Bucăţi sticloase de parchet proaspăt lăcuit stau ghemuite uşor unele în altele, noi şi neştiutoare, tresărind la fiecare învârtire a cheii prin iala…

A scent of you

Un fior de aer proaspăt şi viu ţâşneşte printre găleţile murdare, piesele de mobilă răvăşită şi mănuşile aruncate la întâmplare,

Comes like a wave…

…lovindu-se ca un val perfect, precis şi sărat, de unduirile geometrice ale stâlpilor, ale geamurilor înalte, ale scării spiralate…

…Takes me back to lazy days

Aerul vibrează… iar undele lui desluşesc notele unui parfum intens, demult aşteptat…

făcând praful să tresară pe podeaua adormită.

Endless talks about a plan

Se-aude-un gând aruncat la întâmplare… paşii de înteţesc, devin grei, grăbiţi. Scara, cu al ei rânjet metalic şi sobru se dezmorţeşte, cu o anume plăcere parcă, sub greutatea mişcării proaspete din jur.

Synchronizing silences…

Sus e un labirint imens de forme şi de tăceri felurite: uşi, pereţi, balustrade… dulapuri, scaune, haine, foi goale, noptiere, o cadă veche… Praful se risipeşte leneş prin ungherele umbrite; se aşterne cuminte pe pervaz, pe margini lemnoase, şlefuite, pe oglindă, de-a lungul decorului vechi şi tern, atent lucrat de mâinile timpului. Luna palidă zâmbeşte un zâmbet verzui şi umed din spatele crengilor grele, dirforme… se strecoară prin geamul înalt, nud, fără perdea să-l învăluie, fără obloane, fără draperii…

O lumină densă insufleţeşte bluza şi o face albă, cureaua paleşte într-un maro deschis şi candid, ceasul de pe televizorul mic sclipeşte argintiu şi elegant în bătaia flăcărilor din mijlocul camerei, vinul roşeşte în închisoarea lui de sticlă groasă de pe noptieră, se tulbură…

Still don’t get the drift
How love could make us scared…

…se frământă: cine să fi lăsat uşa întredeschisă?… curând, foarte curând printre undele violacee se va întrezări ceva nemaipomenit… ceva numit, simplu, magie.

Cearceafurile moleşite de căldură se mototolesc cu o precizie bizară schiţând contururi de şolduri, fese, glezne, coapse, două perechi de coapse tari, ce se ating, sâni, buze – moi, umede – , degete, multe degete… Dâra de parfum se risipeşte ritmic, senzual printre aşternuturile îmbibate în şoapte de alcov şi broboade de sudoare caldă, ca o perdea de picuri ce desluşeşte textura fină, precisă a pielii sidefate, fine…

Why did we hesitate?…

Şi atunci se întâmplă. Un singur moment, o singură privire umedă, apăsătoare… largă, cât lumea întreagă… două perechi de ochi albaştri…. şi grei ca aerul nopţii dezlănţuite, un puseu… o mistuire fără remuşcări… praful se ridică în rotocoale, tremură de teamă, sudoarea de îmbibă în părul şaten, cârlionţat…. lemnul se însufleţeşte… un geamăt prelung loveşte pereţii goi vopsindu-i frenetic în gri-ul electric topit dintre cei doi.

Din nou tăcere.

Nu s-a întâmplat nimic… poate doar… un vis.

Era acolo.L-am atins, am tresărit, însă nu mi-a fost teamă.

Uşa? Nu, nu s-a închis… scările?… scările se rotesc, încet, ca într-un dans languros, privind absente la podeaua cufundată în acelaşi somn uniform şi misterios.

Cheia se roteşte… acum… fără teama. Dar iala?… iala ştie. Doar ea şi praful şi luna verde de afară.

I’m eestec…

Bogdan Gabriel Cretu
Treasurer of eeStec Bucharest