roxNume: Roxana Tudor

Vârsta: 24

Facultate: ASE, Management

Ocupație: Studentã

Locul nașterii: Bucureşti

EESTECer since 2008

 

 

 

 

Intervievator: De cât timp eşti în EESTEC?

Roxana: Aproape 6 ani.

Intervievator: La câte ICE-uri?

Roxana: La 7.

Intervievator: Cum vezi tu oamenii în EESTEC, mai apropiaţi de noţiunea de familie sau de prieteni?

Roxana: Asta e un pic ciudat pentru cã unii îmi sunt prieteni dar cu timpul au devenit un fel de familie. Mi se pare cã în EESTEC ne-am format o familie, EESTEC-ul e o familie în fond.

Intervievator: Cum am vorbit de prieteni, spune-ne 3 prieteni din EESTEC şi o situaţie care te leagã de aceştia.

Roxana: Bun, exceptându-l pe Ursu: John, Johnny, Teddy. De John m-a apropiat foarte mult momentul în care m-a ajutat sã candidez ca PR pentru cã a văzut potenţial în mine şi asta m-a impulsionat. Lucrurile astea au dus la o prietenie de aproape 6 ani. Cu Teddy am lucrat foarte mult la partea de PR şi tot aşa, lucrurile astea ne-au apropiat. Johnny e persoana aia pe care o sun când plâng şi nu mai pot sã îl stresez pe Ursu așa că el mã ajutã sã mã calmez.

Intervievator: Cât de mult consideri cã s-a schimbat EESTEC-ul de când ai terminat tu board-ul şi pânã acum?

Roxana: Cred cã s-a schimbat destul de mult şi s-a schimbat în bine. Mi se pare cã viziunea cu care am plecat eu în board despre EESTEC s-a dezvoltat în timp şi s-a atins, poate chiar s-a depãşit în sensul în care în momentul în care am intrat în board ca PR, cea mai mare dorinţa a mea era ca EESTEC-ul sã fie vizibil în rândul celorlalte organizaţii şi în Bucureşti în general. Lucrurile astea în momentul de faţă sunt aşa cum ar trebui sã fie, s-a întâmplat chestia asta şi asta îmi place. Suntem vizibili şi în rândul companiilor şi asta conteazã şi mai mult. Îmi place faptul cã acum companiile vin la noi sã ne întrebe ce mai facem şi când organizãm evenimente.

Intervievator: Cum a fost sã nu fii studentã la Poli şi sã faci parte din EESTEC  şi cu ce te-a ajutat facultatea pentru partea de PR?

Roxana: Facultatea m-a ajutat cu un singur lucru: faptul ca mi-a dat timp sã vin la EESTEC (râde), asta prima facultate. Nu a diferit cu nimic faptul cã nu eram din Politehnicã. M-a ajutat in EESTEC faptul cã aveam afinitãţi cãtre partea tehnicã, în sensul cã reparam televizoare cu bunicul meu când eram micã, şi lucrurile s-au îmbinat atât de frumos încât am crescut în EESTEC alãturi de pasiunea mea pentru PR şi pasiunea pentru lucrurile tehnice.

Intervievator: Cum ai auzit de EESTEC?

Roxana: Am auzit de EESTEC de la Ursu. Eram de puţin timp împreuna şi el mi-a spus cã dacã vreau sã stau cu el, el fiind HR a trebuit sã stea la standul de recrutãri în acea perioadã, o sã trebuiascã sã vin și eu la stand. Şi am zis cã “Ce sã fac acum?”, fatã indrãgostitã, o sã stau cu iubitul. La stand am gãsit-o pe Cãtãlina Bãlan, ea împãrţea flyere pentru recrutãri şi a inceput sã îmi povesteascã despre EESTEC. Şi dupã două zile de povestit cu Cãtãlina am spus “da’ eu ce fac? stau aici degeaba? Nu pot sã iau şi eu un flyer şi sã împart?“. Şi uite aşa vorbeam de EESTEC ca şi cum aş fi fost în organizaţie de vreo doi ani şi mi s-a pãrut foarte frumos. Ulterior am rãmas, am venit şi la şedinţe, eram foarte emotivã la început dar ceva m-a ţinut aici.

Intervievator: Poţi să ne povesteşti motivul sau acel “ceva”?

Roxana: Da, acel “ceva” au fost prietenii pe care i-am descoperit aici şi pasiunea oamenilor pentru a face ceva. Asta a fost cel mai important. Apoi ar mai fi faptul că oamenii îşi doreau sau îşi doresc să îşi depăşească condiţia, în sensul de dezvoltare personală, dezvoltare de prietenii, învăţat.

Intervievator: Cum vezi tu o intrare în sediu peste 5 ani? Cum o să reacţioneze lumea?

Roxana: Eu mă aştept să văd o canapea în sediu şi cred că lumea o să reacţioneze foarte ciudat în sensul în care unii probabil nu o să mă cunoască şi alţii o să mă recunoască şi o să zică “Ea e Roxana!” (râde) şi atunci o să mă simt bine. Sper să se întâmple lucrul asta! Probabil că o să intru cu un urs mic şi atunci nu o să mai fie niciun dubiu, o să mă recunoască toată lumea. Ne vedem peste 5 ani şi atunci o să vedem ce se întâmplă.

Intervievator: Ce planuri de viitor ai?

Roxana: În viitor mă văd având un business pe dezvoltare personală pentru tineri. Mi se pare că au nevoie de îndrumare şi pe mine m-au ajutat foarte mult lucrurile pe care le-am învăţat în EESTEC pe acest plan şi m-au format. Când spun dezvoltare pentru tineri mă refer la tineri de liceu, clasa a 12-a. Aş vrea să reuşesc într-un fel sau altul să îi ajut să îşi găsească o direcţie în viaţă pentru că sunt destul de debusolaţi. Nu prea îi ajută nimeni.

Intervievator: Ce înseamnă pentru tine noţiunea de mentor în EESTEC?

Roxana: Vai, aş putea să vorbesc o jumătate de ora despre asta! (râde) Pentru mine mentoratul a fost foarte important. În ce sens? Cred că un mentor este persoana cu care ai primul  contact atât în EESTEC cât şi în viaţă pentru că mentorul în EESTEC de obicei este o persoană care a trecut prin acele experienţe prin care tu nu ai trecut. Mi se pare că mentorul în EESTEC ar trebui să fie un om care să îţi fie alături şi la bine şi la greu şi să te ajute să te dezvolţi. Asta a fost principalul aspect pe care am încercat să îl insuflăm menteelor din cadrul echipei coordonată de mine şi Sabina. Cred că mentorul trebuie să analizeze în primul rând dorinţa omului de a face ceva atât în EESTEC, exact cum am spus, cât şi în viaţă. Şi cu toţi membri echipei am stat la discuţii despre ce îşi doresc ei să facă şi care le sunt pasiunile. Cred că asta înseamnă să fii un mentor. Pentru mine perioada de mentorat e foarte importantă în sensul în care dacă nu te comporţi corect, menteeul, fiind un om care nu a trecut încă prin anumite experienţe , s-ar putea să strici mai mult decât să repari. Mentorul ar trebui chiar să pună suflet şi să fie acolo atât pe perioada programului de mentorat cât şi după integrarea noilor veniţi în EESTEC.

Intervievator: Cum te-a ajutat EESTEC-ul pe plan professional?

Roxana: EESTEC-ul mi-a dat practic deschiderea spre o carieră, niciodată nu m-am gândit să muncesc într-o multinaţională, niciodată nu am aplicat pentru un post, mereu mi-am dorit să fac ceva pe cont propriu. Dar în momentul de faţă nu poţi face ceva pe cont propriu dacă nu ai experienţă într-un domeniu. Şi fără alte experienţe..numai cu cea din EESTEC am reuşit să-mi deschid foarte multe portiţe, în sensul de comunicare cu oamenii din companii, de mentalitate şi de cum să te prezinţi la interviu. Cred că dacă faci parte dintr-o organizaţie studenţească omul cu care discuţi la un interviu te priveşte altfel, te priveşte că pe un om care vrea să facă ceva, care îşi doreşte să facă mai mult şi atunci deja nivelul discuţiei se schimbă şi găseşti foarte multe lucruri în comun. Spre exemplu am fost la interviuri cu persoane care au avut şi ele experienţe într-o organizaţie studenţească, şi apoi s-a transformat dicuția în :’Dar la tine cum a fost?’,’Voi cum aţi organizat un eveniment?’, ‘Evenimentele cum au fost?’

Intervievator: Ce ţi-a plãcut cel mai mult la poziţia de Board?

Roxana: Echipa şi faptul că am fost diferiţi şi că am ajuns foarte uşor să ne cunoaştem bine şi să funcţionăm că nişte prieteni vechi, motiv pentru care lucrul la proiecte şi evenimente a fost mult mai simplu. Am reuşit cu ajutorul lui Dodo să comunicăm eficient, să putem să ne spunem unul altuia inclusiv problemele personale şi să putem să ştim care e starea de spirit a fiecăruia dintre noi în orice moment.

Intervievator: Sfaturi pentru actualii şi viitori EESTECeri

Roxana: Principalul sfat este să încerce din primele momente să cunoască cât mai mulţi oameni atât vechi cât şi noi, să înveţe din greşelile fiecăruia şi să treacă peste frica de a lucra cu o persoană cu care poate nu se înţeleg sau cu care nu împărtăşesc aceleaşi valori. Pe lângă asta, este foarte important să se implice în cât mai multe proiecte, să participe la cât mai multe şedinţe departamentale pentru că asta îi va ajută să-şi găsească drumul în viaţă. Ulterior, cred că fiecare EESTECer trebuie că măcar o dată să îşi dorească să aplice la coordonarea unui eveniment sau la o poziţie din Board.

Intervievator: Ce te menţine motivatã?

Roxana: În toţi cei 7 ani de EESTECer am avut şi momente bune dar şi momente proaste atât pe plan personal cât şi pe plan profesional, însă de fiecare dată o ora petrecută în sediu cu oameni noi sau vechi m-a ajutat să mă regăsesc, să-mi dau seama de unde am plecat şi ce-mi doresc să fac în viaţă. Oamenii noi au întotdeauna o energie şi o motivare din care cred că fiecare membru vechi ar trebui să ia câte puţin atunci când se simte descurajat sau depăşit de problemele de la job.

Intervievator: Ce înseamnã pentru tine sã fii membru de onoare?

Roxana: Am început drumul în EESTEC ca un om din exterior fără legătură directă cu Politehnica şi nu m-am aşteptat să ajung aici. Întotdeauna mi-am dorit să ajut EESTECerii să crească şi să fie mândri de ceea ce învaţă sau reuşesc să facă în organizaţie la fel cum şi pe mine m-au ajutat membrii vechi. Faptul că sunt membru de onoare îmi dovedeşte că am reuşit într-o oarecare măsură să fac acest lucru prin implicarea şi acţiunile mele. Acest titlu vine din punctul meu de vedere cu o responsabilitate şi mai mare de a ajuta membri pe viitor şi de a le fi alături oricând au nevoie.

Intervievator: Cum ai reuşit să convingi EESTEC să organizeze un eveniment pe latura artistică(EESTEC Art 2009)

Roxana: După cum am spus şi mai sus, relaţia mea cu ceilalţi membri ai Boardului a fost una foarte apropiată. Pe lângă faptul că evenimentul a fost un prim pas în dezvoltarea noastră, pentru mine a fost o ocazie de a-mi pune amprenta asupra EESTECului şi de a învăţa ce înseamnă să coordonezi un eveniment. Fiind cea mai mică din Board şi neavând o experienţă anterioară colegii mei au înţeles şi m-au încurajat să îmi dezvolt ideea pentru că şi-au dat seama că acest lucru mă va ajuta să cresc. Pe lângă asta, scopul evenimentului a fost de a ne creşte vizibilitatea cu fonduri limitate şi de a implica  EESTECerii încă de la început în organizarea unui eveniment. Acest lucru ne-a ajutat să motivăm ideea.

Intervievator: Ai vreun regret că n-ai apucat să faci ceva în EESTEC şi ţi-ai fi dorit foarte mult să faci?

Roxana: Da, regret că nu am fost la nici un eveniment internaţional, dar bine la mine a fost şi faptul că mai toate evenimentele internaţionale, în afară de exchange-uri, erau pe domenii ce ţin de politehnică şi am simţit că nu e locul meu acolo. Poveştile celor care au fost sunt geniale, așa că la un moment dat o să merg ca neoficial. Cred că asta e neapărat un pas pe care trebuie să îl fac în viaţă mea de EESTECer.