosforescent.

Intervievator: Ce te-a determinat să alegi EESTEC și nu VIP, BOS, ASER, ținând cont că tu erai la REI în perioada aia?

Nora: Partea tristă e că eu eram în anul 3, adică în anul în care am aplicat eram deja prea “bătrână” ca să mai intru în ASER. Mi-a fost mai greu decât altor studenți pentru că aveam și cealaltă facultate și astfel a fost necesar mai mult timp pentru a mă obișnui. Si până m-am obișnuit cu toate schimbările din viața mea, eram deja anul 3 de facultate și deci prea coaptă ca să mă mai primească orice asociație. În EESTEC in schimb mi s-a spus că da, mă acceptă și ținând cont că urma să mai fiu studentă încă 3 ani practic, și cu anul 3 și cu cei 2 ani de master, eram ok.

Intervievator: Am înțeles. Ai avut mentori și perioadă de mentorat?

Nora: Da, am avut mentor, un mentor foarte tare. Practic erau mai mulți în echipa de mentori, dar de-a lungul timpului Cosmin Rudeanu a fost mentorul meu declarat și m-a ajutat și când a fost să intru în CROS. Am vrut să intru în comunitatea de resurse umane, pe partea de HR. La momentul acela cochetam cu ideea de a avea un loc în Board și Cosmin a fost alături de mine la fiecare pas.

Intervievator: Îți mai aduci aminte ceva din mentorat? Ceva drăguț?

Nora: Da, nu știu. A fost o perioadă foarte tare. Știu că am vorbit să ne întâlnim și când ne-am întâlnit eram 8 oameni, nu știam pe nimeni, eram așa – foarte stingheră și toată lumea se mai cunoștea pe acolo pentru că ei erau ingineri, erau la Poli și eu nu aveam nicio treabă cu toată chestia asta. Pe urmă a venit Cosmin și ne-a luat într-o ceainărie, pe undeva pe la Cotroceni și am vorbit acolo despre ce o să însemne toată perioada de mentorat. Momentul care mi-a plăcut mie cel mai mult a fost când am intrat într-o sală din Rectorat și a trebuit să ne prezentăm echipa și aveam toți niște chestii pe cap, așa ca un fel de coronițe. Erau foarte simpatice, imaginează-ţi 8 oameni cu niște chestii din alea albe, așa ca niște iepurași.

59609_520988461245528_1115437494_n

Intervievator: Te-ai simțit într-un fel diferit fiindcă nu erai la Poli și erai la ASE?

Nora: Nu m-am simțit diferit, adică am avut fix aceleași șanse ca toată lumea, dar m-am simțit diferit când era vorba să scriu anumite texte, am mai și revizuit texte și am mai observat că erau unele scăpări, din punctul acesta de vedere, la unii colegi.

Intervievator: Dar asta este un plus, nu un minus.

Nora: Da, probabil că eu nu înțeleg la fel de bine când voi vorbiți despre anumite detalii tehnice și cred că asta ar fi minusul meu. Nu puteam să prezint la fel de bine când era vorba de proiecte, despre ce erau ele efectiv pentru că nici nu știam ce poate să ofere Politehnica.

Intervievator: În ce departamente te-ai implicat de-a lungul timpului?

Nora: Am fost implicată în mai multe departamente. La începuturi, pe partea de FR, am dat și telefoane, după aia am cochetat foarte mult cu partea de HR și mi-a plăcut enorm chestia asta, m-am implicat destul de mult și pe partea de interviuri și când a fost de organizat team building-uri, tot pe partea de HR. M-am implicat și când a fost vorba de mentorat. Am fost junior mentor și senior mentor. După aia pe PR. Pe PR cred că am început să mă implic odată cu mentoratul, când am fost mentor senior și după când ai început tu (Cami) să ai departamentul în grijă. Cami mulțumește de ajutor. Nu știu cât de mult am acordat, dar a fost frumos.

Intervievator: Și ce ți-a plăcut cel mai mult dintre toate activitățile?

Nora: Nu știu dacă pot să spun că mi-a plăcut vreuna mai mult ca celălalte, dar știu că în evoluția mea m-au ajutat toate în aceeași proporție.

Intervievator: Și ți-au folosit și pe viitor?

Nora: Da, chiar foarte mult. Adică acum aplic la muncă partea asta de PR. M-au băgat în echipa creativă de la Oracle că știu să mai fac chestii în Photoshop. Și pe partea de HR, știu că sună urât, dar m-a ajutat de fiecare dată când a trebuit să merg să dau un interviu. Îmi aminteam exact ce-am învățat, cum a fost la interviuri și ce aș fi vrut eu să aud dacă aș fi fost intervievatorul.

Intervievator: La câte ICE-uri ai participat?

Nora: Cred că doar la 3, dar nu mai țin minte sigur. Nu, la 3 sigur!

Intervievator: Care ți-a plăcut cel mai mult?

Nora: Cred că al doilea ICE mi-a plăcut cel mai mult, pentru că la primul ICE am fost pe antibiotice și eram un pic “high”, am petrecut și foarte mult la ICE-ul respectiv și nu îmi mai amintesc anumite porțiuni :)). Dar a fost foarte frumos, apar în poze, sunt okay. Însă la al doilea ICE, faptul că l-am organizat si deja știam lumea din EESTEC, m-am simțit altfel. M-am simțit ca într-o adevarată familie.

Intervievator: Îți mai amintești ceva la vreunul dintre ele? O întâmplare mai deosebită sau ceva ce ai vrea să împărtășești?

Nora: Sunt foarte multe întâmplări. Țin minte că la primul ICE ne-a învățat John chestia aia cu cărțile și a fost extraordinar, chiar nu am mai văzut niciodată asta. Nu știu dacă mai poate să fie egală experiența, din punctul ăsta de vedere, am ramas cu gura căscată. Mai țin minte că o tot căutam pe Ana și nu știam unde e + eu am stat în cameră cu Ana Mariș + și săraca a venit ținându-se de spate spunând “am alunecat pe scări”. Se făcuse polei și a alunecat dintr-o parte până în cealaltă a clădirii. Săraca, cred că s-a lovit destul de tare.

Intervievator: La ce evenimente internaționale ai participat?

Nora: Din păcate, am participat la un singur eveniment, dar oricum ăla a fost de ajuns ca să mă facă să mă îndrăgostesc cu adevarat de EESTEC. Am participat la eMovie Academy, în Sarajevo. Acolo a fost foarte tare pentru că am pierdut trenul spre Sarajevo, trenul mergea din București până în Sarajevo, cu escală în Belgrad. Și evident că trenurile românești merg foarte bine și noi nu avem niciodată întârzieri. Am pierdut trenul și eram în Belgrad singură, nu aveam pe absolut nimeni acolo, nu știam pe nimeni și atunci am dat telefon CP-ului din Sarajevo și l-am rugat să îmi spună cum îl cheamă pe băiatul care venea din Belgrad (venea și cineva din Belgrad la eveniment). Aşa l-am cunoscut pe Tihomir care a venit și m-a luat de la gara, am dormit la el acasă și mama și cu sora lui m-au primit ca și cum eram din partea casei și au avut super multă grijă de mine. Seara au mai sosit în Belgrad și alți oameni care făceau tot așa escala și am ieșit cu toţii în club, a fost foarte șmecher, deci practic a fost mult mai bine că s-a întâmplat așa. Toată experiența a fost foarte tare. Am mers pe covorul roșu că era festival de film, am făcut și un film. Eu nu știam absolut deloc Adobe Premiere, și nici nu am învățat deloc în perioada aia, am învățat mai târziu, am mai ținut minte câteva concepte învățate de acolo, ceea ce a fost minunat. Am și un filmuleț în care am înghițit niște heliu și pe urmă am vorbit, e foarte amuzant. Am zis “I like pink ponies”, dar cu vocea pițigăiată.

Intervievator: Dacă tot am ajuns la partea de internațional, cum a fost experiența în echipa de design?

Nora: A fost interesantă, m-am chinuit de mai multe ori să livrez conținut pe care nu știam că sunt capabilă să îl livrez, am avut și vreo două lucrări care au fost preluate ulterior. Am făcut și o siglă și mai era încă un peisaj pentru vară. A fost folositor. Eu îmi doresc ca toată lumea să aplice la cât mai multe poziții de genul acesta, pe internațional, experiența e inedită și înveți foarte multe de la oameni ce provin din medii extrem de diferite.

Intervievator: Acum să vorbim despre evenimentele locale. La câte ai participat?

Nora: Nu am participat. Când am intrat eu, Board-ul a avut un singur eveniment local și după aceea mereu au coincis evenimentele cu faptul că eu eram angajată și prin urmare îmi era imposibil să îmi iau liber de la muncă. M-am implicat însă pe partea de materiale, revizuiam de câte ori puteam, am participat și la traduceri, eram ochiul critic. Țin minte că Rami trebuia să dea exact a doua zi un flyer la print pentru Embedded și am descoperit vreo câteva litere care erau ori în plus, ori în minus și am trimis schimbările exact în ultimul moment. Mă gândeam cum era dacă nu vedeam asta?  Era o cratimă la “s-a”. Eu sunt puțin grammar Nazi.

Intervievator: Trei prieteni pe care ți i-ai făcut în EESTEC?

Nora: Exact asta vorbeam ieri cu Gabi. Gabi Drăgoi lucrează și el la Oracle și am zis că dacă o să mă întrebe Cami mâine despre oamenii din EESTEC, ce o sa răspund?  M-am gândit eu așa mai bine și nu cred că o să dau un răspuns. Pentru mine EESTECul întreg e ca o familie. Mi se pare că dacă aș da niște nume, pur și simplu aș limita impactul pe care EESTEC l-a avut asupra mea. Începi să spui vreo trei nume și apoi se gândesc oamenii care nu au fost menționați “dar pe mine de ce nu m-a menționat” și nu e adevărat. Pentru mine toți au fost foarte importanți. Sunt oameni care acum nu mai sunt în EESTEC. Pentru mine o să rămână mereu acolo. Îți dai seama de patru ani sunt membru, fac patru ani acum și am crescut odată cu EESTECul.

Intervievator: Atunci 3 persoane care te-au influențat într-un fel sau altul?

Nora: Bine, o să dau niște nume în sensul acesta. Una dintre ele ar fi Cosmin Rudeanu pentru că mi-a fost mentor și m-a ajutat în foarte multe proiecte, a dorit implicarea mea în foarte multe proiecte, a avut încredere în mine.

A doua persoană ar fi Johnnelul, pentru că m-a învățat Johnny Oops (râde). Pentru că și el a avut foarte multă încredere în mine și mereu propunea proiecte foarte șmechere, proiecte care aveau la bază restructurarea completă a organizației.

Și cred că a treia persoană ar fi EESTEC pe de-a întregul.

Intervievator: Eu am cam terminat întrebările standard. Avem întrebări de la public. Îți place ceea ce faci la muncă?

Nora: Da. Foarte mult. Chiar îmi place enorm.

Intervievator: Cum vezi lucrul într-o companie multinațională?

Nora: Să știi că nu e chiar așa diferit față de EESTEC. Adică ce am învățat eu în EESTEC se aplică și aici, doar că la alt nivel. Poate e un pic mai structurat.

Intervievator: Cât la sută te-a ajutat facultatea să te angajezi și cât la sută te-a ajutat EESTEC?

Nora: O să zic 50%-50%. Aplic ce am învățat mai ales la master, masterul mi-a plăcut foarte mult. Acolo am parcurs partea de risc, cum să ne dam seama de riscuri și activitățile pe care le rezolvi, cum le prioritizezi, chestii de astea, dar de la EESTEC am primit toată partea calitativă: ce înseamnă lucrul cu oamenii, cum să te descurci cât mai bine, ce înseamnă lucrul în echipă. Mă uitam zilele trecute pe Linkedin că am foarte multe puncte la partea de teamwork și la muncă tot pentru partea asta am fost apreciată.

Intervievator: Ce ai fi vrut să faci în EESTEC și nu ai apucat?

Nora: Chiar pe drumul de la metrou până aici, mă gândeam cam ce sfaturi aș putea să dau eu celor mai mici: Să vă băgați în asociația de studenți dorită, preferabil EESTEC, cât mai repede,  anul doi l-aș vedea eu ca fiind anul perfect pentru că în anul întâi încă încerci să îți dai seama ce se întâmplă cu facultatea, cu profesorii, cu toate examenele. Deja în anul doi ești copt, ești pregătit să îți iei ceva în plus. După anul doi, după ce îți dai seama, aplică pentru o poziție în Board, este extraordinar de important, după aia poți să te gândești și la Board-ul Internațional. E păcat să nu încerci să ajungi și în Board, pentru că după aceea experiența de a manageria o echipă, de a avea în grijă foarte mulți oameni și a te obişnui ca toată lumea să vină să te întrebe diverse nu știu dacă se poate compara cu altceva și o să te ajute și pe viitor. Practic înveţi să îți asumi niște responsabilități și să le duci până la capăt. Acest lucru te va ajuta enorm și la angajare.

Intervievator: Pot să te întreb tu de ce nu ai candidat? Știu că la un moment dat era vorba să candidezi.

Nora: Da, era vorba. Mi-am dat seama că dacă nu ai tot timpul să îl dedici organizației, mai bine nu faci chestia asta. Decât să ai un loc de muncă și în acelasi timp să ai și un loc în Board, mai bine nu urmăreşti oportunitatea respectivă, doar dacă îți permite locul de muncă. Mie nu îmi permitea. Dar a avea loc în Board la EESTEC mi se pare că este ca un loc de muncă în sine.

Intervievator: Cât ai râs cel mai mult la o ședință?

Nora: Adunat? Cred că ani. Se poate aduna și cât au râs ceilalți cu mine. Să îmi puneți trademark la râs, pe un simbol.

Intervievator: Să spunem că o să intri în sediu peste 5 ani, care va fi reacția oamenilor?

Nora: Tu ești acel Grammar Nazi de pe Gmail care ne dă commenturi tot timpul la texte.

Intervievator: Cum vezi tu organizația peste 5 ani?

Nora: Foarte dinamică, poate va fi și alt sediu. Eu asta îmi doresc foarte mult. Nu știu dacă o să fie acordat, dar ar fi minunat. La fel de mult roșu pe tricouri și la fel de multă fericire.

Intervievator: Poți să ne spui ce te menține motivată în cadrul EESTEC?

Nora: Adică de ce mai continui să vin? Cred că sunt foarte mulți prieteni de-ai mei aici. Pentru că am crescut odată cu EESTEC. Mi se pare că dacă nu aș mai veni să mai întreb ce se mai întâmplă sau dacă nu mi-aș mai da interesul, ar fi ca și când mi-aș lăsa un prieten de izbeliște.

Intervievator: S-a schimbat EESTEC de când ai intrat tu și până acum?

Nora: Presupun. Și eu m-am schimbat, s-a schimbat și EESTEC. Au venit alți oameni. Trebuie să definim și un raport. Raportat la ce? Mi se pare extraordinar că au fost organizate foarte multe evenimente internaționale și că copiii ăștia mici care vin din urmă, cum ești tu (Diana), sunteți foarte dinamici, știți exact ce vă doriți și dați cât mai mult suflet, cât mai multă putere de muncă. Sunteți foarte tari!

Intervievator: Cum stai cu timpul liber? Mai ajungi să ai și hobby-uri?

Nora: EESTEC e un hobby în sine pentru că tu iți alegi activitățile extracurriculare. O să vedeți mai târziu, după ce terminați cu facultatea, nu vreau să zic că o să terminați cu EESTEC, pentru că ați văzut nimeni nu termină vreodată cu EESTEC, intri în EESTEC și după chiar dacă ești Alumni, vii cu același drag, dar ar trebui sa începi să te gândești si la familie, prieteni, iubit și am uitat ce am vrut să zic…..

Intervievator: Ce a însemnat pentru tine să devii membru Alumnus?

Nora: O evoluție logică. Așa trebuia să se întâmple lucrurile.

Intervievator: La ședința la care ai fost făcută Alumni, nu ai putut să ajungi. Dacă ai fi fost prezentă ce ne-ai fi spus?

Nora: Probabil că aș fi râs. Și aș fi mulțumit pentru niște ani minunați și pentru anii care urmează să vină.


  • July 2020
    M T W T F S S
    « Apr    
     12345
    6789101112
    13141516171819
    20212223242526
    2728293031  
  • Copyright © 1996-2010 eeStec Spirit. All rights reserved.
    iDream theme by Templates Next | Powered by WordPress