T4T

oamenipaSionati – Emilia Buhaev (Ema)

EmaOP

Nume: Buhaev

Prenume: Emilia

Nickname: Ema

Data nașterii: 17.01.1990

Locul nașterii: Tulcea

Ocupație: Specialist Hardware in the Loop

Facultatea: Automatică și Calculatoare, UPB

EESTECer since: 2008

 
 
 
Intervievator: Ce te-a determinat să intri în EESTEC?

Ema: (gânditoare) Nu știu, tot timpul mi-a plăcut ideea Americană de fraternități și grupuri de studenți, cred că asta a fost primul imbold. Iar al doilea a fost când un coleg de facultate, care era deja de un an în EESTEC și a venit în prima sau a doua zi de facultate și era like “Hai că știu o organizație super tare, veniți și voi! Puteți să călătoriți peste tot în Europa foarte, foarte ieftin, plătiți doar drumul și puteți să faceți chestii mișto: evenimente, party-uri tot felul de nebunii…” și ne-am înscris cred că vreo 10 din grupa noastră de facultate. A fost foarte convingător! La început am fost foarte uniți, apoi ne-am mai diversificat, ne-am găsit alte proiecte. Acum cred că mai sunt numai 4 alumni: Mihai Daniel, Stan Mircea, Ghiță Patricia  și Popa Larisa.

Intervievator: Cu ce te-ai ocupat în EESTEC?

Ema: Atât local cât și internațional? (râde)

Intervievator: Poți să ne spui acum mai multe despre local, pentru că o să ajungem mai târziu și la internațional.

Ema: Ok. Pe local, un pic din de toate și am trecut prin mai multe proiecte. Am început pe partea de fundraising, nici nu mai știu exact care era primul eveniment pe fundraising, mergeam la întâlniri cu mai multă lume. A fost fix în primul an de facultate, iar apoi în al doilea an a fost și Poliquestul unde m-am ocupat un pic de organizare, apoi a fost EO-ul (eeStec Olympics) în anul trei pe care l-am organizat cu Patricia. Apoi am încercat să organizam un Exchange și nu ne-a ieșit, Danube Delta ceva de genul (sad face). Nu am reușit să găsim finanțare… trebuia să îl planificăm cu un an înainte ca să putem să facem rost de bani de la primărie, ceva de genul ăsta și cum planificările nu se fac chiar cu un an înainte nu am avut succes. După aia mai mult training-uri, am rămas pe partea asta.

Intervievator: Pe partea de internațional te-ai mai ocupat cu ceva înainte de Board?

Ema: Am fost BA (Board Assistant) pentru External Affairs și cam în același an am devenit trainer. Pentru a deveni trainer, am fost la T4T (Trainings for Trainers) în Cracovia, a fost foarte, foarte șmecher, a fost super motivațional, a fost o echipă foarte bună. Mi s-a părut unul dintre cele mai bune evenimente EESTEC, atât de multă muncă și atât de multă distracție… imposibil (zâmbește nostalgic).

Intervievator: Povestește-ne mai mult despre T4T cum a fost, cum s-a desfășurat partea de traininguri efectiv, exercițiile… ce ți-a plăcut?

Ema: Daca ești o persoană pe care o interesează dezvoltarea personală, T4T  e cel mai bun eveniment pentru tine pe partea asta. Sesiunile din T4T sunt sesiuni care te pot ajuta absolut în orice împrejurare, adică sunt sesiuni de Presentation Skills, de Feedback, un pic partea de Team-building… plus, poți să tragi cu ochiul la cum se organizează trainerii în timp ce pregătesc sesiunile. Evenimentul antrenează o atmosferă plăcută între participanți, mi se pare foarte reușit pe partea asta, adică ai sesiuni de 8-10 ore, uneori chiar mai mult, de exemplu eram pe la 10 seara cu pizza în mână like “..da, da deci ca să terminăm, concluzia acestui training..”, și e absolut genial.

Cred că vreo trei seri nu am ieșit nicăieri, am stat să socializam așa liniștiți, eram mult prea obosiți și nu eram capabili să petrecem pe undeva. 

Intervievator: Împărtașește cu noi câteva momente amuzante petrecute în EESTEC. 

Ema: (gânditoare) Cred că pe la început, cam prin al doilea an de EESTEC a trimis Cosmin Rudeanu un mail ca să spună că a găsit o ofertă foarte bună pentru Amsterdam și a fost cea mai din scurt plănuită excursie asa outside of EESTEC și în același timp toată lumea care a mers a fost EESTEC. Am stat la un camping, ne-am plimbat ziua prin oraș și făceam naveta vreo 2 ore ca să ajungem până în Amsterdam efectiv de la cazare. Totul era atât de ieftin și atât de studențească era atmosfera încât a fost superb, chiar interesant. 

Intervievator: Poți să ne spui 3 oameni care ți-au influențat viata în EESTEC și nu numai. 

Ema: Hmmm. Cred că în primul rând ar fi Fernando de la internațional din LC Madrid care a fost pe VC-EA cu un an înaintea mea, a fost o persoană care m-a motivat foarte mult și m-a învățat foarte multe lucruri atât despre EESTEC cât și modul de a privi EESTEC. Plus ceva ce nu se promova foarte mult la nivel local (zâmbește) că EESTEC este o organizație care trebuie să crească oameni în primul rând și atunci când omul simte că se investește în el ca să se dezvolte atunci este și mai motivat  să activeze pentru organizație și să lucreze cu toată lumea. Tot timpul pasul la local a fost mult mai agitat și mult mai intens și atunci se mai uită partea asta; că e mai important ca noi să creștem și să învățăm prin ceea ce facem pentru noi în EESTEC iar apoi este inevitabil ca lucrurile să mearga bine în general pentru EESTEC. Apoi Duc, tot de la internațional din LC Munich, e o persoană care a fost trainer în EESTEC timp de vreo 7 ani, foarte motivat să activeze în organizație. A fost mentorul meu după T4T și am învățat de la el pe partea de dezvoltare personală, a fost un sprijin în cadrul TM-ului (Trainers’ Meeting), a fost foarte interesant. Ca să zic și local, că altfel o sa ma bateți (râde), greu să zic o singură persoană… ar fi John, era președinte când am intrat eu în organizație și mi-a plăcut foarte mult stilul lui de a vorbi cu oamenii, clar și concis și mereu foarte direct, lucru pe care l-am apreciat. E un lider foarte bun. Desigur Cosmin mi se pare o persoană foarte șmecheră și s-a implicat foarte mult în organizație și a lucrat foarte mult cu toată lumea. Mi se pare oarecum o energie inepuizabilă la el. Și gata am zis patru persoane (râde). 

Intervievator: Cum ți se pare că ai evoluat tu și cum ți se pare că a evoluat organizația de-a lungul timpului? 

Ema: La local sau internațional? 

Intervievator: Local.

Ema: Bun. Eu am avut doar de învățat de la EESTEC adică tot timpul a fost pe plus, am crescut într-o direcție sau alta, parcă tot timpul lucrurile au mers bine. Chiar și lucrurile care nu au mers atât de bine tot sunt lecții învățate și înveți cum să treci peste și ești mult mai motivat să încerci din nou și tot așa. Legat de organizație mi se pare că se schimbă o dată cu oamenii. Întradevăr a mai crescut, are mai multe evenimente și are o imagine mult mai bună acum. Înainte era o problemă mult mai mare imaginea organizației față de companii, față de studenți. Acum cel puțin companiile sunt mai deschise, dar asta e și o parte din trendul general voluntariatul nu mai este privit cum era când am intrat eu în primul an de facultate gen “..aa sunteți voi organizația cu Erasmus-ul..” (râde). Nu-i același lucru, nu are nicio legătură una cu alta. Ca să convingem oamenii că noi chiar facem treaba era greu. Acum e mult mai ok și mi se pare că EESTEC profită la maxim de acest lucru și atrage oameni noi și eu zic că e bine. 

Intervievator: Poți să ne spui, daca simți nevoia, și la internațional cum au evoluat lucrurile. 

Ema: Cum ziceam și mai devreme diferența dintre local și internațional e că la internațional lucrurile se miscă mult, mult mai lent. E mediul virtual unde ca să îți răspundă cineva la un mail durează 2-3 zile, deci inevitabil lucrurile se mișcă mai încet. De asta și Internaționalul ca entitate progresează, dar foarte lent. Trebuie să nu uităm că fără internațional EESTEC nu ar fi EESTEC până la urmă. Multe LC-uri o duc mult mai bine decât Internaționalul și da, ești atât de captivat de activitățile locale încât uiți să te gândești că e ceva mult mai mare decât atât, nu trebuie neapărat să așteptăm următorul eveniment internațional ca să ne amintim, ar fi păcat. Sunt și LC-urile mici care au nevoie să crească, iar cele mari ar putea sa facă schimb de experiență, să învățăm unii de la alții. Aici mi se pare că ar avea și internaționalul de beneficiat dacă  LC-urile ar fi mai unite între ele.

Intervievator: La ce evenimente internaționale ai participat? 

Ema: (râde) Multe. Women in Engineering de la LC Munich, a fost și prima oară când am avut contact cu cultura în sine, chiar mi-a plăcut și stilul lor de work hard, party harder și toată metodologia asta. Evenimentul chiar a fost unul dedicat femeilor în inginerie și oarecum un pas mult mai departe față de cum eram eu atunci în anul doi de facultate când nu mă gândeam ce o să fac eu când o să am familie și copii și o să merg la muncă.. wow, dar era o perspectivă pe care era bine să o vezi. La un moment dat erau niște femei care și-au sacrificat jumătate din job, lucrau part time ca să poată să își petreacă cealaltă parte din zi cu copiii și nu m-aș fi gândit că e neaparat o soluție pertinentă, adică “.. ok fie una, fie alta..” dar uite că se poate și altfel. Au fost tot felul de exemple din astea în partea de conferințe plus tot așa un pic în partea de dezvoltare personală a femeilor, un pic impropriu zis, conținutul era generic. Acum au îmbunătățit destul de mult programul, dar cred că a fost un eveniment destul de bun. T4T evident, despre care v-am și vorbit. Alte workshopuri în Istanbul, Riga, Ankara,Sarajevo. Plus evenimentele gen ECM, Congres și aș putea să amintesc și Congresul din Riga și Tallin pentru că eram mult mai implicată datorită candidaturii și a atmosferei generale cu voturile, mai ales că era în două orașe diferite. A fost un eveniment foarte reușit și pe partea logistică, un eveniment foarte mare. Fiind primul Congres la care am participat nu mă așteptam dar au fost 200-300 de oameni, impresionant. 

Intervievator: Cum ai descrie lucrul la international față de lucrul la local? 

Ema: Eu zic că este o provocare lucrul în mediul virtual, similar cu cel în companiile internaționale. Limbajul scris este foarte interpretabil, nu poți să știi neapărat intonația sau dacă este un lucru bun sau rău. Foarte multe lucruri simple sunt mai dificile ca la local și de aceea înveți foarte mult în EESTEC. De exemplu cum scrii mailurile ca să le faci cât mai clare și cât mai scurte, un pic de NLP chiar. Era foarte simpatic la internațional când eram în Board noi militam pentru inbox(0), să nu ai niciun mail la care să răspunzi (râde). Cred că e cel mai greu lucru de la internațional de realizat.

Intervievator: De ce nu ai candidat și la local la Board?

Ema: Am candidat! Parcă la sfârșitul anului doi și am candidat împotriva lui Hagi pentru președinte. Mi-am dorit foarte mult pentru că la modul la care progresam atunci în organizație puteam să merg pe toate direcțiile. Nu voiam doar pe FR sau doar pe partea de PR, plus că nici nu vedeam PR-ul doar la nivel de design, cum era inițial vazut. A fost mult mai bine pregătit, a fost mai convingător decât mine, sau poate nu era organizația pregătită pentru o președintă, pentru mine… mai multe lucruri, dar a fost o experiență din care am învățat foarte mult și din păcate m-a determinat să mă orientez către internațional, din păcate sau din fericire, depinde de perspectivă. Am găsit mult mai multă susținere din partea internaționalului în acel moment. Mi se pare că sunt foarte motivaționale evenimentele, dacă e ceva ce te demotivează la local, e bine să mergi la un eveniment și să vezi cât de mult spirit și cât de multă energie se pune într-un lucru atât de mic, până la urmă e doar o săptămână,  te încurajează să lucrezi din nou la fel de greu, să încerci, să crești, să te dezvolți, să iei totul de la zero. So it’s cool!

Intervievator: Să trecem la lucruri mai fericite, povestește-ne cum a fost anul tău de Board internațional.

Ema: Nu neapărat fericit (râde). Hmm a fost foarte interesant, partea de BA de dinainte m-a ajutat foarte mult să înțeleg procesul și că am vorbit mult cu VC-EA de dinainte, chiar a fost foarte benefic. Am avut ocazia să învăț lucruri noi, să implementez noi strategii, să încerc să regândesc cum erau organizate echipele și poate să cresc un pic mai mult implicarea. Cel mai dificil lucru la internațional e să motivezi lumea să rămână activă când ai doar mailuri să le zici “Hai! cu semnul exclamării și atât” e întradevăr dificil. Înveți mult legat de motivarea oamenilor în general. Apoi evenimentele au fost foarte interesante, adică și bune și rele și o să dau două exemple unul bun și unul rău. Cel rău a fost ECM care a fost cel puțin catastrofic. Noi am ajuns la Lisabona cu 4-5 zile inainte, cam așa ajunge Board-ul ca să organizeze ședințele și rapoartele. Am ajuns și de fapt toată logistica și pregătirea era zero, bani nu prea aveau, a trebuit să acoperim o parte din cheltuieli cu fonduri din internațional și am avut norocul că era totusi grant-ul la care a muncit chiar Cătălina Stoica (râde: Am uitat de Cătălina și ea e tot la oameni motivaționali și foarte cool în organizație) și a fost o încercare personală pentru Board în sine ca să stăm uniți, să muncim din greu ca să facem totul, să punem pe picioare, să nu trimitem toți cei 75 de oameni acasă, am estimat costurile și erau aproape la fel. (oftează). În fiecare seară, după meeting ne apucam să facem logistica pentru a doua zi, să căutăm săli, să vedem cu cine vorbim, să ne facem prezența și la party pentru că evident trebuie să mergi și acolo. A fost chiar interesant, iți dai seama cât de calm poți să fii, cât de strategic poți să gândești chiar dacă știi că nu mai poți, fizic simți că nu mai ai pic de energie. Până la urmă lumea a fost mulțumită, a fost ok, întradevăr cu cheltuielile nimeni nu a fost bucuros, dar asta e.

Un lucru bun a fost partea de colaborare cu organizațiile externe EESTEC, a fost dimenisunea pe care n-o văzusem în partea de BA. În cadrul IFISO, mi se pare extraordinar când participă la un eveniment reprezentanți de la vreo 15 organizații de profiluri total diferite, adică eram noi, cei de la AIESEC,  cei de la forestiere, cei de la farmacie, cei pe drepturile omului… tot felul de organizații de care nu mai auzisem în viața mea, absolut de tot felul. Vreo 4 zile ne strângeam să stăm și să vorbim despre organizații și cam care sunt problemele tuturor și cam care sunt avantajele. E formidabil când vezi că toate problemele sunt aceleași: demotivare, lipsa fondurilor. E și normal că până la urmă oamenii sunt la fel, orice profil ar avea mai mult sau mai puțin. După aia părțile care merg bine, alea nu sunt aceleași. Cum la noi mergea foarte bine partea de trainguri la alții mergea foarte slab, încă nu aveau un sistem, la alții mergea foarte bine partea cu fondurile cum era AIESEC, care călătoresc în toată lumea cu fonduri AIESEC ce mi se pare extraordinar.

Chiar a fost un eveniment foarte intens, creativ, adică îți veneau așa idei de nu știai de unde vin. De exemplu, după evenimentul ăsta s-a făcut și restructurarea magazine-ului și a fost interesant.

Intervievator: Ce alte funcții ai mai avut în EESTEC?

Ema: Cred că cea mai importantă a fost cea de trainer pentru că mi-a făcut și foarte mare plăcere, cu EO a fost pe partea de FR, am făcut și HR, plus am stat la stand mult(râde). Încă mai țin minte cum apăream așa brusc în mijlocul unor grupuri, se uitau la mine că nu știau ce vreau eu de la ei.

Intervievator: Pe tine ce te motiva să promovezi la stand?

Ema: Mi se pare că cel mai des fuge lumea de stand pentru că suntem oarecum oameni destul de reținuți, mai mult sau mai puțin, cel puțin inginerii, nu suntem atât de expansivi ca personalitate să ne băgăm cu oricine în seamă și să vorbim despre orice să facem small talk sau alte nebunii. Cred că asta e cea mai mare problema, nu ai libertatea de a zice ce vrei tu fără să te gândești ce o să creadă ceilalți. Motivația în sine o găsești când știi ceea ce vrei să obții.

Coordonator fiind, știi că nu vrei să organizezi evenimente unde o să fie doar 5 organizatori pentru că oamenii aceia o să fie foarte obosiți și ai nevoie și de alți membrii care să se ocupe de lucrurile mici. Se întâmplă des ca oamenii care abia au intrat în organizație și participă la un eveniment internațional, sunt foarte energici și implicați iar când văd străinii sunt pregătiți “super party, hai!”. Dacă sunt de treabă apoi să și ducă străinii acasă, e perfect (râde).

Nu știu, pentru mine motivația a depins și de evenimentul în sine pe care îl promovăm, la recrutări voiam să împart EESTEC cu toată lumea, la eveniment dacă am facut FR mă simțeam responsabilă să asigur că avem oamenii în sală pe care i-am promis în mapa de prezentare etc.

Intervievator: Dintre toate lucrurile pe care le-ai făcut care ți-a plăcut cel mai mult?

Ema: Hmmm… A fost un eveniment pe partea de training-uri în Ankara, T.O.O.L (Training Oriented Optimized Learning) primul eveniment de genul ăsta și era pe Engineering Management & Economics. Am lucrat cu doi traineri foarte experimentați din organizație în momentul ăla Nera și Luka și eram și eu cu Igor din Zagreb, noi doi tocmai terminasem T4T în decembrie și evenimentul a fost în martie. Emoții aveam de nici nu știam ce facem noi acolo dar ei erau foarte încurajatori. Luka este foarte creativ și un trainer foarte bun, era genul de persoană foarte expansivă, foarte energică iar Nera era organizator, foarte bun pe partea de oameni era genul care recunoștea foarte repede starea unei persoane și știa foarte bine ce trebuie să zică ca să motiveze. A fost primul eveniment in care am ințeles diferența între trainer și organizator, noi nu ne ocupam de nimic de organizare eram “da, da vrem hârtiile alea și astea imprimate (râde)”. A fost foarte interesant, un eveniment destul de mare în care trebuia să relaționezi cu oamenii, să-i cunoști un pic, să-ți dai seama ce au nevoie de la trainingurile alea și după aia să și adaptezi trainingurile. Am avut ocazia să lucrez și cu toți trainerii.  Amuzant a fost cu Igor, că eram amândoi boboci, iar după sesiunea de training toată lumea zicea “..aa e primul vostru training internațional, nu aș fi crezut, sunteți super mega awesome” și noi eram “like oh my god! (zâmbește)”. A fost ceva foarte motivant.

Intervievator: Dacă ar fi fost să coordonezi un eveniment din toată istoria EESTEC pe care l-ai fi ales?

Ema: (gânditoare) Sincer cred că au fost coordonatorii care trebuiau să fie, cel puțin la cele la care am fost activă și m-am implicat în organizare. La evenimentele pe care nu le-am prins sau aveam alte obligații și le știu numai din auzite, nu aș putea să îți zic.

Intervievator: Ok, atunci care ți-e cel mai drag sau ce ți se potrivește cel mai bine ca temă?

Ema: Am pus foarte multă pasiune pentru EO (eeStec Olympics) și cred că dacă ar mai fi l-aș mai organiza o dată poate de data aceasta din poziția de coordonator. Dar asta ziceam mai devreme, mi se pare că a ieșit fix cum trebuia și d-asta mi-e greu să vad un eveniment care deja s-a petrecut în ipostaza asta. Dar gândindu-mă mai bine, m-ar pasiona un eveniment pe robotica sau pe tehnologii cum a fost și embedded programming (EDC – Embedded Design Conference), unde mi s-a părut un coordonator bun Rami, dar dacă ar fi o ediție a doua poate… (râde) aș merge pe partea asta.

Intervievator: Ai prins perioada de mentorat? Ai avut mentor?

Ema: Aa… nu. Noi nu aveam așa ceva. Noi când am intrat în organizație a fost foarte bine că se organiza EO2 coordonat de Flavia și a trebuit să stăm la stand, să împărțim pliante și să zicem lucruri despre un eveniment și o organizație pe care nu o știam așa de bine. Apoi a urmat Poliquestul și după aia cel mai bine a prins ICE-ul, care a fost super mega awesome, la o locație simplă fără bling bling-uri, fără nimic, la care au venit traineri foarte buni și a fost perfect.

Intervievator: Mentor ai fost? Sau ai vrea să fii?

Ema: Nu am fost. M-am mai gândit, dar nu știu dacă am toată răbdarea necesară… poate da. Mai amânăm un an (râde).

Intervievator: Voiam să te întrebaăm pe partea de Alumni, ești Alumni în două LC-uri acum, ce înseamnă pentru tine?

Ema: Da. E mandria că ai lucrat într-o organizație și acum poți să spionezi ce prostii mai fac ăștia mici (râde), și în același timp e o bucurie că totul merge foarte bine și n-au nevoie de tine și ești “..dar aș vrea să aibă nevoie de mine și în același timp parcă e bine că nu au nevoie de mine..”. Nici nu știu, însă îmi face mare plăcere să ajut când am timp și faptul că poți să alegi când să ajuți și când nu ai timp, să ai libertatea asta ca  Alumni mi se pare importantă. E locul în care revii când ți se face dor, și mereu ți se face dor.

Intervievator: Este ceva ce ai vrut să faci în EESTEC și nu ai apucat?

Ema: Să merg ca trainer la un T4T, mi-am dorit foarte mult și era cât pe ce să merg anul trecut dar numai ce mă angajasem și nu știam cum să-i explic sefului că “da, dar eu nu o să pot să vin la formare ca o să mă duc la training-uri pe care o să le țin eu..” era dificil. Încă mă mai gândesc că poate o să-mi iau un concediu, să sacrific o săptămână de concediu din puținul pe care-l am și să fac asta poate într-un an… dar vom vedea. Sau poate se motivează lumea de la local să organizeze unul aici (râde).

Intervievator: Cum vezi organizația peste 3-5 ani?

Ema: Cred că o să meargă în continuare în sus, nu aș vedea ce probleme foarte mari ar putea să apară. Mă gândesc că tot timpul o să fie oameni care or să vrea să facă ceva în plus față de facultate sau oameni care n-o să fie convinși că “that’s it!” că doar viața inginerească, doar partea asta o poți dezvolta în tine ca persoană și nici nu mi se pare că mai sunt mentalități de așa natură. Poate o să se revină pe partea de expertiză în câțiva ani să fie mai focusat pe partea asta, dar în același timp mă îndoiesc. Se mizează foarte mult pe dezvoltarea personală, cum citisem la un moment dat că au început să apară foarte mulți mentee care-și doresc doar să aibă ceva care să arate foarte bine pe CV. O să vă fie mai greu să selectați, să fiți mai stricți și să acceptați doar oameni pasionați de dezvoltare personală și nu doar de un CV strălucit. În rest nu cred că ar fi probleme mari, mai ales că partea de FR merge din ce în ce mai bine.

Intervievator: Ai sfaturi pentru baby EESTECers?

Ema: Pot să vă dau sfatul pe care l-am auzit eu la al doilea ICE, nu primul, am pierdut un an:) “ să călătorească acum, că după aia nu o să mai aibă timp. E vechea dilemă că atunci când ești tânăr ai timp și nu ai bani și atunci când ești mai mare ai bani, dar nu mai ai timp..”. Dacă ați știi cum trag acum de zile de concediu și le planific de acum pentru la anul sau peste doi ani (râde) și e absolut groaznic, când dacă aș fi la facultate aș putea să-mi fac laboratoarele cu două săptămâni în avans ca să pot să plec o săptămână sau două la evenimente. Deci eu zic să călătorească acum cât mai mult, e o lume absolut extraordinară în exterior. Și încă o notă, să lucreze la partea de dezvoltare personală că nu o să aibă niciodată de pierdut. That’s it!

Intervievator: Dacă mai vrei tu să ne spui ceva…

Ema: Mulțumesc că m-ați ascultat! Mă bucur că vă interesați de Alumni și că ne băgați în seamă, simțim nevoia (râde) și în același timp cum vă ziceam, mă bucur că lucrurile merg bine și chiar se vede asta. Mult succes în continuare!

 


T4T Krakow

“T4T is an event I recommend to everybody.

From Bucharest to Krakow, it was a long travel thru Cluj Napoca and Budapest but was totally worth it!

Nice hostel, good food, great sessions. Sometimes you barely noticed the OC, they were really busy
with the other event that was hold in parallel with T4T, but everything was closely planned and any
request you had they were there to help you out.

Our trainers: Nera, Duc, Luka and Thanos are great. They worked with us every day, even if they had
a training session or not. Their different training styles motivated everybody and a stream of constant
feedback made this event really successful.

T4T implies a lot of hard work, a 10 minutes presentation took us one hour to prepare and our first
one hour training took us all night to plan. But after holding it and receiving your first feedbacks there
was no better feeling.

The best people you meet are here, in T4T, they are ambitious, strongly motivated, hard working
but also fun and crazy. You can be sure that your partner will be great because all of the participants are
great. And even if it took you a whole night to prepare the training, when you panicked and when you
laughed, when you asked for help and when you pretended you knew everything, the most important
thing is that you weren’t alone, you had your partner and the advice of your trainers.

When deciding to be a trainer is really important you have a strong motivation because this event
can pass you as if it never happened or change your future. For me, well, let’s admit that I can’t wait to
hold my next training and become an official EESTEC Trainer.

Don’t forget T4T is just a beginning.”

by Emilia Buhaev


  • December 2017
    M T W T F S S
    « Apr    
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031
  • Copyright © 1996-2010 eeStec Spirit. All rights reserved.
    iDream theme by Templates Next | Powered by WordPress