Sabina_MihailescuNume: Sabina Ioana Mihăilescu

Facultate: FILS, Electronică Aplicată în limba franceză

Ocupație: Vicepreședinte Resurse Umane

Locul Nașterii: București

EESTECer since 2012

 

 

De cât timp ești membru EESTEC?

Sunt membru EESTEC din octombrie 2012.

Cum ai auzit de EESTEC?

Nici nu îmi mai amintesc, cred că erau baieții la stand. I-am văzut, mi-au plăcut foarte mult pentru că erau îmbrăcați toți în tricouri roșii, erau super uniți și părea că ceea ce fac ei este fun, asa că m-am dus și m-am înscris.

Mai ții minte cine era la stand?

Chiar nu mai țin minte cine era..ba da! Laur!

Deci Laur te-a convins…

La câte ICE-uri ai fost?

În mod dezamăgitor, am fost la unul singur, al meu. A fost foarte cuminte și foarte inocent, nu s-au întâmplat lucruri neașteptate pe acolo.

Și nu ai să ne povestești măcar o întâmplare amuzantă?

O întâmplare amuzantă… O să vă povestesc o întâmplare din echipa mea de mentorat! Ionuț și Vak au fost mentorii mei și am avut prima întalnire cu echipa, care era de cunoaştere. Aveam întrebări scrise pe nişte bileţele și trebuia să răspundem la ele. Unui coleg i-a picat “Ce skill-uri ai vrea să dezvolți în EESTEC?”, moment în care a scos limba, a scuturat-o de 3 ori și a tăcut. Inițial, am crezut că numai eu sunt inteleg lucrurile aiurea, dar m-am uitat la Ionuț și am izbucnit amândoi în râs.

Ce a însemnat mentoratul pentru tine?

Mentoratul a fost perioada mea de formare. Deși mai avusesem contact cu EESTEC-ul, abia când am intrat în mentorat am înțeles ce înseamnă EESTEC, ce înseamnă fiecare departament, cu ce ne ocupăm noi, care este misiunea noastră.

Ai spus că ești studentă la FILS franceză. De ce ai ales EESTEC și nu organizația care aparține de facultate ?

Inițial am fost înscrisă în amândouă, dar, după o perioadă, mi-am dat seama că nu era ok, deoarece erau din același domeniu. Așa că am ales EESTEC, pentru că m-am simțit mai aproape de oamenii de aici și am considerat că aici erau mai multe oportunități de dezvoltare.

Ai spus că ești Vicepreședinte HR acum. De ce ai ales Resursele Umane ?

Cred că un rol foarte mare în alegerea departamentului l-au avut persoanele din organizaţie cu care mă înţelegeam cel mai bine. Deși respect și oamenii care au lucrat pe FR, PR, cea mai mare prietenie și cea mai strânsă legătură s-a format cu oamenii din HR – Ionuț, Vak, Cosmin. Mi-a plăcut atmosfera și am zis că aici vreau să fiu.

Spune-ne 3 prieteni din EESTEC și de ce sunt importanţi pentru tine.

Primul o să fie Dani, pentru că m-a ajutat foarte mult să trec peste o perioadă deprimantă. Am avut un mic eşec în EESTEC, eram demotivată, voiam să plec, dar el a fost persoana care m-a tras la o parte și mi-a spus “Bai, o sa facem lucruri epice, hai, pune mâna la muncă, pentru că o să iasă bine”. Pentru mine asta a contat foarte mult.

Mai este Ionuț, care a fost mentorul meu în EESTEC şi persoana de la care am învățat foarte multe din punct de vedere al departementului și din punct de vedere al atitudinii. Este întotdeauna lângă noi când avem nevoie de el și asta este foarte important.

Ar mai fi Cosmin Rudeanu. Nu știu dacă îl consider neapărat prieten, pentru că nu ieșim la bere des şi nu ne interesăm constant unul de celălalt, dar m-a inspirat foarte mult să-mi urmez pasiunea în HR, să fac ceea ce-mi place. E omul la care m-am dus când am avut nevoie de sfaturi, de resurse, de idei.

Ai mai putea să ne spui oameni care te-au inspirat ? De ce?

Când am intrat în EESTEC îl respectam foarte mult pe Alex Goțoi, fostul trezorier. Bine, și acum îl respect la fel de mult! (râde) Are un stil deosebit de a comunica cu oamenii, e șarmant și îți transmite informația într-un mod captivant – mi-a plăcut foarte mult. El a fost printre primele persoane care au crezut în mine în EESTEC. A venit la mine când am fost responsabilă pentru FR la EO4 și mi-a spus “Nu ai experiență, dar eu am încredere în tine că tu o să poți să duci treaba până la capăt.” Nu a fost chiar așa, dar a contat foarte mult pentru mine că mi-a acordat încrederea asta.

Ar mai fi Vak, care nu-ți spune niciodată ce să faci. Vak e genul de persoană care te ajută să ajungi tu însuţi la răspuns, nu ţi-l oferă pe tavă, iar asta a fost mai important și mai valoros pentru procesul meu de învățare, pentru dezvoltarea mea ca om, decât dacă mi-ar fi zis exact ceea ce trebuia să fac.

Mai este Board-ul trecut (2013-2014), cu care m-am înțeles foarte foarte bine și pe care îi respect foarte mult pentru că au reușit să muncească și să pună pasiune, chiar dacă nu au rămas câți erau la început. Au muncit de două ori mai mult să iasă evenimentele bine și îi respect pentru asta.

Și mai este și Board-ul meu (2014-2015), începutul unei prietenii frumoase, al unui an frumos. Fiecare din oamenii aceștia este deosebit în felul lui și tin foarte mult la ei. Sper să mă ţină dragostea asta pentru ei până la sfârşitul mandatului!

Ce înseamnă pentru tine EESTEC-ul? Familie sau prieteni?

A fost un interviu în care cineva zicea că EESTEC-ul e la intersecția dintre familie și prieteni şi aşa e şi pentru mine. Sunt multe momente în care mă simt mai bine în sediu decât la mine acasă și sunt oameni la care apelez mai degrabă decât aș apela la părinții mei.

Sunt o persoană care își face destul de greu prieteni. Socializez cu toată lumea, râd, mă distrez, dar îmi este foarte greu să-mi fac prieteni adevăraţi. În EESTEC am avut ocazia să leg nişte prietenii care o să dureze o viaţă, să cunosc oameni pe care mă pot baza să mă ajute și la 4 noaptea.

Ai spus mai devreme că ai fost responsabil de FR pentru EO4. Ce alte funcții ai mai ocupat și ce ai învățat din aceste experiențe?

M-am plimbat prin toate departamentele, mai puțin la PR pentru că mă îngrozea la început. La FR am fost coordonator la EO4, iar eu îl consider ca fiind un mare eșec pentru că am fost super debusolată, nu ințelegeam ce se întâmplă, care-mi erau atribuțiile, nu știam ce să fac. Pentru că erau niște lucruri mult prea grele pentru înțelegerea mea, m-am retras și atunci a fost o mare încărcătură. Am învățat că întotdeauna e bine să cauți mai mult, să încerci mai multe înainte de a te da bătut. Sunt sigură că dacă puneam mai multe întrebări, eram mai atentă, mă implicam mai mult, m-aș fi prins pană la urmă care e treaba și nu mi s-ar fi părut atât de nasol. Dar, pentru că am fost timidă și am stat în colțișorul meu, mi-a fost destul de greu.

Am mai făcut parte din echipa de FR pentru mai multe evenimente (patru) și acolo a fost ok pentru că n-am avut o funcție managerială – pur și simplu am apucat să vad cum e FR-ul în EESTEC.

Lucrul de care sunt cel mai mândră este că am fost coordonatorul unui eveniment local din EESTEC, Soft Skills Academy II și am învățat “să învăț să deleg”. Nu pot să spun că am învățat să deleg pentru că încă mi-e greu să am încredere în oameni, deși știu că sunt capabili.

Am fost responsabilă cu interviurile în recrutările trecute. Am învățat ce înseamnă punctualitatea, perseverența, consecvența.

Am fost mentor de 2 ori și mi-a plăcut foarte mult să transmit persoanelor mai neexperimentate din EESTEC lucrurile pe care le-am învățat. E foarte satisfăcător să vină lumea și să-ți mulțumească că ai facut ceva pentru ei, că ai fost o parte importantă în dezvoltarea lor, că s-au descurcat, că au folosit ceea ce le-ai spus.

Dacă ar fi să alegi o funcție, care îți este cea mai dragă?

Nu știu ce să zic. Coordonator SSA II mi se pare important din punct de vedere al realizărilor, că am crescut eu foarte mult, dar faptul că am fost mentor mi se pare foarte important pentru că am ajutat niște oameni să crească și ăsta este lucrul esențial în EESTEC.

La ce evenimente la nivel local ai participat?

De la noi, am fost la EO4, la EAC4, la SSA2. În paralel cu SSA a fost BeLinked, unde nu am fost foarte prezentă pentru că mă ocupam de evenimentul local, dar am prins ultimele zile. A fost foarte drăguț, m-am simțit puțin ca un participant.

Și care ți-a plăcut cel mai mult dintre toate acestea?

SSA mi-a plăcut cel mai mult.

Am vorbit despre evenimente locale, acum hai să vorbim despre evenimente internaționale. La ce evenimente ai fost?

Am mers la Beerstec, în Munich, în decembrie 2012 – a fost un workshop de făcut bere. A fost interesant pentru că a fost prima oară când am ieșit singură din țară, fără familie sau cunoștințe. Mi-a plăcut la nebunie, mi-am făcut mulţi prieteni, cu o parte dintre ei țin legătura și acum. Atunci am simțit eu prima dată ce înseamnă spiritul EESTEC la nivel internațional. E vorba despre oameni care vin din diferite colțuri ale Europei, dar care au aceeași viziune, au idei bune, vor să se dezvolte și vor să intre în contact cu alți oameni ca ei pentru a ajuta studenții sa-și construiască un viitor mai bun.

Al doilea eveniment a fost congresul EESTEC – a 28-a ediție, în Atena, mai 2014. A fost super tare pentru că am fost vreo 9 din LC Bucharest și am apucat nu doar să stăm pe la ședințe, ci să vizităm și Atena.

Poți să ne povestești ceva amuzant de la Beerstec, din Munich?

Au fost multe lucruri amuzante. Ceva care mi-a ramas întipărit în minte – avem un Observer în Sankt Petersburg și a venit un rus de acolo care era cât ușa, de trei ori cât mine. La Seara Internațională a băut atât de mult încât nu s-a mai trezit decât a doua zi după-amiază, timp în care oamenii i-au desenat pe față tot felul de măscări, i-au făcut poze cu fustițe, cu chiloți. Da, a fost foarte funny…

La Congres ai participat în calitate de…?

Am participat în calitate de Board Assistant la Internațional, pe departamentul Internal Affairs. Acest departament se ocupă cu bunul mers al lucrurilor din punct de vedere intern, adică legăturile dintre LC-uri, transferul de know-how, traininguri, promovare, forms (ghidurile, formularele care sunt necesare pentru fiecare eveniment operațional). M-am dus în calitate de BA pentru că am lucrat pe partea de promovare și pe partea de guides and form editing.

Cum ai descrie lucrul la Internațional fața de lucrul la Local ?

La local ai mai mult contact cu oamenii din punct de vedere fizic, ești lângă ei, vă vedeți oricând pentru a lămuri anumite aspecte. La Internațional este mult mai greu pentru că tot managementul se face la distanță și se poate să te vezi cu oamenii cu care lucrezi doar prin Skype. Comunicarea merge foarte greu, dar, spre deosebire de Local, unde tot timpul sunt tone de task-uri, acolo lucrurile se împart în task-uri mult mai mici, iar nivelul de muncă nu este atât de intens. Suntem şi mult mai mulţi oameni la Internaţional.

Cum crezi că vor reacționa oamenii când vei intra în sediu peste 5 ani?

Aș vrea să fie încântați atunci când mă vor vedea :“Sabina, de când nu te-am mai văzut!”. Deși acum EESTEC-ul e foarte important pentru mine, e doar o etapă din lunga mea viaţă. People move on, la un moment dat o să-mi iau o slujbă, o să mă duc la Master în străinătate. Mi-ar plăcea să păstrez legătura cu EESTEC-ul, să vină lumea la mine să îi ajut cu sfaturi, să ieșim din când în când, dar n-aş vrea să fiu o eternă şi cicălitoare prezenţă în spatele oamenilor mai tineri. Cred că, peste 5 ani, vor fi plăcut surprinși să mă vadă. Asta mi-ar plăcea.

Cum ai prezenta EESTEC-ul unui student de anul I?

Sincer, primul lucru pe care l-aș spune este că EESTEC-ul o să-i schimbe viața în anii de facultate. “Dacă vrei să înveți, să creşti, să te dezvolți, acesta e locul în care vrei să fii.” I-aș spune mai multe despre ce se întâmplă în EESTEC, dar cel mai important – că este un lucru game-changing, life-changing.

Tu simți că EESTEC-ul a fost game-changing pentru tine?

Da, chiar a fost. M-a ajutat foarte mult să mă dezvolt din punct de vedere personal și profesional. Simt că mi-am găsit un drum în viață cu ajutorul EESTEC-ului.

Ce hobby-uri ai? Ai timp?

E greu cu timpul, aşa e. Dar încerc să alerg o dată la două zile -  în ultimele 2 săptămâni am și reușit asta. Mi-am făcut un abonament la înot recent. Fac colaje, e foarte terapeutic. Iau o revistă, o tai și lipesc poze între ele. Ascult muzică, mai ies în oraș, mai citesc, mai văd un film, ca toată lumea.

Planuri pe viitor – următorii 2-5-10 ani?

O să mă căsătoresc, o să am copii, o casă cu o curte mare, un labrador, un garaj – the American Dream! Nu, glumesc. Mi-ar plăcea să călătoresc foarte mult, mai ales că EESTEC-ul îmi oferă această posibilitate. Aş vrea să profit foarte mult de această șansă, să iau contactul cu tot felul de culturi. De asemenea, am un vis pe care vreau să-l împlinesc – să fac couchsurfing într-o țară mai diferită : Brazilia, Japonia, China. Aşadar, cam asta: o să termin facultatea și o să călătoresc mult.

Descrie o zi din viața ta fără EESTEC.

Goală și pustie, înfiorătoare. Sunt zile în care primesc foarte multe mailuri de la EESTEC, toată lumea face treabă și este multă activitate, dar sunt zile în care sunt zero mailuri, iar viața mea nu are sens atunci. Dacă ziua fără EESTEC ar fi în timpul anului universitar, m-aș întoarce acasă, aș citi și aș sta pe facebook 7 ore. Dacă ar fi în timpul vacanţei, probabil că aş muri de plictiseală.