Spirit

oameni paSionați – Roxana Tudor

roxNume: Roxana Tudor

Vârsta: 24

Facultate: ASE, Management

Ocupație: Studentã

Locul nașterii: Bucureşti

EESTECer since 2008

 

 

 

 

Intervievator: De cât timp eşti în EESTEC?

Roxana: Aproape 6 ani.

Intervievator: La câte ICE-uri?

Roxana: La 7.

Intervievator: Cum vezi tu oamenii în EESTEC, mai apropiaţi de noţiunea de familie sau de prieteni?

Roxana: Asta e un pic ciudat pentru cã unii îmi sunt prieteni dar cu timpul au devenit un fel de familie. Mi se pare cã în EESTEC ne-am format o familie, EESTEC-ul e o familie în fond.

Intervievator: Cum am vorbit de prieteni, spune-ne 3 prieteni din EESTEC şi o situaţie care te leagã de aceştia.

Roxana: Bun, exceptându-l pe Ursu: John, Johnny, Teddy. De John m-a apropiat foarte mult momentul în care m-a ajutat sã candidez ca PR pentru cã a văzut potenţial în mine şi asta m-a impulsionat. Lucrurile astea au dus la o prietenie de aproape 6 ani. Cu Teddy am lucrat foarte mult la partea de PR şi tot aşa, lucrurile astea ne-au apropiat. Johnny e persoana aia pe care o sun când plâng şi nu mai pot sã îl stresez pe Ursu așa că el mã ajutã sã mã calmez.

Intervievator: Cât de mult consideri cã s-a schimbat EESTEC-ul de când ai terminat tu board-ul şi pânã acum?

Roxana: Cred cã s-a schimbat destul de mult şi s-a schimbat în bine. Mi se pare cã viziunea cu care am plecat eu în board despre EESTEC s-a dezvoltat în timp şi s-a atins, poate chiar s-a depãşit în sensul în care în momentul în care am intrat în board ca PR, cea mai mare dorinţa a mea era ca EESTEC-ul sã fie vizibil în rândul celorlalte organizaţii şi în Bucureşti în general. Lucrurile astea în momentul de faţă sunt aşa cum ar trebui sã fie, s-a întâmplat chestia asta şi asta îmi place. Suntem vizibili şi în rândul companiilor şi asta conteazã şi mai mult. Îmi place faptul cã acum companiile vin la noi sã ne întrebe ce mai facem şi când organizãm evenimente.

Intervievator: Cum a fost sã nu fii studentã la Poli şi sã faci parte din EESTEC  şi cu ce te-a ajutat facultatea pentru partea de PR?

Roxana: Facultatea m-a ajutat cu un singur lucru: faptul ca mi-a dat timp sã vin la EESTEC (râde), asta prima facultate. Nu a diferit cu nimic faptul cã nu eram din Politehnicã. M-a ajutat in EESTEC faptul cã aveam afinitãţi cãtre partea tehnicã, în sensul cã reparam televizoare cu bunicul meu când eram micã, şi lucrurile s-au îmbinat atât de frumos încât am crescut în EESTEC alãturi de pasiunea mea pentru PR şi pasiunea pentru lucrurile tehnice.

Intervievator: Cum ai auzit de EESTEC?

Roxana: Am auzit de EESTEC de la Ursu. Eram de puţin timp împreuna şi el mi-a spus cã dacã vreau sã stau cu el, el fiind HR a trebuit sã stea la standul de recrutãri în acea perioadã, o sã trebuiascã sã vin și eu la stand. Şi am zis cã “Ce sã fac acum?”, fatã indrãgostitã, o sã stau cu iubitul. La stand am gãsit-o pe Cãtãlina Bãlan, ea împãrţea flyere pentru recrutãri şi a inceput sã îmi povesteascã despre EESTEC. Şi dupã două zile de povestit cu Cãtãlina am spus “da’ eu ce fac? stau aici degeaba? Nu pot sã iau şi eu un flyer şi sã împart?“. Şi uite aşa vorbeam de EESTEC ca şi cum aş fi fost în organizaţie de vreo doi ani şi mi s-a pãrut foarte frumos. Ulterior am rãmas, am venit şi la şedinţe, eram foarte emotivã la început dar ceva m-a ţinut aici.

Intervievator: Poţi să ne povesteşti motivul sau acel “ceva”?

Roxana: Da, acel “ceva” au fost prietenii pe care i-am descoperit aici şi pasiunea oamenilor pentru a face ceva. Asta a fost cel mai important. Apoi ar mai fi faptul că oamenii îşi doreau sau îşi doresc să îşi depăşească condiţia, în sensul de dezvoltare personală, dezvoltare de prietenii, învăţat.

Intervievator: Cum vezi tu o intrare în sediu peste 5 ani? Cum o să reacţioneze lumea?

Roxana: Eu mă aştept să văd o canapea în sediu şi cred că lumea o să reacţioneze foarte ciudat în sensul în care unii probabil nu o să mă cunoască şi alţii o să mă recunoască şi o să zică “Ea e Roxana!” (râde) şi atunci o să mă simt bine. Sper să se întâmple lucrul asta! Probabil că o să intru cu un urs mic şi atunci nu o să mai fie niciun dubiu, o să mă recunoască toată lumea. Ne vedem peste 5 ani şi atunci o să vedem ce se întâmplă.

Intervievator: Ce planuri de viitor ai?

Roxana: În viitor mă văd având un business pe dezvoltare personală pentru tineri. Mi se pare că au nevoie de îndrumare şi pe mine m-au ajutat foarte mult lucrurile pe care le-am învăţat în EESTEC pe acest plan şi m-au format. Când spun dezvoltare pentru tineri mă refer la tineri de liceu, clasa a 12-a. Aş vrea să reuşesc într-un fel sau altul să îi ajut să îşi găsească o direcţie în viaţă pentru că sunt destul de debusolaţi. Nu prea îi ajută nimeni.

Intervievator: Ce înseamnă pentru tine noţiunea de mentor în EESTEC?

Roxana: Vai, aş putea să vorbesc o jumătate de ora despre asta! (râde) Pentru mine mentoratul a fost foarte important. În ce sens? Cred că un mentor este persoana cu care ai primul  contact atât în EESTEC cât şi în viaţă pentru că mentorul în EESTEC de obicei este o persoană care a trecut prin acele experienţe prin care tu nu ai trecut. Mi se pare că mentorul în EESTEC ar trebui să fie un om care să îţi fie alături şi la bine şi la greu şi să te ajute să te dezvolţi. Asta a fost principalul aspect pe care am încercat să îl insuflăm menteelor din cadrul echipei coordonată de mine şi Sabina. Cred că mentorul trebuie să analizeze în primul rând dorinţa omului de a face ceva atât în EESTEC, exact cum am spus, cât şi în viaţă. Şi cu toţi membri echipei am stat la discuţii despre ce îşi doresc ei să facă şi care le sunt pasiunile. Cred că asta înseamnă să fii un mentor. Pentru mine perioada de mentorat e foarte importantă în sensul în care dacă nu te comporţi corect, menteeul, fiind un om care nu a trecut încă prin anumite experienţe , s-ar putea să strici mai mult decât să repari. Mentorul ar trebui chiar să pună suflet şi să fie acolo atât pe perioada programului de mentorat cât şi după integrarea noilor veniţi în EESTEC.

Intervievator: Cum te-a ajutat EESTEC-ul pe plan professional?

Roxana: EESTEC-ul mi-a dat practic deschiderea spre o carieră, niciodată nu m-am gândit să muncesc într-o multinaţională, niciodată nu am aplicat pentru un post, mereu mi-am dorit să fac ceva pe cont propriu. Dar în momentul de faţă nu poţi face ceva pe cont propriu dacă nu ai experienţă într-un domeniu. Şi fără alte experienţe..numai cu cea din EESTEC am reuşit să-mi deschid foarte multe portiţe, în sensul de comunicare cu oamenii din companii, de mentalitate şi de cum să te prezinţi la interviu. Cred că dacă faci parte dintr-o organizaţie studenţească omul cu care discuţi la un interviu te priveşte altfel, te priveşte că pe un om care vrea să facă ceva, care îşi doreşte să facă mai mult şi atunci deja nivelul discuţiei se schimbă şi găseşti foarte multe lucruri în comun. Spre exemplu am fost la interviuri cu persoane care au avut şi ele experienţe într-o organizaţie studenţească, şi apoi s-a transformat dicuția în :’Dar la tine cum a fost?’,’Voi cum aţi organizat un eveniment?’, ‘Evenimentele cum au fost?’

Intervievator: Ce ţi-a plãcut cel mai mult la poziţia de Board?

Roxana: Echipa şi faptul că am fost diferiţi şi că am ajuns foarte uşor să ne cunoaştem bine şi să funcţionăm că nişte prieteni vechi, motiv pentru care lucrul la proiecte şi evenimente a fost mult mai simplu. Am reuşit cu ajutorul lui Dodo să comunicăm eficient, să putem să ne spunem unul altuia inclusiv problemele personale şi să putem să ştim care e starea de spirit a fiecăruia dintre noi în orice moment.

Intervievator: Sfaturi pentru actualii şi viitori EESTECeri

Roxana: Principalul sfat este să încerce din primele momente să cunoască cât mai mulţi oameni atât vechi cât şi noi, să înveţe din greşelile fiecăruia şi să treacă peste frica de a lucra cu o persoană cu care poate nu se înţeleg sau cu care nu împărtăşesc aceleaşi valori. Pe lângă asta, este foarte important să se implice în cât mai multe proiecte, să participe la cât mai multe şedinţe departamentale pentru că asta îi va ajută să-şi găsească drumul în viaţă. Ulterior, cred că fiecare EESTECer trebuie că măcar o dată să îşi dorească să aplice la coordonarea unui eveniment sau la o poziţie din Board.

Intervievator: Ce te menţine motivatã?

Roxana: În toţi cei 7 ani de EESTECer am avut şi momente bune dar şi momente proaste atât pe plan personal cât şi pe plan profesional, însă de fiecare dată o ora petrecută în sediu cu oameni noi sau vechi m-a ajutat să mă regăsesc, să-mi dau seama de unde am plecat şi ce-mi doresc să fac în viaţă. Oamenii noi au întotdeauna o energie şi o motivare din care cred că fiecare membru vechi ar trebui să ia câte puţin atunci când se simte descurajat sau depăşit de problemele de la job.

Intervievator: Ce înseamnã pentru tine sã fii membru de onoare?

Roxana: Am început drumul în EESTEC ca un om din exterior fără legătură directă cu Politehnica şi nu m-am aşteptat să ajung aici. Întotdeauna mi-am dorit să ajut EESTECerii să crească şi să fie mândri de ceea ce învaţă sau reuşesc să facă în organizaţie la fel cum şi pe mine m-au ajutat membrii vechi. Faptul că sunt membru de onoare îmi dovedeşte că am reuşit într-o oarecare măsură să fac acest lucru prin implicarea şi acţiunile mele. Acest titlu vine din punctul meu de vedere cu o responsabilitate şi mai mare de a ajuta membri pe viitor şi de a le fi alături oricând au nevoie.

Intervievator: Cum ai reuşit să convingi EESTEC să organizeze un eveniment pe latura artistică(EESTEC Art 2009)

Roxana: După cum am spus şi mai sus, relaţia mea cu ceilalţi membri ai Boardului a fost una foarte apropiată. Pe lângă faptul că evenimentul a fost un prim pas în dezvoltarea noastră, pentru mine a fost o ocazie de a-mi pune amprenta asupra EESTECului şi de a învăţa ce înseamnă să coordonezi un eveniment. Fiind cea mai mică din Board şi neavând o experienţă anterioară colegii mei au înţeles şi m-au încurajat să îmi dezvolt ideea pentru că şi-au dat seama că acest lucru mă va ajuta să cresc. Pe lângă asta, scopul evenimentului a fost de a ne creşte vizibilitatea cu fonduri limitate şi de a implica  EESTECerii încă de la început în organizarea unui eveniment. Acest lucru ne-a ajutat să motivăm ideea.

Intervievator: Ai vreun regret că n-ai apucat să faci ceva în EESTEC şi ţi-ai fi dorit foarte mult să faci?

Roxana: Da, regret că nu am fost la nici un eveniment internaţional, dar bine la mine a fost şi faptul că mai toate evenimentele internaţionale, în afară de exchange-uri, erau pe domenii ce ţin de politehnică şi am simţit că nu e locul meu acolo. Poveştile celor care au fost sunt geniale, așa că la un moment dat o să merg ca neoficial. Cred că asta e neapărat un pas pe care trebuie să îl fac în viaţă mea de EESTECer.


oameni paSionați – Nora Odette Ștefănescu

NoraNume: Nora Odette Ștefănescu

Vârsta: 25 ani

Facultate: Facultatea de Relații Economice Internaționale, Academia de Studii Economice; Departamentul de Sociologie-SNSPA (în curs)

Ocupație: Deal Specialist, Oracle

Locul nașterii: București

EESTECer since 2010

 

 

 

Intervievator: Ce te-a determinat să intri în EESTEC?

Nora: Eu îmi doream de mai mult timp să intru într-o asociație, dar nu știam asta și prin anul III am început să împart pliante prin Catalyst. Așa l-am cunoscut pe Tiberiu, care la momentul respectiv era și el în EESTEC. Am vorbit mai mult cu el și cu Ana Mariș, care facea și ea parte din EESTEC la momentul acela și mi-au zis că se mai organizează niște recrutări pentru cei care vor să intre sau își doresc foarte mult. Știu că m-a intervievat Cîrnu și mi-a pus o întrebare mai inedita, ceva cu un porcușor fosforescent.

Intervievator: Ce te-a determinat să alegi EESTEC și nu VIP, BOS, ASER, ținând cont că tu erai la REI în perioada aia?

Nora: Partea tristă e că eu eram în anul 3, adică în anul în care am aplicat eram deja prea “bătrână” ca să mai intru în ASER. Mi-a fost mai greu decât altor studenți pentru că aveam și cealaltă facultate și astfel a fost necesar mai mult timp pentru a mă obișnui. Si până m-am obișnuit cu toate schimbările din viața mea, eram deja anul 3 de facultate și deci prea coaptă ca să mă mai primească orice asociație. În EESTEC in schimb mi s-a spus că da, mă acceptă și ținând cont că urma să mai fiu studentă încă 3 ani practic, și cu anul 3 și cu cei 2 ani de master, eram ok.

Intervievator: Am înțeles. Ai avut mentori și perioadă de mentorat?

Nora: Da, am avut mentor, un mentor foarte tare. Practic erau mai mulți în echipa de mentori, dar de-a lungul timpului Cosmin Rudeanu a fost mentorul meu declarat și m-a ajutat și când a fost să intru în CROS. Am vrut să intru în comunitatea de resurse umane, pe partea de HR. La momentul acela cochetam cu ideea de a avea un loc în Board și Cosmin a fost alături de mine la fiecare pas.

Intervievator: Îți mai aduci aminte ceva din mentorat? Ceva drăguț?

Nora: Da, nu știu. A fost o perioadă foarte tare. Știu că am vorbit să ne întâlnim și când ne-am întâlnit eram 8 oameni, nu știam pe nimeni, eram așa – foarte stingheră și toată lumea se mai cunoștea pe acolo pentru că ei erau ingineri, erau la Poli și eu nu aveam nicio treabă cu toată chestia asta. Pe urmă a venit Cosmin și ne-a luat într-o ceainărie, pe undeva pe la Cotroceni și am vorbit acolo despre ce o să însemne toată perioada de mentorat. Momentul care mi-a plăcut mie cel mai mult a fost când am intrat într-o sală din Rectorat și a trebuit să ne prezentăm echipa și aveam toți niște chestii pe cap, așa ca un fel de coronițe. Erau foarte simpatice, imaginează-ţi 8 oameni cu niște chestii din alea albe, așa ca niște iepurași.

59609_520988461245528_1115437494_n

Intervievator: Te-ai simțit într-un fel diferit fiindcă nu erai la Poli și erai la ASE?

Nora: Nu m-am simțit diferit, adică am avut fix aceleași șanse ca toată lumea, dar m-am simțit diferit când era vorba să scriu anumite texte, am mai și revizuit texte și am mai observat că erau unele scăpări, din punctul acesta de vedere, la unii colegi.

Intervievator: Dar asta este un plus, nu un minus.

Nora: Da, probabil că eu nu înțeleg la fel de bine când voi vorbiți despre anumite detalii tehnice și cred că asta ar fi minusul meu. Nu puteam să prezint la fel de bine când era vorba de proiecte, despre ce erau ele efectiv pentru că nici nu știam ce poate să ofere Politehnica.

Intervievator: În ce departamente te-ai implicat de-a lungul timpului?

Nora: Am fost implicată în mai multe departamente. La începuturi, pe partea de FR, am dat și telefoane, după aia am cochetat foarte mult cu partea de HR și mi-a plăcut enorm chestia asta, m-am implicat destul de mult și pe partea de interviuri și când a fost de organizat team building-uri, tot pe partea de HR. M-am implicat și când a fost vorba de mentorat. Am fost junior mentor și senior mentor. După aia pe PR. Pe PR cred că am început să mă implic odată cu mentoratul, când am fost mentor senior și după când ai început tu (Cami) să ai departamentul în grijă. Cami mulțumește de ajutor. Nu știu cât de mult am acordat, dar a fost frumos.

Intervievator: Și ce ți-a plăcut cel mai mult dintre toate activitățile?

Nora: Nu știu dacă pot să spun că mi-a plăcut vreuna mai mult ca celălalte, dar știu că în evoluția mea m-au ajutat toate în aceeași proporție.

Intervievator: Și ți-au folosit și pe viitor?

Nora: Da, chiar foarte mult. Adică acum aplic la muncă partea asta de PR. M-au băgat în echipa creativă de la Oracle că știu să mai fac chestii în Photoshop. Și pe partea de HR, știu că sună urât, dar m-a ajutat de fiecare dată când a trebuit să merg să dau un interviu. Îmi aminteam exact ce-am învățat, cum a fost la interviuri și ce aș fi vrut eu să aud dacă aș fi fost intervievatorul.

Intervievator: La câte ICE-uri ai participat?

Nora: Cred că doar la 3, dar nu mai țin minte sigur. Nu, la 3 sigur!

Intervievator: Care ți-a plăcut cel mai mult?

Nora: Cred că al doilea ICE mi-a plăcut cel mai mult, pentru că la primul ICE am fost pe antibiotice și eram un pic “high”, am petrecut și foarte mult la ICE-ul respectiv și nu îmi mai amintesc anumite porțiuni :)). Dar a fost foarte frumos, apar în poze, sunt okay. Însă la al doilea ICE, faptul că l-am organizat si deja știam lumea din EESTEC, m-am simțit altfel. M-am simțit ca într-o adevarată familie.

Intervievator: Îți mai amintești ceva la vreunul dintre ele? O întâmplare mai deosebită sau ceva ce ai vrea să împărtășești?

Nora: Sunt foarte multe întâmplări. Țin minte că la primul ICE ne-a învățat John chestia aia cu cărțile și a fost extraordinar, chiar nu am mai văzut niciodată asta. Nu știu dacă mai poate să fie egală experiența, din punctul ăsta de vedere, am ramas cu gura căscată. Mai țin minte că o tot căutam pe Ana și nu știam unde e + eu am stat în cameră cu Ana Mariș + și săraca a venit ținându-se de spate spunând “am alunecat pe scări”. Se făcuse polei și a alunecat dintr-o parte până în cealaltă a clădirii. Săraca, cred că s-a lovit destul de tare.

Intervievator: La ce evenimente internaționale ai participat?

Nora: Din păcate, am participat la un singur eveniment, dar oricum ăla a fost de ajuns ca să mă facă să mă îndrăgostesc cu adevarat de EESTEC. Am participat la eMovie Academy, în Sarajevo. Acolo a fost foarte tare pentru că am pierdut trenul spre Sarajevo, trenul mergea din București până în Sarajevo, cu escală în Belgrad. Și evident că trenurile românești merg foarte bine și noi nu avem niciodată întârzieri. Am pierdut trenul și eram în Belgrad singură, nu aveam pe absolut nimeni acolo, nu știam pe nimeni și atunci am dat telefon CP-ului din Sarajevo și l-am rugat să îmi spună cum îl cheamă pe băiatul care venea din Belgrad (venea și cineva din Belgrad la eveniment). Aşa l-am cunoscut pe Tihomir care a venit și m-a luat de la gara, am dormit la el acasă și mama și cu sora lui m-au primit ca și cum eram din partea casei și au avut super multă grijă de mine. Seara au mai sosit în Belgrad și alți oameni care făceau tot așa escala și am ieșit cu toţii în club, a fost foarte șmecher, deci practic a fost mult mai bine că s-a întâmplat așa. Toată experiența a fost foarte tare. Am mers pe covorul roșu că era festival de film, am făcut și un film. Eu nu știam absolut deloc Adobe Premiere, și nici nu am învățat deloc în perioada aia, am învățat mai târziu, am mai ținut minte câteva concepte învățate de acolo, ceea ce a fost minunat. Am și un filmuleț în care am înghițit niște heliu și pe urmă am vorbit, e foarte amuzant. Am zis “I like pink ponies”, dar cu vocea pițigăiată.

Intervievator: Dacă tot am ajuns la partea de internațional, cum a fost experiența în echipa de design?

Nora: A fost interesantă, m-am chinuit de mai multe ori să livrez conținut pe care nu știam că sunt capabilă să îl livrez, am avut și vreo două lucrări care au fost preluate ulterior. Am făcut și o siglă și mai era încă un peisaj pentru vară. A fost folositor. Eu îmi doresc ca toată lumea să aplice la cât mai multe poziții de genul acesta, pe internațional, experiența e inedită și înveți foarte multe de la oameni ce provin din medii extrem de diferite.

Intervievator: Acum să vorbim despre evenimentele locale. La câte ai participat?

Nora: Nu am participat. Când am intrat eu, Board-ul a avut un singur eveniment local și după aceea mereu au coincis evenimentele cu faptul că eu eram angajată și prin urmare îmi era imposibil să îmi iau liber de la muncă. M-am implicat însă pe partea de materiale, revizuiam de câte ori puteam, am participat și la traduceri, eram ochiul critic. Țin minte că Rami trebuia să dea exact a doua zi un flyer la print pentru Embedded și am descoperit vreo câteva litere care erau ori în plus, ori în minus și am trimis schimbările exact în ultimul moment. Mă gândeam cum era dacă nu vedeam asta?  Era o cratimă la “s-a”. Eu sunt puțin grammar Nazi.

Intervievator: Trei prieteni pe care ți i-ai făcut în EESTEC?

Nora: Exact asta vorbeam ieri cu Gabi. Gabi Drăgoi lucrează și el la Oracle și am zis că dacă o să mă întrebe Cami mâine despre oamenii din EESTEC, ce o sa răspund?  M-am gândit eu așa mai bine și nu cred că o să dau un răspuns. Pentru mine EESTECul întreg e ca o familie. Mi se pare că dacă aș da niște nume, pur și simplu aș limita impactul pe care EESTEC l-a avut asupra mea. Începi să spui vreo trei nume și apoi se gândesc oamenii care nu au fost menționați “dar pe mine de ce nu m-a menționat” și nu e adevărat. Pentru mine toți au fost foarte importanți. Sunt oameni care acum nu mai sunt în EESTEC. Pentru mine o să rămână mereu acolo. Îți dai seama de patru ani sunt membru, fac patru ani acum și am crescut odată cu EESTECul.

Intervievator: Atunci 3 persoane care te-au influențat într-un fel sau altul?

Nora: Bine, o să dau niște nume în sensul acesta. Una dintre ele ar fi Cosmin Rudeanu pentru că mi-a fost mentor și m-a ajutat în foarte multe proiecte, a dorit implicarea mea în foarte multe proiecte, a avut încredere în mine.

A doua persoană ar fi Johnnelul, pentru că m-a învățat Johnny Oops (râde). Pentru că și el a avut foarte multă încredere în mine și mereu propunea proiecte foarte șmechere, proiecte care aveau la bază restructurarea completă a organizației.

Și cred că a treia persoană ar fi EESTEC pe de-a întregul.

Intervievator: Eu am cam terminat întrebările standard. Avem întrebări de la public. Îți place ceea ce faci la muncă?

Nora: Da. Foarte mult. Chiar îmi place enorm.

Intervievator: Cum vezi lucrul într-o companie multinațională?

Nora: Să știi că nu e chiar așa diferit față de EESTEC. Adică ce am învățat eu în EESTEC se aplică și aici, doar că la alt nivel. Poate e un pic mai structurat.

Intervievator: Cât la sută te-a ajutat facultatea să te angajezi și cât la sută te-a ajutat EESTEC?

Nora: O să zic 50%-50%. Aplic ce am învățat mai ales la master, masterul mi-a plăcut foarte mult. Acolo am parcurs partea de risc, cum să ne dam seama de riscuri și activitățile pe care le rezolvi, cum le prioritizezi, chestii de astea, dar de la EESTEC am primit toată partea calitativă: ce înseamnă lucrul cu oamenii, cum să te descurci cât mai bine, ce înseamnă lucrul în echipă. Mă uitam zilele trecute pe Linkedin că am foarte multe puncte la partea de teamwork și la muncă tot pentru partea asta am fost apreciată.

Intervievator: Ce ai fi vrut să faci în EESTEC și nu ai apucat?

Nora: Chiar pe drumul de la metrou până aici, mă gândeam cam ce sfaturi aș putea să dau eu celor mai mici: Să vă băgați în asociația de studenți dorită, preferabil EESTEC, cât mai repede,  anul doi l-aș vedea eu ca fiind anul perfect pentru că în anul întâi încă încerci să îți dai seama ce se întâmplă cu facultatea, cu profesorii, cu toate examenele. Deja în anul doi ești copt, ești pregătit să îți iei ceva în plus. După anul doi, după ce îți dai seama, aplică pentru o poziție în Board, este extraordinar de important, după aia poți să te gândești și la Board-ul Internațional. E păcat să nu încerci să ajungi și în Board, pentru că după aceea experiența de a manageria o echipă, de a avea în grijă foarte mulți oameni și a te obişnui ca toată lumea să vină să te întrebe diverse nu știu dacă se poate compara cu altceva și o să te ajute și pe viitor. Practic înveţi să îți asumi niște responsabilități și să le duci până la capăt. Acest lucru te va ajuta enorm și la angajare.

Intervievator: Pot să te întreb tu de ce nu ai candidat? Știu că la un moment dat era vorba să candidezi.

Nora: Da, era vorba. Mi-am dat seama că dacă nu ai tot timpul să îl dedici organizației, mai bine nu faci chestia asta. Decât să ai un loc de muncă și în acelasi timp să ai și un loc în Board, mai bine nu urmăreşti oportunitatea respectivă, doar dacă îți permite locul de muncă. Mie nu îmi permitea. Dar a avea loc în Board la EESTEC mi se pare că este ca un loc de muncă în sine.

Intervievator: Cât ai râs cel mai mult la o ședință?

Nora: Adunat? Cred că ani. Se poate aduna și cât au râs ceilalți cu mine. Să îmi puneți trademark la râs, pe un simbol.

Intervievator: Să spunem că o să intri în sediu peste 5 ani, care va fi reacția oamenilor?

Nora: Tu ești acel Grammar Nazi de pe Gmail care ne dă commenturi tot timpul la texte.

Intervievator: Cum vezi tu organizația peste 5 ani?

Nora: Foarte dinamică, poate va fi și alt sediu. Eu asta îmi doresc foarte mult. Nu știu dacă o să fie acordat, dar ar fi minunat. La fel de mult roșu pe tricouri și la fel de multă fericire.

Intervievator: Poți să ne spui ce te menține motivată în cadrul EESTEC?

Nora: Adică de ce mai continui să vin? Cred că sunt foarte mulți prieteni de-ai mei aici. Pentru că am crescut odată cu EESTEC. Mi se pare că dacă nu aș mai veni să mai întreb ce se mai întâmplă sau dacă nu mi-aș mai da interesul, ar fi ca și când mi-aș lăsa un prieten de izbeliște.

Intervievator: S-a schimbat EESTEC de când ai intrat tu și până acum?

Nora: Presupun. Și eu m-am schimbat, s-a schimbat și EESTEC. Au venit alți oameni. Trebuie să definim și un raport. Raportat la ce? Mi se pare extraordinar că au fost organizate foarte multe evenimente internaționale și că copiii ăștia mici care vin din urmă, cum ești tu (Diana), sunteți foarte dinamici, știți exact ce vă doriți și dați cât mai mult suflet, cât mai multă putere de muncă. Sunteți foarte tari!

Intervievator: Cum stai cu timpul liber? Mai ajungi să ai și hobby-uri?

Nora: EESTEC e un hobby în sine pentru că tu iți alegi activitățile extracurriculare. O să vedeți mai târziu, după ce terminați cu facultatea, nu vreau să zic că o să terminați cu EESTEC, pentru că ați văzut nimeni nu termină vreodată cu EESTEC, intri în EESTEC și după chiar dacă ești Alumni, vii cu același drag, dar ar trebui sa începi să te gândești si la familie, prieteni, iubit și am uitat ce am vrut să zic…..

Intervievator: Ce a însemnat pentru tine să devii membru Alumnus?

Nora: O evoluție logică. Așa trebuia să se întâmple lucrurile.

Intervievator: La ședința la care ai fost făcută Alumni, nu ai putut să ajungi. Dacă ai fi fost prezentă ce ne-ai fi spus?

Nora: Probabil că aș fi râs. Și aș fi mulțumit pentru niște ani minunați și pentru anii care urmează să vină.


oameni paSionați – Bogdan Arvinte (mArvin)

pufuNume: Bogdan Arvinte

Vârsta: 25 ani

Facultate: Facultatea de Automatică și Calculatoare

Ocupație: Front-end Developer

Nickname: mArvin

Locul nașterii: Focșani

EESTECer since 2009

 

 

Intervievator: Ce te-a determinat să intri în EESTEC?

mArv: Varianta scurtă: un Poliquest. Varianta lungă: Când eram în anul I, al doilea semestru, aveam doi colegi care erau deja în EESTEC și tot încercau să mă aducă la un Poliquest. Am intrat în joc, m-am distrat și a fost cel mai tare Poliquest la care am participat – ONG Pirate Quest-ul din 2009, organizat de Cosmin. Mi-a plăcut atât de mult, încât a doua zi am și venit pentru interviuri. După Poliquest am fost în Goblin, la petrecere și a fost super tare. Pare puțin ciudat că am intrat în EESTEC după Poliquest, în aprilie, dar nici nu sunt singurul, de-a lungul anilor sunt câțiva care au intrat în afara perioadei de recrutare și au rămas mult timp în organizație.

Intervievator: Mai sunt prietenii tăi în EESTEC?

mArv: Din păcate nu. Unul a plecat înapoi la Brașov (nu a putut continua aici facultatea), iar celălalt a rămas activ încă doi ani după ce am intrat eu.

Intervievator: Care este ocupația ta în EESTEC și ce misiuni ai finalizat în EESTEC?

mArv: Ocupația mea în EESTEC… Am trecut prin toate etapele, mai puțin cea de coordonator de eveniment. Am devenit senior în toamna anului în care am intrat, destul de repede, apoi am intrat în board pe PR. După mandatul de PR, am candidat din nou în board pentru președinte și după asta, am fost un an senior. A fost cel mai lejer an, dar a fost și pilotul pentru IT School, după care am devenit OC (Oversight Committee). Anul acesta s-a terminat și la fel și mandatul meu de OC, iari acum sunt aici, încercând să continui IT School-ul.

Intervievator: Voiam de fapt să te duc spre statutul de membru de onoare. Cum e să fii membru de onoare?

mArv: La fel (râde). Pentru mine nu e nicio diferență faptul că sunt membru de onoare sau membru senior… nu s-a schimbat cu nimic. M-am bucurat foarte mult pentru că mi s-a validat munca din ultimii ani.

Intervievator: Ce crezi tu că înseamnă să fii membru de onoare?

mArv: Fiecare membru junior, senior, de onoare are părerea lui despre ce înseamnă să fii membru de onoare. Și eu am intrat cu o anumită mentalitate despre ce înseamnă să fii membru de onoare, aveam modelele în față: John, Johnny, Gabiță și Pîrvu. E un membru care a trecut prin câteva etape în EESTEC, a fost în board și și-a lasat și amprenta, care pune pasiune în tot ceea ce face în EESTEC, fără a fi constrâns de poziția pe care o are sau pentru a câștiga recunoștința celor din jur. Majoritatea oamenilor fac lucruri pentru a primi laudele celor din jur, dar după părerea mea, nu asta înseamnă să fii membru de onoare. Muncești, chiar dacă nu ți se acordă recunoștință, în continuare. Un membru EESTEC ale cărui eforturi au fost recunoscute de toată organizația.

Intervievator: Dacă tot ai menționat mai devreme de IT School, ce înseamnă IT School și cum a luat naștere?

mArv: Când am intrat eu în EESTEC erau câțiva oameni destul de buni pe partea asta de IT și mi-a placut și mie domeniul așa că m-am alăturat și am început să învăț alături de ei. Timpul a trecut și a venit și vremea lor să se retragă puțin câte puțin din activitățile de la eeStec, rămânând un număr restrans de oameni care să mai lucreze la site-uri. Sigur au mai venit alții pe parcursul anilor, dar nu au fost consecvenți în activitatea lor pe acest departament și am cam ramas singurul dezvoltator web. De aici, puteti să vă închipuiți și voi restul, am hotărât că e timpul să îmi împart cunoștințele și cu generațiile noi în speranța că o parte din ei imi vor lua locul și vor face poate o treabă și mai bună decât am reușit eu să fac. Misiunea mea încă mai continua…

Intervievator: La câte ICE-uri ai participat?

mArv: 2009-2013, deci 5.

Intervievator: Care a fost cel mai memorabil ICE pentru tine?

mArv: Aș zice că e egalitate între 2009 și 2012. În 2009 a fost primul meu ICE, și e evident că n-o să-l uit niciodată. A fost prima mea legătură cu training-urile de la ICE. Îl țin minte pentru oamenii care au fost acolo și toate jocurile de team building. Și pe cel din 2012 l-am ținut minte pentru că am făcut Time Lapse-ul.

Intervievator: Povestește-ne un moment amuzant de la ICE.

mArv: Ok, nu e chiar amuzant, dar a fost prima mea legătură cu team building-urile și anume un joculeț de team building, “Lanțul de haine”. Nu am fost în echipa care a câștigat, dar am văzut mai mulți chiloți decât trebuia. Atunci oamenii erau mai pasionați decât acum, la modul că dădeau tot de pe ei și îsi puneau fețele de masă în jurul lor ca să poată să se dezbrace.

Intervievator: Spune-mi primele trei lucruri la care te gândești când auzi numele EESTEC.

mArv: Unul din ele sigur e prietenia, pentru că în EESTEC mi-am făcut foarte mulți prieteni. Profesionalismul, nu doar pentru că aceasta este una din valorile noastre, ci și pentru că am văzut evenimente din ce în ce mai bune, parteneri din ce în ce mai mari și parteneri care ne caută, în primul rand. Și al treilea ar fi oportunitatea de dezvoltare.

Intervievator: Spune-ne trei persoane care te-au marcat în EESTEC.

mArv: Cîrnu, pentru că mi-a fost coleg de board în primul mandat și cu care m-am împrietenit până la urmă. Când ești în board, treci peste micile neînțelegeri. Am rămas prieteni în continuare.

Octav, cu care m-am împrietenit de la început. Eram chiar un trio: Adi Postelnicu, Octav și cu mine. Eu și Octav am candidat împreună pentru board: el să iasă președinte și eu să ies PR. M-a marcat în sensul că a fost un punct de trecere în EESTEC.

Și a treia persoană este Cosmin, pentru că am interacționat mai mult cu el, mai ales datorită training-urilor și pregătirilor pentru mentorat. El a ținut cursurile pentru mentori.

Intervievator: Care este poziția ta de board preferată? PR sau președinte?

mArv: Mi-au plăcut amândouă, dar mi-a plăcut mai mult când am fost PR, pentru că am apucat să lucrez cu oamenii mult mai aproape decât ca președinte. Am făcut multe lucruri drăguțe atunci și îmi place cel mai mult perioada aceea pentru că am lasat ceva în urmă: Roșu mArvin.

Intervievator: Care este poziția de EESTEC-er preferată?

mArv: Toată povestea începe dinainte de board, dar s-a definitivat în board, când am lucrat cu oameni la ședințe lucrative și am interacționat mult cu ei. Îi vezi că fac lucruri drăguțe cu mânuțele lor, primind niște indicații fie de la tine, fie de la cine au învățat ei, ceea ce pentru mine a fost oarecum o revelație. Din liceu mi-am dat seama că îmi place să predau, dar nu să fiu profesor și îmi place foarte mult să învăț oamenii din experiența prin care am trecut. Am început ca mentor și mi-a plăcut foarte mult să inspir oameni, să mă întâlnesc cu ei și să-i învăț tot ce știu.

Intervievator: Imaginează-ți că intri în sediu peste 5 ani. Care ar fi reacția omuleților?

mArv: Nu știu dacă o să mă mai știe lumea atunci, n-am cum să știu asta, dar o să fie aceeași reacție când vezi pe cineva nou – “El cine e, de vine aici și vorbește cu lumea?” .

Intervievator: Cum vezi tu organizația peste 5 ani?

mArv: Poate mai măricică, ca număr de membri activi. Sper să avem un sediu mai bun, evenimente din ce în ce mai profi. Parteneri care ne caută chiar și din afara țării, oameni care ne organizează o gală, nu să o facem noi pentru ei.

Intervievator: Că tot vorbeam de evenimente, voiam să te întreb la ce evenimente locale și internaționale ai participat?

mArv: Locale la toate cele de când am intrat în EESTEC, mai puțin Ro Summer Spirit. A fost singurul nostru Exchange din ultimii 5 ani și nu am reușit să ajung la el. Evenimente internaționale, am participat în 2011 la Congres, în 2013 am fost la Pythonia și la Greece me up, iar anul acesta la Congres, tot în Grecia.

Intervievator: Care este cel mai drag eveniment la care ai participat?

mArv: Greece me up. Am explorat orașul (Thessaloniki), m-am plimbat, am fost în camping.

Intervievator: Ai ținut legătura cu participanții străini la evenimentele la care ai fost sau care au avut loc la noi?

mArv: Da, am câștigat prieteni buni în urma evenimentelor, chiar dacă evenimentele durează o săptămână, nu îțî trebuie mai mult de o seară să te împrietenești cu un om. Și am rămas prieteni și ne-am revăzut la alte evenimente peste un an, peste doi ani, alții chiar m-au recunoscut la trei ani după. Eram jenat că eu nu le mai țineam minte numele și ei au venit direct la mine și mi-au zis “Hei, Bogdan. Ce faci, cum ești?”. A fost wow, așa. Cât de mult înseamnă să rămâi prieten cu oamenii cu care ai fost la evenimente.

Intervievator: Ce te menține motivat?

mArv: Faptul că mai am încă ce să predau. Într-un an, doi s-ar putea să nu mai am nimic de dat mai departe și atunci voi veni să îmi revăd prietenii.

Intervievator: Ai vreun regret că ai vrut să faci ceva și nu ai reușit?

mArv: În momentul de față, după cum am spus, nu am reușit să coordonez un eveniment, fie internațional sau local. Cine știe, poate pe viitor dacă mă votează lumea, voi coordona un workshop. (râde)

Intervievator: Cum s-a schimbat EESTEC de când ai intrat și până acum?

mArv: Cred că am menționat asta și în răspunsurile anterioare… Aș putea să spun că sunt mai puțini membri activi, din păcate. Cel puțin în 2009, când am intrat eu, erau foarte mulți membri activi, chiar nu-i cunoșteam pe cei care nu erau activi, atât de mult se lucra. În schimb acum se fac evenimente mult mai profi, dar asta cred eu că e și datorită evenimentelor anterioare, pentru că am învățat din greșeli și cum să le reparăm pe parcurs. Și oamenii sunt din ce în ce mai buni în ceeea ce fac și acum ca să intri în board sunt așteptări mult mai mari decât erau înainte.

Intervievator: Te-a ajutat organizația la nivel profesional?

mArv: Cum să nu! Job-ul mi l-am găsit prin EESTEC. Când am intrat eu, nu știam exact ce voiam să fac mai departe, eram în anul întâi la facultate, abia experimentam viața de student, dar uite că EESTEC m-a ajutat să mă apuc din timp cu site-uri și cu site-uri am rămas. Datorită acestui lucru, Bumbi (Alexandru Bumbacea) m-a luat cu el la serviciu. M-am dus la interviu și am rămas acolo.

Intervievator: Ce planuri de viitor ai?

mArv: Să fac IT School-ul din ce în ce mai bun, să învăț din ce în ce mai multe lucruri, să termin platforma de intranet pentru EESTEC, să ajung în Japonia. Cam atât momentan, nu pot să spun că m-am gândit foarte mult la viitor.

Intervievator: Mai ai și alte hobby-uri în afară de EESTEC?

mArv: Da, mai am și alte hobby-uri în afară de EESTEC. Dacă le-am acordat mai puțin timp în primii mei ani de EESTEC, asta e altceva, dar nu pot să spun că le-am neglijat complet. Pescuitul, programarea în timpul liber, activitățile în aer liber, serialele și filmele si îmi place să alerg.

Intervievator: Sfaturi pentru actuali și viitori EESTEC-eri ?

mArv: Să experimenteze cât mai mult din toate departamentele și după ce se hotarăsc în ce departament vor să intre, să încerce să învețe cât mai mult, nu neapărat să lucreze pentru ei sau pentru materiale, ci să-i ajute și pe ceilalți. Dacă au ajuns la un anumit nivel, să înceapă să dea mai departe. Să iasă de fiecare dată când au ocazia, să se ducă la evenimente internaționale, ar trebui să viziteze cel puțin o țară străină. Spun asta pentru că sunt foarte mulți care nu au plecat sau au fost o singură dată după 3-4 ani de EESTEC. Pentru viitori EESTEC-eri: să rămână în EESTEC, să fie activi.

Intervievator: Vrei să ne mai spui ceva la final?

mArv: Investiți cât mai mult în EESTEC. Dacă ar fi să ponderez: EESTEC 65% și facultatea 35%. Atât de mult a contat pentru mine. Am fost acolo, mi-am dat temele, am dat examenele, restanțe am avut, ca orice student și asta nu a fost din cauza EESTEC-ului, a fost pentru că n-am învățat eu când trebuia. O să fiți mult mai câștigați după activitatea din EESTEC și experiențele pe care o să le aveți la final, decât din cei 4 ani de facultate și 2 de master, pe care o să-i faceți la Poli.


  • October 2020
    M T W T F S S
    « Apr    
     1234
    567891011
    12131415161718
    19202122232425
    262728293031  
  • Copyright © 1996-2010 eeStec Spirit. All rights reserved.
    iDream theme by Templates Next | Powered by WordPress