johnnyNume: Ion Meiţoiu 

Facultate: Facultatea de Automatică şi Calculatoare (never finished) 

Ocupaţie: Cloud System Engineer, Bitdefender 

Locul Naşterii: Sighişoara, judeţul Mureş 

EESTECer since 2004

 
 
 
 

 

Intervievator: Ce te-a determinat să intri în EESTEC?

Johnny: Era prin noiembrie, în primul an de facultate, dezamăgit de facultate ( mă aşteptăm să facem roboţi însă făceam matematică şi fizică), am văzut un afiş printat cu imprimantă alb-negru dar pe foi galbene despre o şcoală de brokeraj sau ceva, era o chestie din asta super dubioasă, un parteneriat făcut de Maria (Maria Viziteu membrul 0 EESTEC care a auzit despre EESTEC de la un băiețel din Slovenia în gara Keleti din Budapesta, era și o poză înrămată prin sediu cu banca pe care s-a nascut LC Bucharest intr-o noapte) prin care încercau să mai atragă oameni. Ziceau acolo: “Veniţi joia” şi am mers cu un coleg de grupa în sediu unde am nimerit la o şedinţa EESTEC. Pe atunci nu existau concepte precum recrutările. Erau aproximativ 10 oameni la şedinţa, am rămas să ascultăm, după care am mers la bere şi am rămas de atunci.

Intervievator: De atunci a rămas tradiţia cu joia, prezentări EESTEC?

Johnny: Nu ştiu, când am fost eu în board, alegeam în funcţie de orar. Eram noi, oamenii board-ului, în fiecare semestru ne aduceam orarul, nu aveam Doodle, nu aveam chestii din astea complexe şi mai vorbeam şi cu o parte din membrii seniori pe care îi aveam noi mai aproape şi alături de care simţeam noi că lucrăm bine şi stăteam, ne întâlneam la o bere în Piranha, scoteam orarele din buzunar şi stabileam ziua de şedinţa la care să vină toată lumea, era de obicei seara, 7 jumătate – 8 şi teoretic pe acel semestru, în fiecare săptămâna, atunci era şedinţa.

Intervievator: Care a fost prima impresie pe care ţi-a creat-o EESTEC?

Johnny: Fiind din Bucureşti eram pe din afara colegilor din Regie, iar prin EESTEC am găsit legăturile cu facultatea şi persoanele din cămin. Acesta a fost iniţialul motiv (pentru început/primele luni) pentru care am rămas în EESTEC, deoarece am reuşit să mă integrez destul de uşor. Aveam activităţile programate şi desigur ieşirile din Piranha de după şedinţa.

Intervievator: Cu ce te-ai ocupat în EESTEC?

Johnny: Departamentul meu de suflet a fost echipa tehnică (IT team) care a fost totodată şi prima chestie făcută în EESTEC. Ne ocupăm cu funcționalitatea website-ului, serverului si calculatoarelor astfel că în sediu găseai mereu internet şi un calculator care să meargă!  Probabil cea mai importantă funcţie a fost cea de vice preşedinte al departamentului de HR.

Intervievator: Şi ce alte funcţii ai mai deţinut de-a lungul timpului?

Johnny: Nu am fost coordonator ales pentru evenimente propriu-zise, am fost co-coordonator împreună cu Seco şi Găbiţa care erau colegi de board cu mine, EESTEC Olympics Winter Edition, cunoscut de voi că EESTEC Olympics II. Coordonatorul nostru era Alex Sicoe, un băiat bun, sufletist dar era cu partea de spirit. Partea de coordonare, să administrăm bugetul, să ne asigurăm că sunt task-urile făcute la timp au cam rămas în seama board-ului.

Intervievator: Care îţi este cea mai dragă poziţie pe care ai ocupat-o până acum?

Johnny: HR. Atunci a fost un moment foarte important pentru mine, pentru că a fost pentru prima oară când am simţit presiunea unei responsabilităţi foarte mari. Acum la birou dau cu pixul pe bugete, proiecte care au succes doar dacă reuşesc eu să îmi fac treaba sau nu şi acum îmi e mai uşor, dar atunci au fost câteva momente când m-am trezit că ok, trebuie să zic dacă X sau Y  merită să meargă la un eveniment. Atunci nu aveam problema de acum, atunci se băteau să meargă oamenii la evenimente! Le plăcea! Considerau că e cool să te duci la eveniment! Da?!

Intervievator: Cum se împacă HR-ul cu IT-ul?

Johnny: Sunt 2 pasiuni ale mele! IT-ul este pasiune pentru că îmi place să văd de ce şi cum funcţionează o chestie. HR-ul l-am ales deoarece îmi place să lucrez cu oameni şi atunci eu sunt destul de atipic pentru un IT-ist, pentru că vorbesc, comunic, deci se împacă bine cele două.

Intervievator: Deci şi nişte “people skills” pe lângă cunoştinţele de IT.

Johnny: Exact!

Intervievator: Ce funcţie ai în momentul de faţă?

Johnny: Sunt Alumni, nu mai am nicio funcţie.

Intervievator: Care dintre evenimentele la care ai participat te-au marcat cel mai mult?

Johnny: De la fiecare eveniment am învăţat ceva. Prima oară am plecat în Budapesta pentru o săptămâna, singur, unde mi-am făcut prieteni cu care mă întâlnesc şi în prezent. Am mai mers în Hamburg cu alţi 3 EESTECeri(Dan, Găbiță, Teddy), apoi la 2 congrese şi aşa mai departe (au devenit vagi aceste lucruri, s-au contopit între ele). Primul eveniment făcut de noi a fost EESTEC Olympics. În momentul acela a fost o spargere de generaţie, pentru că nu se realizase o continuitate între membrii experimentaţi din anul 5 şi juniori.

Intervievator: Legat de EESTEC Olympic Winter Edition, poţi să ne povesteşti puţin cum a fost?

Johnny: A fost foarte simplu şi foarte complex în acelaşi timp. Noi nu ştiam de ce să ne apucăm mai întâi. Winter Edition a fost a II-a ediţie, a fost ceva de genul Axway parteneri unici, s-a numit Axway EESTEC Olympics Winter Edition. Tag-ul (improvizat, nu existau tag-uri pe atunci) era AEO şi au venit Axway şi au zis “Ba ne mai trebuie studenţi şi îi dăm drumul”. Am zis ok, facem Winter Edition, era undeva la 6 luni de la prima ediţie, dar am făcut bugetul, l-am dat, am pus premiile, le-am modificat pentru că ne-am luat ţeapă prima dată unde premiile au fost în euro, la a două ediţie le-am făcut în dolari că să iasă la calcule şi cam asta a fost.

Hackatoane nu se făceau, nu existau, conceptul asta era nou, EESTEC Olympics a fost preluat de la “24 Programing Challenge” din Budapesta.

interviujohhny

Dar conceptul asta de “Hai să venim aici să facem ceva, să primeşti o tema”, nu exista şi nu ştiam la ce să ne aşteptăm. Imaginaţi-vă ce a însemnat, Politehnica nu era dotată cu un milion de laboratoare cu un milion de calculatoare, a trebuit să ne ducem noi la firme să le zicem “Daţi-ne calculatoare!”. Erau greu de găsit, greu de convins, până la urmă i-am convins pe cei de la PCmadd să ne dea 15 calculatoare. Ni le-au dat, eu dacă eram în locul lor nu le dădeam. Imaginaţi-va că a venit un puşti de 19 ani cu “Salut Edi(Patronul de la PCMadd pe care il mai am pe messenger si mai vorbim din cand in cand), uite noi vrem să facem asta, hai să facem nu ştiu ce” şi el zice “Da bine, veniţi şi le luaţi de la sediu de pe Hristo Botev, trimit camionul joi din Cluj în Bucureşti că şi aşa trebuie să facem stocul”, evenimentul era vineri!

Intervievator: Împărtăşeşte cu noi câteva momente amuzante petrecute în EESTEC.

Johnny: Pe terasa de la capătul scărilor,la ieşirea din sediu, erau mai multe bănci dezafectate, resturi şi monitoare, iar noi pentru ca ne intelegeam foarte bine cu doamna Sirbescu  am zis ca o ajutam si facem curat pe terasa si le aruncăm de pe clădire. Problema a fost că nu ne-am inteles asupra locului unde trebuie sa le aruncam si le-am aruncat pe spaţiul verde de la intrarea dinspre Automatică, însă a doua sau a treia zi se ţinea admiterea pentru facultate. Noi trebuia să le aruncăm undeva să nu se observe, aşa că am petrecut toată după-amiaza aruncând câteva sute de kilograme de ‘chestii’.

Intervievator: Ne poţi da exemplu de o situaţie dificilă în care ai fost pus şi cum ai trecut peste?

Johnny: Când eram vicepreşedinte pe resurse umane, a fost o mică revoluţie în statutul membrilor în care noi a trebuit reevaluăm toţi membrii. Se adunaseră foarte mulţi membri seniori, însă era puţină lume care se ocupă de proiecte. Deşi oamenii veneau la şedinţă, nu ajutau suficient si glumeam cu board-ul ca avem dulapuri si mese la sedinta. După câteva zile în care am analizat oamenii, am ajuns la concluzia să-l retrogradăm si pe Jammal care îmi era prieten bun. A fost o decizie dificilă, dar i-am explicat situaţia şi consider că am învăţat ceva din acest lucru. În prezent sunt prieten cu Jammal care a fost si reprezentantul membrilor Alumni pentru o lunga perioada.

Intervievator: Cum ai evoluat tu în asociaţie şi cum a evoluat asociaţia faţă de momentul în care ai intrat? Cum te-a schimbat EESTEC?

 Johnny: Înainte, intrarea în asociaţie se făcea fără interviu. Intrarea în EESTEC însemna că adresa ta de email a fost adăugată  pe grupul de discuţie lc_bucharest@yahoogroups.com. Acolo erau puse datele şi orele şedinţelor săptămânale si ale ieşirilor în oraş. Organizaţia a crescut foarte mult, a devenit mai profi, dar la un moment dat poate şi-a pierdut din spiritul său. Atunci aveam mai puţine reguli, constrângeri şi era mai multă pasiune. Pe atunci nu aveai voie să circuli liber în Europa, iar principalul motto al EESTECului este că poţi călători în alte ţări aproape gratuit.

În prezent nu mai am emoţii la interviuri, deoarece am experienţă a 3 ani de recrutări fiecare cu câte 100 de interviuri. Diferenţa dintre oamenii ieşiţi din facultate şi care au activat şi într-un ONG şi cei care au făcut doar facultatea este că ştiu ce înseamnă un deadline şi o şedinţă. Totodată îmi plac oamenii şi în EESTEC ai ocazia să îi înţelegi mai bine şi să îi vezi cum se transformă şi îşi schimbă priorităţile.

Intervievator: Care sunt planurile tale de viitor pentru organizaţie şi în afară ei?

Johnny: Nu am planuri de viitor pentru organizaţie. Mi-am făcut treaba acum mulţi ani, mai rămân în contact pentru că îmi place şi pentru că a însemnat foarte mult pt mine şi dezvoltarea mea personală, am strâns o grămadă de prieteni prin intermediul EESTEC atât local cât şi internaţional.

Pe plan personal:intenţionez să rămân forever young!

Intervievator: Spune-ne cum ar arată o zi din viaţă ta fără EESTEC.

Johnny: Am obţinut ultimele două joburi pe recrutări de la foşti membri. În prezent lucrez la Bitdefender pe baza unei recomandări din partea lui Carmen, de fapt a fost o discuţie de 30 de secunde în Centrul Vechi, în faţă la Fire, marţi noaptea la 3 iar în 2 luni şi jumătate am fost angajat la Bitdefender.

Intervievator: Ai câteva sfaturi pentru baby EESTECers?

Johnny: Să profitaţi la maxim de anii de facultate şi de ce puteţi să faceţi prin EESTEC, EESTECul este  ultimul loc în care îţi permiţi să faci greşeli fără nişte consecinţe aşa mari. Să faceţi greşeli şi să învăţaţi din ele !