EeStec

Se pare că toată lumea are o poveste de zis despre cum a auzit de eeStec şi cum s-a decis să între în eeStec, hai să vă zis şi povestea mea!

Intrat în anul 1 în facultate şi eu, cum sunt o fire mai aiurită un pic am zis că nu are rost să stau şi să îmi bat capul cu vreo asociaţie sau ceva de genu’. Zis şi făcut, anu 1 party all day şi all night, facultatea era pe ultimul loc; anul 2 la fel. Între timp când mai ajungeam pe la facultate prin anul 2 mă întâlnesc cu dragul meu Filip care îmi este prieten încă din Constanţa şi am făcut câteva băute pe acolo. Avea şi el un tricou roşu pe el cu un patratzel pe care scria eeStec; îl întreb „Ce faci frate ? ce mai zici ? bla bla bla” şi evident care este faza cu tricou’. Fază la care el îmi zice că frate uite noi suntem un ONG facem chestii pe aici prin Poli, suntem internaţionali, stăm jucăm dota în sediu, bem alea alea…ook foarte tare, am zis că tot sunt o persoană sociabilă şi îmi place să îmi fac mulţi prieteni hai să vedem poate-poate intru şi eu. Mi-a zis că se fac înscrieri pe la începutul anului.

Ok…zis şi făcut. Ce ştiam eu despre organizaţiile studenţeşti era că sunt un fel de grupuri şi că  nu erau chiar aşa de profi, să zic.

Am fost eu la înscriere că îi văzusem în AN-uri după cam 8 luni după ce vorbisem cu Filip despre asta şi am zis, frate hai să văd şi eu care e faza. Zis şi făcut! M-am înscris pe site. Am fost sunat să vin la un interviu de grup, am fost eu i did my best. Am fost chemat şi la interviu individual, la fel i did my best.Deja am văzut că nu era chiar aşa cum credeam eu că se intră în eeStec; oameni chiar au filtre bine definite, hai să încerc şi eu să fiu relativ serios cu aderarea asta.

Ne-au chemat la Polyquest. Oamenii aveau costume, o tematică pe care la inceput am luat-o în gluma, am fost şi m-am distrat şi am aleargat pe acolo, am stat şi am sărbătorit m-am uitat la membrii mai vechi ce relaţii aveau între ei şi mă gândeam că frate oamenii ăştia nu se cunoşteau înainte de eeStec şi acuma se comportă unii cu alţii ca nişte fraţi şi surori.

Ne-au împărţit în echipe, ne-au dat un mentor care să aibe grijă de noi şi să ne ajute în orice proiect am vrea să facem.  Au fost tot felul de competiţii între echipe organizate de alte echipe, şi au zis că o să fie o chestie care se numeşte ICE, şi că odata cu participarea aici o să intrăm cu adevarat toţi în eeStec.

A venit ICE-ul şi am plecat cu toţii cu trenu’ şi am şi ajuns la locul destinat (Monteoru something).

Vreau să va zic, chiar dacă sună lame sau nu, sau ce impresie o să aibe lumea despre mine, dar vreau să zic că a fost printre cele mai tari experienţe ale mele, am învăţat, exact cum s-a zis şi la training-uri, mai multe chestii în acele 2 zile jumătate decât am învăţat în 3 ani de facultate şi nu mă refer numai la cunoştinţe de matematică, am învăţat cum să fac parte dintr-o ECHIPĂ şi din punctul meu de vedere eu chiar vă consider pe toţi FRAŢI ŞI SURORI!

Vreau să vă MULŢUMESC pentru această experienţă şi pentru că mi-aţi devenit FRAŢI ŞI SURORI!

MULŢUMESC!!

Adrian Petrică

Junior member of EESTEC :X