oameni paSionati – Alexandru Mihai Cîrnu

cirnu

Nume: Cîrnu

Prenume: Alexandru Mihai

Data naşterii: 1 Martie 1989

Locul naşterii: Bucureşti

Ocupaţie: Field Execution Representative

Facultatea: Energetică

EESTECer since: 2009

 
 
 
 

Intervievator: Ce te-a determinat să intri în EESTEC?

Cîrnu: Sincer să fiu, cred că petrecerile.

Intervievator: De la cine ai auzit de petreceri?

Cîrnu: De la Hagi, un bun prieten de-al meu.

Intervievator: Ai avut parte de mentorat când ai intrat în EESTEC?

Cîrnu: Nu, deoarece am intrat în primăvară și atunci nu era implementat mentoratul. Eu am implementat mentoratul în EESTEC împreună cu echipa mea de HR, dupa o încercare în trecut a lui Cosmin Rudeanu.

Intervievator: Ce ai făcut în EESTEC până să ajungi HR?

Cîrnu: Multe, în principal research pentru petreceri, lucram cu Roxana pe PR si excursii la munte.

Intrând în EESTEC, cunoscând oamenii în prima fază am primit de la EESTEC o petrecere, am avut parte de un fel de botez acolo. Uşor, uşor am cunoscut EESTEC mult mai bine, am participat la vreo trei petreceri la Hagi acasă, în Câmpulung Muscel.

A urmat EESTEC RoSummer Spirit, unde am dat o mână de ajutor la organizarea Welcome Party. După aia am ajuns unde trebuia să ajungem, la munte si am încercat să fac o parte de leadership, să conduc toată turma de EESTECeri. Din păcate am mers după GPS-ul lui Dan Mihai şi era să dăm într-o mare cascadă, dar în final am ajuns pe vârful muntelui, unde am avut grijă de mâncare, foc, de acomodarea acelor personaje importante. Apoi am ajutat la farewell party.

După care am ajuns să văd cum este cu adevărat EESTEC, cum sunt oamenii din EESTEC, cât de mult îmi place să fiu acolo şi ajunsesem să stau zilnic acolo, chiar şi nopţile.

A urmat Energy, Always a Challenge, mi-am luat o săptămână concediu de la facultate şi am stat încontinuu, dormeam în duba lui Hagi sau la Mihai Neg acasă. Acest eveniment m-a făcut să-mi doresc să fiu mult mai mult în familia EESTEC şi să-mi placă oamenii care mă înconjoară.

După ce a trecut ICE-ul am devenit mult mai motivat să fac ceva cu totul important în EESTEC și am avut oportunitatea spre sfârșitul lui februarie să candidez pentru Board. Eu eram pe PR în perioada aia, doar că pe poziţia mea mai candida cineva, mArv, un om genial în PR.

În trecut am lucrat drept consilier la primăria sectorului 1 din  Bucuresti, unde m-am ocupat în special de un proiect UNICEF care avea targetat casele de copii din acest sector. Așa că lucrând cu oamenii, mă bătea cumva gândul spre partea de HR. Şi am zis, hai să mă bag pe HR.

La alegeri era sala plină şi acum îmi mai amintesc, după câteva momente amuzante, le-am zis că iubesc EESTEC şi întreaga noastra familie.

Odată intrat în functia Vicepresedinte HR, au fost nişte conflicte în organizaţie din cauza celor care au candidat pe poziţiile noastre şi nu au fost aleşi. Au vrut să facă petiţie să ne dea jos, vorbeau urât altor organizaţii de noi. A avut loc o şedinţă generală în care au fost daţi afară din organizaţie, însă nouă ne era greu să ne refacem imaginea în faţa noilor recruţi, dar a fost ok.

Prin toamnă, când începeau recrutările, am decis să introducem ceva nou, partea de poveste.

Inspirată din Harap Alb, fiecare dintre cele trei stagii au fost implementate marca EESTEC. Aderenţii erau împărţiţi în echipe, aveau nevoie de un nume, de costumaţie şi erau toţi introduşi într-un cadru de poveste.

La recrutările respective, am făcut multe schimbări, site-ul a fost una dintre ele, cel pe care încă îl folosiţi şi acum şi flyerele care au rămas la fel, neschimbate.

Am avut tot felul de activităţi distractive, Murat a furat Crăciunul, deci a fost o perioadă foarte frumoasă şi mă bucur foarte mult că am reuşit să las măcar ceva minor în urmă.

Intervievator: Care a fost diferenţa pentru tine între a fi HR, care este pasiunea ta, şi a fi PR?

Cîrnu: Nu se compară. La PR stai în lumea ta, cu multe culori, iar pe vremea aceea nu se făceau prea multe, adica făceai flyere, afişe, template-uri de site, dar nu era atât de bine dezvoltată partea de PR cum este în momentul de faţă. Era mult mai interesant să ai grijă de oameni, să îi analizezi, să încerci să eviţi conflicte, să fii acolo lângă cei care au nevoie de tine. În calitate de HR trebuie să fii tot timpul între oameni, la orice oră, lângă ei.

Ca orice poziţie din Board, trebuie să te implici în organizaţie, să fii aici în sediu, pentru mine asta conta. Dacă nu eram aici să mă vadă lumea că muncesc şi că vreau să mă dezvolt, nimeni nu mă vota.

Vezi în oameni atunci când se implică foarte mult cât de mult vor să se dezvolte ca persoană. Când îi vezi că nu prea vor sau că se retrag şi te mai ajută din când în când, tu trebuie să stai să îi trezeşti din starea de amorţeală. Aici depinde de fiecare, unii s-au trezit şi au făcut chestii super mişto, dar pentru alţii nu, și au mers pe calea aleasă de ei.

Intervievator: Ştim că ai făcut foarte multe, dar ce regrete ai? Ce nu ai apucat să faci până acum?

Cîrnu: Că nu am fost preşedinte în board-ul următor, mi-am dorit foarte mult asta. Anul următor a fost unul destul de deprimant pentru mine, am fost aproape de a pleca din organizaţie, dar ceva nu mă lăsa.

Intervievator: Acum că am ajuns la un moment de răscruce, vrem să ştim ce te-a motivat atunci şi ce te motivează acum să vii la EESTEC după atâţia ani?

Cîrnu: Oamenii, simplitatea lor, felul în care mă văd în organizaţie, în EESTEC mă simt că acasă. Atunci când întru în sediu şi aud „Ooo, Cîrnu!”, ştiu că sunt dorit acolo şi îmi dă o satisfacţie foarte mare  pentru că în organizaţie ne înţelegem foarte bine toţi, cu bune, cu rele, aşa cum suntem.

Intervievator: Cum te-a ajutat EESTEC în viaţa de zi cu zi?

Cîrnu: Păi nu aş fi ajuns cine sunt în momentul de faţă fără EESTEC. Când am intrat nici nu puteam să vorbesc, după două zile auzeam „Cîrnule, acum am înţeles ce ai vrut să zici!”.

Dar când am fost HR a trebuit să lucrez la asta, să găsesc strategii, vorbind în faţa oamenilor într-un anumit fel, să îi ajut să fim pe aceeaşi lungime de undă. M-am dezvoltat foarte mult şi am ajuns să lucrez şi în alte ONG-uri, EESTEC mi-a deschis o poartă, mi-a dat posibilitatea să aleg ceea ce vreau să fac în viaţa mea, mi-a dat şansa de a alege.

Intervievator: Poţi să ne dai trei exemple de oameni sau prieteni care te-au ajutat în EESTEC?

Cîrnu: Vak, Roxana şi Ursu.

Intervievator: Ne poţi spune în ce mod te-au ajutat aceştia?

Cîrnu: În foarte multe moduri, de la a mă susţine, până la ajutorul în cazul problemelor financiare. Au fost lângă mine de câte ori am avut nevoie şi nu au zis niciodată „Nu!”. Mai ales Roxana m-a ajutat foarte mult pe partea de HR, dar când îmi cereţi trei nume, nu pot alege, toată organizaţia m-a ajutat, nu pot să zic trei.

Intervievator: Cum s-a îmbinat pasiunea ta de film-making cu EESTEC?

Cîrnu: Am vrut să fac un filmuleţ pentru Boardul care a trecut, o parodie şi am stat cu Jammal să lucrăm la „The Boardfather”. A fost primul meu filmuleţ din viaţă, ca regizor şi scenograf, m-am simţit foarte bine.

Am lucrat cu oameni super mişto, am pus-o pe Larisa să cerşească la metrou şi a cerşit la metrou! Şi de atunci am observat că îmi place foarte să fac asta, ştiam că am o imaginaţie foarte dezvoltată şi simţeam nevoia să o valorific într-un fel, am încercat multe metode, am cântat la un instrument muzical de suflat, am pictat icoane pe sticlă, am amenajat grădini, am cântat  în strană la biserică şi am ajuns să fac film-making.

Apoi l-am descoperit pe domnul Tedy Necula, un regizor cu o experienţă foarte interesantă de viaţă şi am învăţat să fac film-making de la el.

Intervievator: La câte ICE-uri ai participat?

Cîrnu: Păi din 2009, la șase ICE-uri.

Intervievator: Care a fost cel mai tare ICE?

Cîrnu: Cel pe care l-am organizat eu, la care am făcut sceneta cu mafioţii.

Intervievator: Cum ţi-a venit ideea cu scenetele?

Cîrnu: Erau boring petrecerile, după training mergeam să petrecem şi m-am gândit să implementăm ceva mişto – dacă tot aveam o tematică, hai să facem nişte teatru ceva. Prima, a fost cea cu triburile la care am dansat pe un colaj muzical. A doua seara am pun în scenă tematica cu mafioţii, am lucrat  împreună cu Marvin, la care ne-a ajutat şi Cosmin Rudeanu. O capodopera, domnule, imi aduc si acum aminte ca nu s-a putut filma cum trebuie, dar asta este. Și de atunci  am păstrat asta ca o tradiţie.

Intervievator: Ai participat la vreun eveniment internaţional?

Cîrnu: Da, la două.  Freeze The Time, în Belgrad şi în vară la Occupy Marmaris 2. Îmi pare rău că în atâţia ani de EESTEC am fost doar la două. Eu m-am dus doar la exchange-uri, a fost mişto, am văzut foarte multe chestii.

Intervievator: Dacă o să intri în sediu peste 5 ani, care crezi că o să fie reacţia oamenilor?

Cîrnu: „Ooo, Cîrnu!”

Ştiu că am intrat odată în şedinţă la alegeri şi când m-au văzut, m-au aplaudat cu toţii. Dacă eşti o persoană sinceră întotdeauna vei primi respectul celorlalţi.

Intervievator: Ce înseamnă pentru tine să fii membru Alumnus?

Cîrnu: Înseamnă că nu prea mai am timp, dar este naşpa că nu mă mai motivează nimeni să vin în EESTEC, vin pentru că sunt sigur că o să găsesc oameni mişto. Când eram senior ştiam că dacă nu am activitate o să devin junior și asta mă ţinea în priză. Acum e ca şi cum am ieşit la pensie, sunt veteran de război, stau acasă.

Intervievator: Ce planuri de viitor ai?

Cîrnu: Vreau şi eu ca toţi oamenii de pe acest pământ să mă însor, să-mi fac o familie, să ajung pe o poziţie foarte înaltă în societate şi să îmi las amprenta în istorie.

Intervievator: Câteva sfaturi pentru membri actuali şi viitori?

Cîrnu: Sfatul meu e să fiţi aici tot timpul în EESTEC, iubiţi-vă oamenii de lângă voi, respectaţi-i în primul rând, faceţi cele mai tâmpite chestii aici pentru că vă este permis şi nu vă taie nimeni din salariu, învăţaţi cât mai multe de la oamenii mai vechi, distraţi-vă, plecaţi la toate evenimentele la care vreţi să vă duceţi şi iubiţi EESTEC!


oamenipaSionati – Alexandra Paula Marinas

AlexandraMarinas (1)

Nume: Marinaș Paula Alexandra

Vârsta: 25 

Locul naşterii: Lupeni, Hunedoara

Ocupaţie: Studentă

Facultatea: Inginerie Mecanică și Mecatronică

EESTECer since: Octombrie 2009

 
 
 
 
 
 
 

Intervievator: Cum ai auzit de EESTEC?

Alexandra: În primele zile de facultate, eram în Rectorat cu colega mea Cosmina unde am întâlnit o fată care zâmbea foarte mult și împărțea flyere, ne-a prezentat foarte veselă organizația studențească din care făcea parte și a zis că dacă aplicăm primim bomboane .

Voiam să ne implicăm în cât mai multe activități care să nu aibă legătură prea mult cu facultatea. În primele zile ne-am înscris la Școala de ghizi din Poli, la o asociație montană, iar urmatorul pas era o organizație studențească.

EESTEC ne-a atras atenția, flyer colorat și oameni veseli, și la interviu am întrebat de bomboane.

Intervievator: Deci bomboanele te-au determinat să intri în EESTEC?

Alexandra: Nu, ideea de a face altceva în afară de facultate. Eram conștientă că specializarea aleasă la facultate nu îmi atrăgea 100% interesul, nu prea eram sigură de alegerea făcută și consideram că o organizație studențească îmi poate fi de ajutor în găsirea unui alt domeniu.

Intervievator: Ai avut perioadă de mentorat? Ce îți amintești de atunci ?

Alexandra: A fost primul mentorat în EESTEC, am fost printre primii mentee, iar ca mentor am avut-o pe Flavia Fiscu. Mentoratul a fost prezentat ca o etapă destul de dură, părea profi și credeam că sunt șanse să nu intru în organizație, dar chiar îmi doream.

Interesant a fost că doar primele două săptămâni au fost destul de organizate, de unde ne îndreptam subtil spre ICE și cam toți am fost acceptați. Mentoratul actual este mult mai bine structurat și organizat, dar pe mine m-a motivat “mentoratul test” prin care am trecut și probabil că dacă nu ar fi fost  nu aș fi rămas în EESTEC.

Intervievator: Ai avut un singur mentor?

Alexandra: Un singur mentor și patru mentee. Patricia a fost cu mine în echipă și noi am rămas până în prezent în EESTEC.

Intervievator: Experiența de mentor cum ți s-a părut? Ce te-a determinat să aplici pentru asta mai mulți ani la rând?

Alexandra: Prima dată a fost ca o provocare, nu credeam că pot să motivez sau să atrag interesul unei persoane asupre unei idei care mă pasionează pe mine. Dar sper că am reușit, am fost mentor junior în al doilea an de EESTEC, pe urmă mentor senior.

Consider că este momentul în care poți să dai mai departe tot ce ai învățat, poți să inspiri și să motivezi. EESTEC a fost o perioadă importantă din viața mea, îmi doresc ca și ceilalți să o vadă cu aceeași ochi, iar mentoratul este un start destul de bun. Momentan nu sunt un membru activ în organizație, dar niciodată nu voi spune nu la oportunitatea de a fi mentor.

Intervievator: La câte ICE-uri ai participat? Care a fost cel mai tare?

Alexandra: Am participat la 4 ICE-uri. Primul ICE va rămâne mereu cel mai special, cum să nu fie special când este pentru prima dată în organizație, începi să cunoști cât mai mulți membri, încerci să le afli povestea, totul ți se pare super organizat și nu știi niciodată ce urmează.

M-au impresionat două traininguri atunci, primul a fost despre grup-echipă prezentat de Cosmin Rudeanu (as usual:D) și Alexandru Hagi, iar al doilea Branding prezentat de Marius Luican.

Intervievator: Ce a însemnat pentru tine să devii membru Alumnus?

Alexandra: După board, am plecat cu Erasmus … timpul nu mi-a mai permis și a fost cumva următorul pas pe care trebuia să îl fac în EESTEC.

Intervievator: De ce ai ales departamentul de PR?

Alexandra: Deoarece m-a atras partea de grafică, departamentul creativ. Dar PR nu înseamnă doar grafică, ci și imaginea organizației. Când am ales departamentul, obiectivul  meu a fost ca EESTEC să fie un cuvânt cunoscut printe studenții de la Politehnica.

Dacă stai să te gândești, într-o companie departamentul de PR este aproape de CEO, este foarte important, e persoana care vorbeşte pentru companie.

Intervievator: Trei membri care te-au influentat in dezvoltarea ta? Sau trei prieteni?

Alexandra: Nu pot numi doar trei persoane, este imposibil. În EESTEC am persoane de suflet care m-au motivat și îndrumat. Vak, Rudeanu, Johnny, Teddy, Roxana, John, Marvin, Cîrnu, thank you guys.

Dacă în momentul acesta vreți o doză de EESTEC spirit, vă sugerez să vorbiți cu Ruxandra.

Intervievator: Cum vezi tu organizația peste 5 ani?

Alexandra: Sunt sigură că voi găsi aceleași tipologii, mereu vor fi studenți care nu vor să fie doar studenți la poli, vor fi cei care caută bomboane și își găsesc drumul în viață, cei care vor să își dezvolte abilitățile de lider, cei care sunt din provincie și cauta un grup.

Intervievator: Care ar fi reacția oamenilor când intri în sediu peste 5 ani?

Alexandra: Ești nouă? Nu te-am văzut, în ce echipă de mentorat ai fost? (râde)

Intervievator: Sfaturi pentru actuali și viitori EESTECeri.

Alexandra: Implicați-vă în fiecare department, găsiți-vă locul, organizați cele mai captivante evenimente și, implicați-vă la internațional și nu spuneți “nu” la AOB.

Intervievator: Sfaturi pentru viitori membri de board sau pentru cei care vor să candideze.

Alexandra: Pentru cei care vor să candideze: Candidați, nici nu vă imaginați ce ascundeți.

Pentru membrii boardului: Relaxați-vă

Vorbiți cu membrii mai vechi, dar faceți ce vreți (râde), ei au experiență.

Intervievator: Descrie EESTEC în 3 cuvinte.

Alexandra: Family, fun and travel.

Intervievator: Ce planuri de viitor ai?

Alexandra: Focus on present! Sunt un om care nu are un plan, dar îmi plac începuturile. Probabil după ce o să termin super perioada Erasmus o să iau totul de la început şi o să caut un job prin Bucureşti. Aş vrea, totuşi, să particip la evenimente internaţionale EESTEC.


oamenipaSionati – Ion Meițoiu

johnnyNume: Ion Meiţoiu 

Facultate: Facultatea de Automatică şi Calculatoare (never finished) 

Ocupaţie: Cloud System Engineer, Bitdefender 

Locul Naşterii: Sighişoara, judeţul Mureş 

EESTECer since 2004

 
 
 
 

 

Intervievator: Ce te-a determinat să intri în EESTEC?

Johnny: Era prin noiembrie, în primul an de facultate, dezamăgit de facultate ( mă aşteptăm să facem roboţi însă făceam matematică şi fizică), am văzut un afiş printat cu imprimantă alb-negru dar pe foi galbene despre o şcoală de brokeraj sau ceva, era o chestie din asta super dubioasă, un parteneriat făcut de Maria (Maria Viziteu membrul 0 EESTEC care a auzit despre EESTEC de la un băiețel din Slovenia în gara Keleti din Budapesta, era și o poză înrămată prin sediu cu banca pe care s-a nascut LC Bucharest intr-o noapte) prin care încercau să mai atragă oameni. Ziceau acolo: “Veniţi joia” şi am mers cu un coleg de grupa în sediu unde am nimerit la o şedinţa EESTEC. Pe atunci nu existau concepte precum recrutările. Erau aproximativ 10 oameni la şedinţa, am rămas să ascultăm, după care am mers la bere şi am rămas de atunci.

Intervievator: De atunci a rămas tradiţia cu joia, prezentări EESTEC?

Johnny: Nu ştiu, când am fost eu în board, alegeam în funcţie de orar. Eram noi, oamenii board-ului, în fiecare semestru ne aduceam orarul, nu aveam Doodle, nu aveam chestii din astea complexe şi mai vorbeam şi cu o parte din membrii seniori pe care îi aveam noi mai aproape şi alături de care simţeam noi că lucrăm bine şi stăteam, ne întâlneam la o bere în Piranha, scoteam orarele din buzunar şi stabileam ziua de şedinţa la care să vină toată lumea, era de obicei seara, 7 jumătate – 8 şi teoretic pe acel semestru, în fiecare săptămâna, atunci era şedinţa.

Intervievator: Care a fost prima impresie pe care ţi-a creat-o EESTEC?

Johnny: Fiind din Bucureşti eram pe din afara colegilor din Regie, iar prin EESTEC am găsit legăturile cu facultatea şi persoanele din cămin. Acesta a fost iniţialul motiv (pentru început/primele luni) pentru care am rămas în EESTEC, deoarece am reuşit să mă integrez destul de uşor. Aveam activităţile programate şi desigur ieşirile din Piranha de după şedinţa.

Intervievator: Cu ce te-ai ocupat în EESTEC?

Johnny: Departamentul meu de suflet a fost echipa tehnică (IT team) care a fost totodată şi prima chestie făcută în EESTEC. Ne ocupăm cu funcționalitatea website-ului, serverului si calculatoarelor astfel că în sediu găseai mereu internet şi un calculator care să meargă!  Probabil cea mai importantă funcţie a fost cea de vice preşedinte al departamentului de HR.

Intervievator: Şi ce alte funcţii ai mai deţinut de-a lungul timpului?

Johnny: Nu am fost coordonator ales pentru evenimente propriu-zise, am fost co-coordonator împreună cu Seco şi Găbiţa care erau colegi de board cu mine, EESTEC Olympics Winter Edition, cunoscut de voi că EESTEC Olympics II. Coordonatorul nostru era Alex Sicoe, un băiat bun, sufletist dar era cu partea de spirit. Partea de coordonare, să administrăm bugetul, să ne asigurăm că sunt task-urile făcute la timp au cam rămas în seama board-ului.

Intervievator: Care îţi este cea mai dragă poziţie pe care ai ocupat-o până acum?

Johnny: HR. Atunci a fost un moment foarte important pentru mine, pentru că a fost pentru prima oară când am simţit presiunea unei responsabilităţi foarte mari. Acum la birou dau cu pixul pe bugete, proiecte care au succes doar dacă reuşesc eu să îmi fac treaba sau nu şi acum îmi e mai uşor, dar atunci au fost câteva momente când m-am trezit că ok, trebuie să zic dacă X sau Y  merită să meargă la un eveniment. Atunci nu aveam problema de acum, atunci se băteau să meargă oamenii la evenimente! Le plăcea! Considerau că e cool să te duci la eveniment! Da?!

Intervievator: Cum se împacă HR-ul cu IT-ul?

Johnny: Sunt 2 pasiuni ale mele! IT-ul este pasiune pentru că îmi place să văd de ce şi cum funcţionează o chestie. HR-ul l-am ales deoarece îmi place să lucrez cu oameni şi atunci eu sunt destul de atipic pentru un IT-ist, pentru că vorbesc, comunic, deci se împacă bine cele două.

Intervievator: Deci şi nişte “people skills” pe lângă cunoştinţele de IT.

Johnny: Exact!

Intervievator: Ce funcţie ai în momentul de faţă?

Johnny: Sunt Alumni, nu mai am nicio funcţie.

Intervievator: Care dintre evenimentele la care ai participat te-au marcat cel mai mult?

Johnny: De la fiecare eveniment am învăţat ceva. Prima oară am plecat în Budapesta pentru o săptămâna, singur, unde mi-am făcut prieteni cu care mă întâlnesc şi în prezent. Am mai mers în Hamburg cu alţi 3 EESTECeri(Dan, Găbiță, Teddy), apoi la 2 congrese şi aşa mai departe (au devenit vagi aceste lucruri, s-au contopit între ele). Primul eveniment făcut de noi a fost EESTEC Olympics. În momentul acela a fost o spargere de generaţie, pentru că nu se realizase o continuitate între membrii experimentaţi din anul 5 şi juniori.

Intervievator: Legat de EESTEC Olympic Winter Edition, poţi să ne povesteşti puţin cum a fost?

Johnny: A fost foarte simplu şi foarte complex în acelaşi timp. Noi nu ştiam de ce să ne apucăm mai întâi. Winter Edition a fost a II-a ediţie, a fost ceva de genul Axway parteneri unici, s-a numit Axway EESTEC Olympics Winter Edition. Tag-ul (improvizat, nu existau tag-uri pe atunci) era AEO şi au venit Axway şi au zis “Ba ne mai trebuie studenţi şi îi dăm drumul”. Am zis ok, facem Winter Edition, era undeva la 6 luni de la prima ediţie, dar am făcut bugetul, l-am dat, am pus premiile, le-am modificat pentru că ne-am luat ţeapă prima dată unde premiile au fost în euro, la a două ediţie le-am făcut în dolari că să iasă la calcule şi cam asta a fost.

Hackatoane nu se făceau, nu existau, conceptul asta era nou, EESTEC Olympics a fost preluat de la “24 Programing Challenge” din Budapesta.

interviujohhny

Dar conceptul asta de “Hai să venim aici să facem ceva, să primeşti o tema”, nu exista şi nu ştiam la ce să ne aşteptăm. Imaginaţi-vă ce a însemnat, Politehnica nu era dotată cu un milion de laboratoare cu un milion de calculatoare, a trebuit să ne ducem noi la firme să le zicem “Daţi-ne calculatoare!”. Erau greu de găsit, greu de convins, până la urmă i-am convins pe cei de la PCmadd să ne dea 15 calculatoare. Ni le-au dat, eu dacă eram în locul lor nu le dădeam. Imaginaţi-va că a venit un puşti de 19 ani cu “Salut Edi(Patronul de la PCMadd pe care il mai am pe messenger si mai vorbim din cand in cand), uite noi vrem să facem asta, hai să facem nu ştiu ce” şi el zice “Da bine, veniţi şi le luaţi de la sediu de pe Hristo Botev, trimit camionul joi din Cluj în Bucureşti că şi aşa trebuie să facem stocul”, evenimentul era vineri!

Intervievator: Împărtăşeşte cu noi câteva momente amuzante petrecute în EESTEC.

Johnny: Pe terasa de la capătul scărilor,la ieşirea din sediu, erau mai multe bănci dezafectate, resturi şi monitoare, iar noi pentru ca ne intelegeam foarte bine cu doamna Sirbescu  am zis ca o ajutam si facem curat pe terasa si le aruncăm de pe clădire. Problema a fost că nu ne-am inteles asupra locului unde trebuie sa le aruncam si le-am aruncat pe spaţiul verde de la intrarea dinspre Automatică, însă a doua sau a treia zi se ţinea admiterea pentru facultate. Noi trebuia să le aruncăm undeva să nu se observe, aşa că am petrecut toată după-amiaza aruncând câteva sute de kilograme de ‘chestii’.

Intervievator: Ne poţi da exemplu de o situaţie dificilă în care ai fost pus şi cum ai trecut peste?

Johnny: Când eram vicepreşedinte pe resurse umane, a fost o mică revoluţie în statutul membrilor în care noi a trebuit reevaluăm toţi membrii. Se adunaseră foarte mulţi membri seniori, însă era puţină lume care se ocupă de proiecte. Deşi oamenii veneau la şedinţă, nu ajutau suficient si glumeam cu board-ul ca avem dulapuri si mese la sedinta. După câteva zile în care am analizat oamenii, am ajuns la concluzia să-l retrogradăm si pe Jammal care îmi era prieten bun. A fost o decizie dificilă, dar i-am explicat situaţia şi consider că am învăţat ceva din acest lucru. În prezent sunt prieten cu Jammal care a fost si reprezentantul membrilor Alumni pentru o lunga perioada.

Intervievator: Cum ai evoluat tu în asociaţie şi cum a evoluat asociaţia faţă de momentul în care ai intrat? Cum te-a schimbat EESTEC?

 Johnny: Înainte, intrarea în asociaţie se făcea fără interviu. Intrarea în EESTEC însemna că adresa ta de email a fost adăugată  pe grupul de discuţie lc_bucharest@yahoogroups.com. Acolo erau puse datele şi orele şedinţelor săptămânale si ale ieşirilor în oraş. Organizaţia a crescut foarte mult, a devenit mai profi, dar la un moment dat poate şi-a pierdut din spiritul său. Atunci aveam mai puţine reguli, constrângeri şi era mai multă pasiune. Pe atunci nu aveai voie să circuli liber în Europa, iar principalul motto al EESTECului este că poţi călători în alte ţări aproape gratuit.

În prezent nu mai am emoţii la interviuri, deoarece am experienţă a 3 ani de recrutări fiecare cu câte 100 de interviuri. Diferenţa dintre oamenii ieşiţi din facultate şi care au activat şi într-un ONG şi cei care au făcut doar facultatea este că ştiu ce înseamnă un deadline şi o şedinţă. Totodată îmi plac oamenii şi în EESTEC ai ocazia să îi înţelegi mai bine şi să îi vezi cum se transformă şi îşi schimbă priorităţile.

Intervievator: Care sunt planurile tale de viitor pentru organizaţie şi în afară ei?

Johnny: Nu am planuri de viitor pentru organizaţie. Mi-am făcut treaba acum mulţi ani, mai rămân în contact pentru că îmi place şi pentru că a însemnat foarte mult pt mine şi dezvoltarea mea personală, am strâns o grămadă de prieteni prin intermediul EESTEC atât local cât şi internaţional.

Pe plan personal:intenţionez să rămân forever young!

Intervievator: Spune-ne cum ar arată o zi din viaţă ta fără EESTEC.

Johnny: Am obţinut ultimele două joburi pe recrutări de la foşti membri. În prezent lucrez la Bitdefender pe baza unei recomandări din partea lui Carmen, de fapt a fost o discuţie de 30 de secunde în Centrul Vechi, în faţă la Fire, marţi noaptea la 3 iar în 2 luni şi jumătate am fost angajat la Bitdefender.

Intervievator: Ai câteva sfaturi pentru baby EESTECers?

Johnny: Să profitaţi la maxim de anii de facultate şi de ce puteţi să faceţi prin EESTEC, EESTECul este  ultimul loc în care îţi permiţi să faci greşeli fără nişte consecinţe aşa mari. Să faceţi greşeli şi să învăţaţi din ele !

 


  • December 2017
    M T W T F S S
    « Apr    
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031
  • Copyright © 1996-2010 eeStec Spirit. All rights reserved.
    iDream theme by Templates Next | Powered by WordPress