spirit

Oameni PaSionați – Ionuț Corlău

PozaCorlauNume: Ionuţ Corlău

Facultate: Facultatea de Inginerie în Limbi Străine, anul III

Locul naşterii: București

Ocupaţie: Vicepreşedinte HR eeStec LC Bucharest

eeStec-er since 2011 (din prima zi de facultate!)

 

 

Intervievator: Crezi că poţi descrie experienţa ta în eeStec folosind doar 3 cuvinte?

Ionuţ: Oportunitate, prietenie şi familie. Bonus: şi integritate.

Intervievator: Ce te-a determinat să rămâi în eeStec şi să fii activ de-a lungul celor 3 ani?

Ionuţ: Asta e o întrebare pe care mi-am pus-o şi eu. Ştiu că, în perioada de recrutări, spuneam la stand că te ajută la CV, că te determină să te dezvolţi (lucruri complet valide) dar nu e numai asta. E vorba şi despre grupul de oameni de aici: am rămas datorită oportunităţilor care s-au prezentat şi datorită oamenilor.

Intervievator: Ce înseamnă voluntariatul pentru tine?

Ionuţ: Voluntariatul e ca mersul unei ţestoase. E un drum puţin mai lung şi mai anevoios şi îi vezi pe ceilalţi cum trec pe lângă tine (de exemplu, colegii care au un job şi nu înţeleg cum poţi să te implici în ceva ce nu aduce beneficii materiale), dar, până la urmă, călătoria e cea care contează. Voluntariatul e un lucru pe care îl faci pentru tine, fără să aştepţi ceva direct în schimb. Şi pentru că îţi place!

Intervievator: Ai mai fost implicat în proiecte de voluntariat înainte de eeStec?

Ionuţ: Da, în liceu, în proiecte mici. Pe atunci, voluntariatul era mai mult un mod de a socializa – dacă îmi plăcea grupul de oameni care mă invita, mă duceam. Dacă nu, nu. De-abia după ce am intrat în eeStec am văzut şi cealaltă latură: că voluntariatul poate şi să te dezvolte (personal şi profesional).

Intervievator: Spune-ne două persoane din eeStec care au reuşit să te inspire şi motivele pentru care au reuşit.

Nota: Membrii nou-intraţi în eeStec trec printr-o perioadă de mentorat, unde aceştia sunt împărţiţi în echipe şi realizează taskuri, fiind coordonaţi de doi mentori. Astfel, se asigură un knowlegde transfer treptat, membrii integrându-se în comunitate  

Ionuţ: Prima din ele e Vaka (n.e. cunoscut de non-eeStec-eri drept Nicolae Iustin Popescu). Nu am lucrat foarte mult impreuna, până să fim parteneri la mentorat, dar în cadrul acestei perioade mi-a plăcut mult modul lui de abordare a mentee-ilor. Vak n-a zis niciodată : ”Trebuie să faci asta, nu face aia, fă cum spun eu”, ci îi determina pe cei mici să gândească: ”Tu cum ai face aici? De ce crezi că e bine să faci aşa şi nu altfel?”. În afară de asta,este mereu prezent şi gata să ajute ori de câte ori este nevoie, chiar dacă nu lasă asta să se vadă în mod evident.

A doua persoană…dar sunt mult mai multe! Okay, o să vorbesc despre Cosmin Rudeanu şi Ion Meiţoiu (Johnny). Cosmin pentru că e foarte organizat, gândeşte sistematic şi are mereu o vedere de ansamblu, Johnny pentru că e foarte motivational şi pare că are o soluţie la orice problemă.

Intervievator: În afară de aceşti membri care te-au inspirat, ce prieteni ai mai găsit în spatele uşilor sediului? Trei persoane.

Ionuţ: Nu cred că pot să dau doar trei exemple. Am o relaţie bună cu toţi. E adevărat, de unii mi-a fost mai uşor să mă apropii, dar nu pot să zic că există un membru eeStec pe care nu îl consider prieten la momentul actual.

Intervievator: Atunci trei întâmplări în care apar anumiţi oameni.

Ionuţ: Eram la ultimul nostru eveniment (Energy Always a Challenge IV) în ultima zi, şi ne întorceam de la weekend-ul motivaţional de la Voineasa. Eram cu toţii rupţi de oboseală de la toată munca depusă, dar a trebuit să ne trezim la 07:00 AM pentru ca participanţii să ajungă în timp la aeroport. O parte dintre ei plecaseră deja aşa că am numărat locurile libere fără să luăm în considerare că alături de noi era un eeStecar care nu venise cu grupul mare. Am mers noi vreo 300 de metri şi, la un moment dat, cineva a strigat: ”Staţi puţin, un participant care trebuia să fie aici nu e în autocar!!” Când ne-am uitat pe geamul din spate, l-am văzut pe săracul om alergând înspre noi şi făcând semne disperate cu mâna. Ne-am întors, l-am luat şi totul a fost ok.

La fiecare eveniment internaţional ai un grup de participanţi cu care stai non-stop: la cursuri, la masă, la hotel, la petreceri… Reuşeşti cumva să te şi ataşezi de ei, din moment ce petreceţi atât de mult timp împreună. În ultima seară, la festivitatea de încheiere a evenimentului, ne luăm la revedere de la participanţi şi fiecare spune câteva cuvinte despre experienţa pe care tocmai a trăit-o. La Energy Always a Challenge IV a fost la fel: Farewell Party, glume, mulţumiri, râsete, până când am ajuns la sârbul Mladen din Novi Sad, pentru care acesta era ultimul său eveniment eeStec. Mladen a avut un discurs atât de emoţionant, încât toată sala a început să plângă. Cumva, ne-a făcut să ne dăm seama cât de important este pentru noi eeStec şi cât de mult ar trebui să profităm de această perioadă frumoasă din studenţie.

Intervievator: Am vorbit despre Energy Always a Challenge IV, acum haide să vorbim un pic despre evenimentele eeStec. Cum îi ajută pe studenţi şi cum te-au ajutat pe tine?

Ionuţ: O să zic lucruri destul de dure. Mi se pare că o parte destul de mare dintre studenţii politehnişti au un parcurs acasă – facultate – acasă care nu prea lasă loc pentru lucruri de valoare. Învaţă fără să-şi stabilească nişte obiective şi n-au un parcurs profesional bine stabilit. Evenimentele noastre sparg un pic rutina. Sunt foarte puţine oportunităţi pentru studenţi să interacţioneze cu reprezentanţi ai companiilor lor de interes, să afle informaţii noi din tehnologie direct de la surse, să primească noi ponturi pentru angajări… Practic, misiunea eeStec este aceea de a facilita legătura dintre studenţii, mediul academic şi cel profesional. Iar pentru eeStec-eri, impactul este înzecit!

Intervievator: Dacă tot am discutat şi despre timp liber, atunci te întrebăm: ce hobbiuri ai?

Ionuţ: Imi place să mă plimb cu bicicleta şi să mă uit la Ted-uri.

Intervievator: Un sfat pentru actualele şi viitoarele generaţii de eeSteceri.

Ionuţ: Mi se pare foarte important ca dincolo de taskuri, deadline-uri, şedinte şi mult ale lucruri care sunt parte evidentă a activităţii noastre, membrii să dezvolte între ei relaţii stranse de prietenie.  Asta îi va face să se ataşeze mult mai mult de organizaţie şi să lucreze cu mult mai multă pasiune alături de oameni faţă de care îi leagă  ceva mai mult de un statut: acela de membru eeStec. Nu este un lucru care se întâmplă instant  sau ceva care să poată fi forţat, dar sfatul meu este: Nu vă fie teamă să fiţi dincolo de toate, sa fiti prieteni!

Voluntariatul e ca mersul unei ţestoase. E un drum puţin mai lung şi mai anevoios şi îi vezi pe ceilalţi cum trec pe lângă tine, dar, până la urmă, călătoria e cea care contează. Marele avantaj pe care eeStec  îl oferă membrilor săi este de a  îi pune pe acestia  în faţa unor provocări, nu foarte accesibile din postura de simplu student. Acceptând aceste provocări, practic mai pui o cărămida la temelia dezvoltării tale.

 

 


Oameni PaSionați – Nicolae Iustin Popescu

VakNume: Popescu Nicolae Iustin

Facultate: Automatică şi Calculatoare

Nickname: Vaka

Vârsta: 28 ani

Loc de proveniență: Slatina

eeStecer since 2005

 

 

 

Intervievator: De cât timp faci parte din eeStec?

Nicolae: Am devenit membru din toamna primului an de facultate. I don’t remember, cred ca sunt 9 ani de atunci…

Intervievator: Ce te-a determinat să rămâi în eeStec de-a lungul anilor?

Nicolae: Ce sa zic? Nu am avut unde să merg în altă parte, nu am prieteni…cei mai buni prieteni ai mei sunt în eeStec.

Intervievator: Primele 3 lucruri care îți vin în minte atunci când te gândești la experiența ta din eeStec?

Nicolae: Fun, prietenie/prieteni, dezvoltare personală.

Intervievator: Care sunt cei mai buni prieteni ai tăi, primii 3, și ce întâmplări ai să ne povestești cu ei?

Nicolae: Nu am cei mai buni prieteni, nu am crezut niciodată în conceptul acesta și nu cred că o să il am vreodata…De-a lungul timpului și pe măsură ce eeStec a crescut, au fost mai multe persoane care mi-au fost la fel de apropiate. Nu aș putea niciodată să fac un clasament cu aceste persoane.

Intervievator: Atunci spune-ne 3 oameni din eeStec care te-au marcat.

Nicolae: Johnny, Găbiţă şi SatanBoy (nu vă speriați de nume – it is even worse! – glumesc).

Johnny și Găbiță erau aici cand am intrat eu, aveau un an de eeStec. La momentul acela, Găbiță era în Board, vicepreședinte pe HR. Mi s-au părut (și nu m-am înșelat) cei mai cu bun simț oameni, dovedind până astăzi că așa a fost. I simply love this guys! Nu numai pe ei, normal, dar mi-au ramas de atunci prieteni buni…

SatanBoy nu a fost foarte mult timp în eeStec. După ce a plecat, a fost o perioadă în care nu am mai auzit unul de celălalt. Regăsirea a fost după mult timp și cumva omulețul ăsta mi-a … (nu știu cum să zic, pentru că e o chestie mai personală)… he showed me the path!

Intervievator: Dacă tot am adus discuția despre drum în viaţă, în ce departamente ai progresat?

Nicolae: Cu siguranță nu în trezorerie.. Cel mai mult și dintotdeauna am fost un om de PR care, într-un timp, s-a implicat mult în crearea materialelor de promovare și poate că acum ar trebui să mai las și pe alții să învețe… Let the people come to me!

Intervievator: Din câte știm, ai mai fost într-un departament…nu se numește chiar departament, dar ai fost mentor pentru 90% din organizație?

Nicolae: Eu nu am facut HR, nu pot să spun că am facut nimic intenționat. Dacă lumea s-a legat de mine pentru că și eu m-am legat de ea, asta nu se numește neapărat HR. Cumva, așa sunt eu – Vaka!

Intervievator: Câte ICE-uri ai la activ și ce amintiri te leagă de acestea? Povestește-ne puțin despre ce reprezintă ICE-ul pentru tine.

Nicolae: Atunci când am intrat eu, erau două evenimente în derulare, la o diferență de două saptamani. Terminasem unul din evenimente, eram obosiți grav și mai urma o săptămână de muncă și chin pentru al doilea: din nou străini, din nou organizare, din nou eeStec spirit venind din toate colțurile Europei. Am crezut că asa va fi eeStec începând de atunci inainte și m-am bucurat teribil!

Chiar dacă nu a fost în mod constant așa, a fost o experiență foarte foarte tare atunci. Eu zic că eeStec este capabil să facă n evenimente simultan, iar după să fie ICE-ul… Să vă spun: eram în primul an de facultate şi după câteva săptămâni am fost plecat cu cei din eeStec, dupa alte două săptămâni iar am fost plecat cu toţi cei din eeStec şi toată povestea plecărilor astea s-a terminat – ghiciţi când? – la ICE. Unde iar am fost plecat cu tot eeStec la pachet! Mama mea era foarte intrigată: Ce faci tu plecat atâta timp? Mai eşti la facultate?

Per total, ICE-ul e validarea că încă mai găseşti oameni minunaţi la fiecare dintre ediţii. Când nu o să mai vin la ICE, o sa fie foarte trist pentru mine. Sper să avem tot timpul să venim, chiar şi la 80 de ani!

Intervievator: Imagineaza-ti ca o sa intri în sediu peste 2 ani. Care va fi reacţia celor de acolo?

Nicolae: “Aă, salut Vaka!” Punem pariu că aşa o să zică!?

Intervievator: Poti sa ne descrii cel mai tare eveniment la care ai participat în echipa de organizare?

Nicolae: Toate au fost tari în felul lor.. la timpul lor le-am perceput într-un fel şi cumva întotdeauna îl percepi pe ultimul ca fiind cel mai tare, pentru că e cel mai fresh în memorie. Dar sa zic că pentru mine cele mai marcante au fost primele două, unde nici nu ştiam ce urma să se întâmple. Acolo a fost implicare totală, dă-i și fugi dupa mese, dupa cabluri şi prize (eram la logistică). Acelea m-au marcat cel mai mult pentru că eram tânăr, puteam să mă implic și aveam energia necesară, tot ce puteam făceam pentru evenimentele alea (gen sa stau acolo 24h).

Ca workshopuri, EO-urile au fost foarte tari. La primul, ţin minte că am stat atât de mult timp treaz, încât la sfârşitul evenimentului stăteam în sediu lângă Găbiţă, rezemat de masa de lângă calorifer și ma uitam sub masa din faţa noastră. Acolo erau prelungitoare și alte hârtii, iar eu pur și simplu am văzut un explorer care merge pe Marte, cu 4 picioruşe, ca o cutie, ca un robot care mergea. Era atât de clară imaginea pentru mine, dar era o halucinaţie de la oboseală și am zis că mă duc acasă, deşi nu îmi venea să plec pentru că stătusem vreo 48 de ore acolo. Desi a fost foarte tare, m-am speriat și am mers acasă să dorm.

Intervievator: Despre participanţii de la workshop-urile de atunci, mai ţii minte cum îi chema sau ai mai ţinut legatura?

Nicolae: Cred că m-am atasat de doi oameni, deşi la workshop-uri am urât cel mai mult faptul că te ataşezi de oameni, după ei pleacă şi nu ii mai vezi niciodată în toată viaţa (cel mai probabil). Şi nu prea mi-a placut să mă ataşez de ei, eram mai distant…dar să zicem că la doi dintre ei nu a fost aşa, pentru că am simţit asta. Unul este Boshko, din Croaţia, un tip foarte atlet și care acum probabil aleargă, un omuleţ foarte interesant: cu el am fost la un exchange şi încă mai păstrăm legatura pe Facebook. Şi alt participant ar fi cineva de la EAC3, cu care am avut o legătură faină! A fost o chestie foarte…nu stiu cum să zic… la fel ca în povestea cu SatanBoy, am avut o serie de discuţii, ne-am legat foarte tare şi am stabilit că nu o să ne căutăm niciodată, pentru că am vrut să nu ne influenţăm unul pe altul!

Intervievator: Cum te-a ajutat eeStec să ajungi unde eşti acum?

Nicolae: Cine sunt acum? Cred că sunt cea mai nepotrivită persoană să mă întrebaţi asta. Cresc, am o anumita vârstă și se presupune că ar trebui să fiu mai înţelept la vârsta mea. S-o fi întâmplat poate… pe planul acesta, e controversat ce vreau să zic! Am învăţat să nu fiu ceea ce mi se cere de către exterior, în eeStec am putut să vin şi să zic “nu fac asta”. Nu am vrut niciodată să duc aceeaşi viața de care ni se tot zice că trebuie să o ducem. Asta nu suport, cu toate că s-ar putea să mor de foame și sa fie dificil pentru mine, dar o viata am și la sfârşit nu vreau să zic că am făcut și eu fix acelaşi … nimic!

 

ICE-ul e validarea că încă mai găseşti oameni minunaţi la fiecare dintre ediţii. Când nu o să mai vin la ICE, o sa fie foarte trist pentru mine. Sper să avem tot timpul să venim, chiar şi la 80 de ani!


Energy Always a Challenge – a treia zi de conferințe

DSC_1495a

S-a încheiat și ultima zi din seria de conferințe Energy Always a Challenge. Astăzi, alaturi de noi il avem ca moderator pe Andrei Pogonaru – Director Business Development CEFS, iar ca speakeri pe Radu Dudau – Director Executiv Romania Energy Center, Carmen Neagu – CEO Sparta Matrix Energy, Adrian Dimache – Secretar General Camera de Comert Italiana pentru Romania si Lucian Enaru – Manager Power Division Shneider Electric.

Tema discuției de astăzi a fost “Cunoașterea necunoscutului. Triunghiul de aur: dezvoltarea economică – protecția mediului – responsabilitate sociala.” În cadrul acesteia, s-au dezbătut teme diverse ce au pornit din domeniul energetic, cu predilecție îndreptate către problematica emigrării dispecerilor din România, competitivitatea pieței europene în comparație cu SUA sau China, dar și relansarea și integrarea piețelor.

Panelul de discuție a fost direcționat către ajustările tehnologice ce pot fi făcute, pentru a ușura integrarea si liberalizarea piețelor amintite mai sus. Tendința actuală este ca România să se îndrepte către o economie mai verde, întrucât este mult mai profitabilă, deloc dificilă de implementat, dar puțin mai scumpă decât tehnologiile deja prezente, precum si reglementarea prețurilor la electricitate.

Concluzia finala a fost unanima: pentru a putea evolua și updata rețeaua de transport de energie din Romania, este necesară depășirea dificultăților istorice. Dorim să mulțumim tuturor celor care ne-au fost alături în toate aceste zile de conferință, fără ajutorul lor nu am fi reușit să realizăm un eveniment frumos și reușit.

De asemenea, am vrea sa le mulțumim partenerilor noștri Petrom, CEES, Schneider Electric, Dacom Impex, sponsorilor Eximprod Grup, Adrem Invest, Tymbark, Danone, Tractebel, dar nu în ultimul rând partenerilor noștri academici Universitatea Politehnica București, Institutul Asper România, Romelectro si Ciga Energy.


  • August 2020
    M T W T F S S
    « Apr    
     12
    3456789
    10111213141516
    17181920212223
    24252627282930
    31  
  • Copyright © 1996-2010 eeStec Spirit. All rights reserved.
    iDream theme by Templates Next | Powered by WordPress