A fost o aventura plina de premiera dupa premiera. Prima data cand am zburat cu avionul, prima data cand am calatorit doar cu un prieten nevorbitor ( rucsacul) Prima data cand am cunoscut oameni de diferite nationalitati adunati pe 25 mp de si prima data cand am vizitat Turcia.

Am ajuns la ora 19:30 la destinatie, 10 minute de singuratate cand tocmai intrasem in panica fiindca nu vedeam pe nimeni cunoscut, am intalnit grupul frumoaselor grecoaice cu care m-am imprietenit din primele 3 minute. Ne-am intalnit cu unul dintre organizatori, am fost dusi la camin si a urmat asteptarea celorlalti.

Pot spune ca urmatoarele 2 zile au constat intr-un sir interminabil de activitati de socializare care ne-au facut sa simtim ca ne cunoastem de o viata.

Am invatat , premiera, dansuri traditionale din Turcia, Grecia, Italia, Polonia.O zi intreaga de repetitii, de miscari, de schimbare de parteneri, de rasete ,de amintiri si un tricou foarte ud.

O zi de cunoastere a frumosului oras Trabzon se cerea necesara asa ca 2 ore azi, 3 ore maine si orasul déjà devenea familiar, fiecare bancuta, piatra de pe strada incepea sa devina din ce in ce mai prietenoasa si cunoscuta.Cofetaria plina cu rahat ( faimosul rahat turcesc ) si alte minunatii unde vanzatorul e bucuros sa isi vanda marfa, chiar ea si negociata la sange, shaormeria de vis-à-vis de McDonalds cu de toate cu doar 2 leva, bazarul de langa moschee, omul cu narghilele cu care puteai sa negociezi o zi intreaga, cafeneaua Raz… nu mai stiu dar unde aveau internet si ti se spunea si parola de la Wi-fi (exista Wi-fi dar parolat peste tot) sunt doar cateva din locurile pe care le voi tine minte si daca as mai merge aici le-as revedea cu drag.

Am vizitat cea mai renumita manastire din zona – Sumela unde am urcat 3 km prin padure sa vedem o minunatie sculptata/construita  in stanca.Drumul a fost usor mai ales ca italienii au tinut-o intr-o cantare continua.

Seara, am luat cina pe stancile de pe digul Trabzonului.

A urmat si serbarea Internationala la care fiecare grupulet din fiecare nationalitate s-a intercut in mancaruri  si bauturi traditionale. Mmmm…Delicios ! Descrierea acestor feluri nu poate fi redata in cuvinte ci doar de papilele gustative.

Ultima seara a fost una in stil traditional la o ceainarie turceasca.Pernele pe jos, faptul ca a trebuit sa ne descaltam la intrare, mirosul de la narghilele si ceaiul aromat a fost cel mai frumos mod de a spune güle güle inainte de plecare.

Bineinteles ca in acea noapte nu am putut dormi decat 2 ore.

Au urmat despartirile fugitive ( ca trebuia sa prin avionul) si promisiunile ca ne vom revedea.

Cu siguranta s-au stabilit legaturi mai mult sau mai putin durabile ce vor fi intarite la urmatoarele evenimente asemanatoare.

DOGARU DELIA