PozaCorlauNume: Ionuţ Corlău

Facultate: Facultatea de Inginerie în Limbi Străine, anul III

Locul naşterii: București

Ocupaţie: Vicepreşedinte HR eeStec LC Bucharest

eeStec-er since 2011 (din prima zi de facultate!)

 

 

Intervievator: Crezi că poţi descrie experienţa ta în eeStec folosind doar 3 cuvinte?

Ionuţ: Oportunitate, prietenie şi familie. Bonus: şi integritate.

Intervievator: Ce te-a determinat să rămâi în eeStec şi să fii activ de-a lungul celor 3 ani?

Ionuţ: Asta e o întrebare pe care mi-am pus-o şi eu. Ştiu că, în perioada de recrutări, spuneam la stand că te ajută la CV, că te determină să te dezvolţi (lucruri complet valide) dar nu e numai asta. E vorba şi despre grupul de oameni de aici: am rămas datorită oportunităţilor care s-au prezentat şi datorită oamenilor.

Intervievator: Ce înseamnă voluntariatul pentru tine?

Ionuţ: Voluntariatul e ca mersul unei ţestoase. E un drum puţin mai lung şi mai anevoios şi îi vezi pe ceilalţi cum trec pe lângă tine (de exemplu, colegii care au un job şi nu înţeleg cum poţi să te implici în ceva ce nu aduce beneficii materiale), dar, până la urmă, călătoria e cea care contează. Voluntariatul e un lucru pe care îl faci pentru tine, fără să aştepţi ceva direct în schimb. Şi pentru că îţi place!

Intervievator: Ai mai fost implicat în proiecte de voluntariat înainte de eeStec?

Ionuţ: Da, în liceu, în proiecte mici. Pe atunci, voluntariatul era mai mult un mod de a socializa – dacă îmi plăcea grupul de oameni care mă invita, mă duceam. Dacă nu, nu. De-abia după ce am intrat în eeStec am văzut şi cealaltă latură: că voluntariatul poate şi să te dezvolte (personal şi profesional).

Intervievator: Spune-ne două persoane din eeStec care au reuşit să te inspire şi motivele pentru care au reuşit.

Nota: Membrii nou-intraţi în eeStec trec printr-o perioadă de mentorat, unde aceştia sunt împărţiţi în echipe şi realizează taskuri, fiind coordonaţi de doi mentori. Astfel, se asigură un knowlegde transfer treptat, membrii integrându-se în comunitate  

Ionuţ: Prima din ele e Vaka (n.e. cunoscut de non-eeStec-eri drept Nicolae Iustin Popescu). Nu am lucrat foarte mult impreuna, până să fim parteneri la mentorat, dar în cadrul acestei perioade mi-a plăcut mult modul lui de abordare a mentee-ilor. Vak n-a zis niciodată : ”Trebuie să faci asta, nu face aia, fă cum spun eu”, ci îi determina pe cei mici să gândească: ”Tu cum ai face aici? De ce crezi că e bine să faci aşa şi nu altfel?”. În afară de asta,este mereu prezent şi gata să ajute ori de câte ori este nevoie, chiar dacă nu lasă asta să se vadă în mod evident.

A doua persoană…dar sunt mult mai multe! Okay, o să vorbesc despre Cosmin Rudeanu şi Ion Meiţoiu (Johnny). Cosmin pentru că e foarte organizat, gândeşte sistematic şi are mereu o vedere de ansamblu, Johnny pentru că e foarte motivational şi pare că are o soluţie la orice problemă.

Intervievator: În afară de aceşti membri care te-au inspirat, ce prieteni ai mai găsit în spatele uşilor sediului? Trei persoane.

Ionuţ: Nu cred că pot să dau doar trei exemple. Am o relaţie bună cu toţi. E adevărat, de unii mi-a fost mai uşor să mă apropii, dar nu pot să zic că există un membru eeStec pe care nu îl consider prieten la momentul actual.

Intervievator: Atunci trei întâmplări în care apar anumiţi oameni.

Ionuţ: Eram la ultimul nostru eveniment (Energy Always a Challenge IV) în ultima zi, şi ne întorceam de la weekend-ul motivaţional de la Voineasa. Eram cu toţii rupţi de oboseală de la toată munca depusă, dar a trebuit să ne trezim la 07:00 AM pentru ca participanţii să ajungă în timp la aeroport. O parte dintre ei plecaseră deja aşa că am numărat locurile libere fără să luăm în considerare că alături de noi era un eeStecar care nu venise cu grupul mare. Am mers noi vreo 300 de metri şi, la un moment dat, cineva a strigat: ”Staţi puţin, un participant care trebuia să fie aici nu e în autocar!!” Când ne-am uitat pe geamul din spate, l-am văzut pe săracul om alergând înspre noi şi făcând semne disperate cu mâna. Ne-am întors, l-am luat şi totul a fost ok.

La fiecare eveniment internaţional ai un grup de participanţi cu care stai non-stop: la cursuri, la masă, la hotel, la petreceri… Reuşeşti cumva să te şi ataşezi de ei, din moment ce petreceţi atât de mult timp împreună. În ultima seară, la festivitatea de încheiere a evenimentului, ne luăm la revedere de la participanţi şi fiecare spune câteva cuvinte despre experienţa pe care tocmai a trăit-o. La Energy Always a Challenge IV a fost la fel: Farewell Party, glume, mulţumiri, râsete, până când am ajuns la sârbul Mladen din Novi Sad, pentru care acesta era ultimul său eveniment eeStec. Mladen a avut un discurs atât de emoţionant, încât toată sala a început să plângă. Cumva, ne-a făcut să ne dăm seama cât de important este pentru noi eeStec şi cât de mult ar trebui să profităm de această perioadă frumoasă din studenţie.

Intervievator: Am vorbit despre Energy Always a Challenge IV, acum haide să vorbim un pic despre evenimentele eeStec. Cum îi ajută pe studenţi şi cum te-au ajutat pe tine?

Ionuţ: O să zic lucruri destul de dure. Mi se pare că o parte destul de mare dintre studenţii politehnişti au un parcurs acasă – facultate – acasă care nu prea lasă loc pentru lucruri de valoare. Învaţă fără să-şi stabilească nişte obiective şi n-au un parcurs profesional bine stabilit. Evenimentele noastre sparg un pic rutina. Sunt foarte puţine oportunităţi pentru studenţi să interacţioneze cu reprezentanţi ai companiilor lor de interes, să afle informaţii noi din tehnologie direct de la surse, să primească noi ponturi pentru angajări… Practic, misiunea eeStec este aceea de a facilita legătura dintre studenţii, mediul academic şi cel profesional. Iar pentru eeStec-eri, impactul este înzecit!

Intervievator: Dacă tot am discutat şi despre timp liber, atunci te întrebăm: ce hobbiuri ai?

Ionuţ: Imi place să mă plimb cu bicicleta şi să mă uit la Ted-uri.

Intervievator: Un sfat pentru actualele şi viitoarele generaţii de eeSteceri.

Ionuţ: Mi se pare foarte important ca dincolo de taskuri, deadline-uri, şedinte şi mult ale lucruri care sunt parte evidentă a activităţii noastre, membrii să dezvolte între ei relaţii stranse de prietenie.  Asta îi va face să se ataşeze mult mai mult de organizaţie şi să lucreze cu mult mai multă pasiune alături de oameni faţă de care îi leagă  ceva mai mult de un statut: acela de membru eeStec. Nu este un lucru care se întâmplă instant  sau ceva care să poată fi forţat, dar sfatul meu este: Nu vă fie teamă să fiţi dincolo de toate, sa fiti prieteni!

Voluntariatul e ca mersul unei ţestoase. E un drum puţin mai lung şi mai anevoios şi îi vezi pe ceilalţi cum trec pe lângă tine, dar, până la urmă, călătoria e cea care contează. Marele avantaj pe care eeStec  îl oferă membrilor săi este de a  îi pune pe acestia  în faţa unor provocări, nu foarte accesibile din postura de simplu student. Acceptând aceste provocări, practic mai pui o cărămida la temelia dezvoltării tale.